Decizia nr. 864/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1528/2018 a Tribunalului Vâlcea

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Zătreni, Primarul Comunei Zătreni, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Vâlcea, Instituția Prefectului Județul Vâlcea, solicitând punerea în executare a deciziei civile nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, punerea în posesie pentru dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 41 ha sau pentru o parte de teren, cu obligarea la daune cominatorii de la data validării cererii până la executarea obligației în cuantum de 600 euro pe zi, precum și daune materiale constând în restituirea câștigurilor ilicite realizate în ultimii trei ani, conform expertizei de evaluare din dosarul nr. x/2008. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 113/2013.

Sentințele pronunțate de tribunal: Prin sentința civilă nr. 1528 din 21 decembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Zătreni, Primarul Comunei Zătreni, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Vâlcea, Instituția Prefectului Județul Vâlcea. Prin sentința civilă nr. 313 din 15 martie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă s-a respins cererea de îndreptare/lămurire formulată de petentul A.. S-a admis cererea de completare și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1528 din 21 decembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, în sensul că a fost admisă cererea de obligare a petentului la plata onorariului de avocat și a fost obligat petentul să plătească suma de 2.500 RON către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată.

Deciziile pronunțate de curtea de apel: Împotriva încheierii din 14 decembrie 2018, a sentinței civile nr. 1528 din 21 decembrie 2018 și a sentinței nr. 313 din 15 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, reclamantul A. a declarat apel, cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Prin cererile înregistrate la 11 decembrie 2019 și 20 ianuarie 2020, reclamantul A. a arătat că înțelege să renunțe la judecata acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., solicitând ca instanța să ia act de această renunțare. A anexat declarația notarială de renunțare la judecată. Prin decizia civilă nr. 2260 din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2018 și a sentinței civile nr. 1528 din 21 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă. S-a anulat sentința și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii. Prin decizia civilă nr. 3548 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de completare și de lămurire a deciziei civile nr. 2260 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă formulată de petentul A..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 2260 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pârâții Comisia locală de fond funciar Zătreni și Primarul Comunei Zătreni au declarat recurs, solicitând casarea deciziei civile nr. 2260 din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Pitești și menținerea sentinței civile nr. 1528 din 21 decembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea. În motivare, recurenții-pârâți au arătat că în mod eronat instanța a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., deoarece acesta nu a adus niciodată dovezi pertinente pentru a identifica terenul de 41 ha aflat în litigiu și nu a probat preluarea abuzivă a acestuia. Există autoritate de lucru judecat dat fiind că prin decizia definitivă nr. 11/R din 28 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 s-a luat act de renunțarea la judecata recursului. Comisia locală de fond funciar Zătreni și-a îndeplinit atribuțiile, reclamantul fiind pus în posesie, fiind eliberat titlul de proprietate. Au arătat, de asemenea, că decizia nr. 173/2015 a Tribunalului Gorj este nelegală, Comisia județeană fiind indusă în eroare de către reclamant, iar recurenții nu au calitate procesuală pasivă.

Procedura în fața instanței de recurs: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 ianuarie 2021. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 24 februarie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâții Primarul comunei Zătreni și Comisia locală de fond funciar Zătreni împotriva deciziei civile nr. 2260 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: În cauză, pârâții Primarul comunei Zătreni și Comisia locală de fond funciar Zătreni au declarat recurs împotriva deciziei prin care, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., s-a anulat sentința pronunțată de prima instanță și s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata acțiunii. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) d) justifică un interes." Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de titularul căii de atac. În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., ce poartă denumirea marginală "subiectele căilor de atac" și care dispun: "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate. Înalta Curte constată că demersul procesual al recurenților-pârâți nu are finalitate practică din punct de vedere juridic, iar prin faptul că s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii nu se aduce acestora vreo vătămare procesuală. În ceea ce privește critica din cererea de recurs, subsumată dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitoare la faptul că ar exista autoritate de lucru judecat dat fiind că, printr-o hotărâre definitivă pronunțată în alt dosar având același obiect cu cel dedus judecății în prezenta cauză, s-a luat act de renunțarea aceluiași reclamant la judecata recursului, se reține că declarația de renunțare la acțiune echivalează cu o desistare de la judecata cererii introduse, iar nu cu o renunțare la însuși dreptul pretins. De altfel, chiar și în cazul renunțării la dreptul subiectiv, dacă înăuntrul termenului de prescripție extinctivă este introdusă o nouă cerere de chemare în judecată prin care se tinde la valorificarea aceluiași drept, noua cerere va fi respinsă ca nefondată, iar nu pe temeiul autorității de lucru judecat, având în vedere că în procesul anterior nu s-a judecat nimic, ci s-a pronunțat soluția impusă de art. 408 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,