ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 2/02.07.2021, Tribunalul Arbitral din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., invocată de S.C. C. S.R.L., a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată de S.C. D. S.R.L., a constatat reziliat contractul de asociere în participație intervenit între părți și a obligat S.C. C. S.R.L., A. și B., în solidar, la plata către S.C. D. S.R.L. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 10.679,66 le, cu titlu de cheltuieli de arbitrare și a sumei de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.

Împotriva acestei hotărâri, B., A. și S.C. C. S.R.L. au promovat acțiune în anulare, care prin sentința nr. 174/F-COM/04.10.2021 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, B., A. și S.C. C. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel, iar, în subsidiar, rejudecarea acțiunii în anulare.

În motivare, autorii căii de atac au arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care au apreciat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au arătat că, față de motivele acțiunii în anulare și de susținerile părților, instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a analizat în mod superficial cauza, interpretând conform propriei convingeri contractul dintre părți și probatoriul administrat.

De semenea, au susținut că, deși prin acțiunea în anulare s-a învederat că prevederile art. 1.517 C. civ. au fost invocate atât ca și excepție procesuală, cât și ca apărare de fond pe calea cererii reconvenționale, acest aspect a fost examinat succint de către curtea de apel ca fiind apărare de fond și nu excepție.

Totodată, au afirmat că aceeași instanță a interpretat și aplicat greșit normele de drept material aplicabile atât raportului contractual dintre părți, cât și acțiunii în anulare formulate în temeiul art. 608 C. proc. civ., golind de conținut această norma legală și încălcând principiul potrivit căruia interpretarea normelor legale trebuie să se realizeze în sensul în care acestea produc efecte juridice.

Recurenții au mai arătat că potrivit considerentelor curții de apel ar rezulta că ansamblul normelor de drept civil nu conține nicio prevedere care să poată fi calificată fie ca normă imperativă, fie de ordine publică, fie care protejează bunele moravuri.

În continuare, autorii căii de atac au prezentat situația de fapt, etapele procesuale anterioatre, motivele acțiunii arbitrale, precum și cele ale acțiunii în anulare.

La data de 10.01.2022 intimata S.C. D. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În susținerea excepției, a arătat că, deși autorii căii de atac au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în argumentare nu au indicat în cuprinsul memoriului de recurs dispozițiile legale pretins încălcate sau greșeala de judecată a instanței învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a luat în analiză, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, autorii căii de atac au indicat în mod expres motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva sentinței curții de apel, ci critici de netemeinicie care reflectă, în realitate, nemulțumirea recurenților față de modul în care a fost soluționată acțiunea lor în anulare.

Astfel, pe calea recursului exercitat, titularii căii de atac reclamă, în esență, interpretarea și aplicarea greșită de către curtea de apel a normelor de drept aplicabile atât raportului contractual dintre părțile litigante, cât și acțiunii în anulare prevăzută de art. 608 C. proc. civ., apreciind că sentința atacată a fost pronunțată doar în temeiul argumentelor părții adverse, fără o analiză detaliată a apărărilor sale.

În motivare, recurenții reiau situația de fapt, cererea de arbitrare, apărările invocate de aceștia în fața tribunalului arbitral, considerentele sentinței arbitrale și motivele acțiunii în anulare promovate.

Astfel de elemente argumentative nu pot reprezenta chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate în recurs, în măsura în care, acestea nu privesc considerentele sentinței recurate, raționamentul logico-juridic al instanței învestite cu judecata acțiunii în anulare, expus în justificarea soluției pronunțate, ci antamează aspecte ce țin de fondul cauzei, incompatibile cu calea de atac declarată, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii și nu temeinicia ei.

Motivarea recursului implică raportarea criticilor formulate la conținutul hotărârii obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalității în care curtea de apel nu s-a conformat dispozițiilor legale pretins încălcate, iar nu repunerea în discuție a fondului litigiului prin prisma netemeiniciei acțiunii și sentinței arbitrale.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite; recurenții, nu doar că nu indică, în concret, normele legale pretins încălcate de curtea de apel, ci dezvoltă argumente care vizează, în esență, considerentele reținute de tribunalul arbitral în justificarea hotărârii pronunțate, imputând curții de apel că nu a judecat ca instanță devolutivă.

În acest context, analiza criticilor din recurs impune concluzia că motivul de nelegalitate pretins incident a fost invocat în mod formal, prin elementele prezentate în susținerea demersului lor judiciar, recurenții tind, în realitate, la o devoluare a fondului cauzei, argumentele fiind dezvoltate în susținerea temeiniciei acțiunii în anulare asupra cărora curtea de apel, în urma propriilor verificări, s-a pronunțat.

Faptul că soluția instanței învestită cu soluționarea acțiunii în anulare nu coincide cu apărările și cu propriile convingeri ale recurenților nu este suficient pentru realizarea controlului de legalitate a sentinței atacate, întrucât recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse de recurent prin motivele de recurs hotărârii instanței anterioare se încadrează sau nu în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenții nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, controlul conformității hotărârii în recurs cu normele de drept material aplicabile nu poate fi realizat, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenții nu au dezvoltat nicio critică aptă să poată fi circumscrisă unui motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți B., A. și S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 174/F-COM/04.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2022.