ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2574/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. prin ec. C. in calitate de lichidator judiciar și D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută a actului constitutiv cu încheiere de dată certă nr. 1362/12.02.2009, la biroul notarial E., ca fiind încheiat in mod fraudulos în condiții suspecte.

Reclamanta și-a precizat ulterior cererea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului D., fost administrator al S.C. B., să-i plătească contravaloarea unui număr de 416 părți sociale, ce au aparținut autorului său, F., și să fie anulat actul constitutiv al S.C. B.. De asemenea, a chemat în judecată, în calitate de pârâți și pe numiții G., H..

Prin sentința civilă nr. 160 din 20 februarie 2020, Tribunalul Vâlcea a respins acțiunea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 354 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admis apelul reclamantei, a fost anulată sentința civilă nr. 160 din 20 februarie 2020, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se nemotivarea hotărârii atacate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2019*, fiind pronunțată sentința nr. 891 din 24 mai 2021, prin care au fost respinse excepțiile lipsei de interes și autorității de lucru judecat, precum și cererea formulată de reclamanta A., s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind despăgubirile și a fost obligată la 500 RON cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelul reclamantei a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei anterior menționate a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin întâmpinare, intimații-pârâți G., H. și D. au invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că hotărârea instanței de apel nu este supusă recursului.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. B., prin ichidator judiciar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul prevederilor art. 489 și 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., arătând că susținerile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea intimaților-pârâți G., H. și D. prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului și, în subsidiar, asupra fondului recursului.

Examinând, cu prioritate, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit, căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În cauza supusă judecății, dispozitivul deciziei instanței de apel menționează că hotărârea este definitivă, iar această mențiune este în conformitate cu dispozițiile legale.

Astfel, se reține că acțiunea dedusă judecății, așa cum a fost precizată de reclamantă, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 204 și art. 61 și 62 din Legea societăților nr. 31/1990.

În ceea ce privește încălcarea art. 204 din Legea nr. 31/1990, s-a susținut, în esență, nelegalitatea modificării actului constitutiv, prin prisma faptului că activitatea societății nu putea continua cu unic asociat, pârâtul D., care și-a exprimat voința în acest sens.

Potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, hotărârea pronunțată este supusă numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așadar, se constată că hotărârea atacată este definitivă de la data pronunțării sale, reclamanta neavând deschisă calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.