ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 25 august 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul

B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Prefectura Vâlcea și Primăria

Zătreni:

- să fie obligate

pârâtele la rezolvarea Dosarului nr. 912/2001 înregistrat la Prefectura Vâlcea,

referitor la aplicarea Legii nr. 10/2001, modificată în 2005, în conformitate

cu prevederile art. 1 alin. (2

1

) de a trimite dosarul Comisiei

Centrale, iar în cazul în care nu îndeplinesc aceste sarcini să fie obligate la

plata daunelor materiale, conform evaluării imobilului, efectuate de evaluatori

autorizați în Dosarul nr. 912/2001, precum și la daune morale, conform Codului

civil, art. 992, precizate în instanța civilă;

- să fie obligate

pârâtele să-i reconstituie dreptul de proprietate și restituirea în natură sau

prin echivalent pentru încă 4 ha, suprafață preluată după data de 6 martie

1945;

- să se desființeze

Hotărârea nr. 587 din 13 iulie 2006 a Prefecturii Vâlcea, la a cărei emitere

nici nu s-a discutat contestația sa, ci numai propunerea Primăriei Zătreni, și

care nu i-a fost remisă conform Legii nr. 247/2005 prin confirmare de primire;

să se constate că pârâtele i-au încălcat dreptul constituțional la apărare;

- să fie îndreptate

erorile materiale din Adresa nr. 9772/2006 a Prefecturii Vâlcea, în baza căreia

s-a emis Hotărârea nr. 5 87/2006;

- să fie obligate

pârâtele la eliberarea unor noi titluri de proprietate, în locul celor 3

titluri de proprietate anulate de Comisia Locală și de Comisia Județeană, prin

invalidarea dreptului de proprietate, prin Hotărârea nr. 587/2006 și prin

Adresa nr. 972/2006 a Prefecturii Vâlcea; noile titluri de proprietate să se

refere la suprafețe pe vechile amplasamente de teren agricol intravilan și

forestier, pentru întreaga suprafață de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul

de proprietate;

În cazul în care nu

va fi posibilă restituirea în natură, să se restituie prin echivalent bănesc

sau titluri de valoare, nefiind de acord cu eliberarea de titluri pe alte

amplasamente.

- să fie obligate

pârâtele la plata unor daune materiale prin nefolosirea de către petent a

terenului agricol și forestier și prin neobținerea de către acesta a

despăgubirilor din Fondul Proprietatea, precum și la plata unor daune morale și

cominatorii, stabilite în urma precizării acțiunii civile;

- să fie obligate

pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Printr-o cerere

formulată ulterior, ia data de 17 octombrie 2006, reclamantul și-a completat

acțiunea, solicitând anularea Dispoziției nr. 95 din 22 septembrie 2006 emisă

de Primarul Comunei Zătreni prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a

măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcțiile indicate în notificare

nr. 912/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 272 din 06 martie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins cererea prin care

reclamantul B.N. solicitase obligarea pârâtelor Prefectura Vâlcea și Primăria

Zătreni să rezolve notificarea adresată sub nr. 912/2001, în temeiul Legii nr.

10/2001, constatând cererea rămasă fără obiect și a disjuns capetele 2 - 6 din

această acțiune, declinând competența soluționării lor, în favoarea

Judecătoriei Bălcești.

La acest dosar a fost

conexat și Dosarul nr. 2590/2006, conținând încă un exemplar al aceleiași

cereri de chemare în judecată, depusă la aceeași dată și înregistrată în mod

greșit distinct.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de către reclamant, pe care a criticat-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, a fost respins de Curtea de Apel Pitești prin

Decizia civilă nr. 247/A din 4 iunie 2007.

Împotriva deciziei,

reclamantul a formulat recurs, pe parcursul soluționării căruia, Înalta Curte

de Casație și Justiție a acordat un termen, la data de 2 octombrie 2008, în

scopul stingerii litigiului pe cale amiabilă.

Împotriva încheierii,

a formulat recurs reclamantul, respins ca inadmisibil de completul de 9

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 71 din 26

ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 9291/1/2008, câtă vreme pricina nu a fost

suspendată, ci doar amânată, așa încât, nu există un temei pentru promovarea

unei căi de atac împotriva acesteia.

Reluând judecata,

prin Decizia civilă nr. 3548 din 19 martie 2009, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare,

aceleiași curți de apel.

În motivare, s-a

reținut în fapt că instanța de apel nu a răspuns tuturor criticilor aduse de

către reclamant prin motivele de apel formulate împotriva soluției primei

instanțe de fond, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii

completatoare a acțiunii introductive ce viza soluția adoptată de către

Primăria Zătreni prin Dispoziția nr. 95 din 27 octombrie 2006 a cărei

suspendare s-a cerut, precum și greșita pronunțare în sensul declinării, asupra

celorlalte capete de cerere care, a arătat recurentul, erau fondate tot pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Astfel reînvestită,

Curtea de Apel Pitești a încuviințat cererea de acordare a asistenței judiciare

pentru apelant, dispunând numirea unui avocat din oficiu.

Urmare a

imposibilității comunicării între cel delegat de către barou și apelant,

instanța a pus în vedere mandatarea unui alt apărător, pentru a răspunde

cerințelor unei competente asigurări a asistenței judiciare, prin încheierea

din data de 22 martie 2010.

La același termen, a

fost prorogat, pentru apelantul lipsit de asistența judiciară din partea

statului încuviințată de către instanță, termenul de depunere a înscrisurilor

față de care s-a solicitat pornirea procedurii de cercetare a falsului în

instanța civilă, referitor la notificările purtând numerele 269/2001 și

319/2006.

În același timp,

intimatele au învederat instanței că, între părți, a mai avut loc o judecată

privitoare la soluționarea acelorași pretenții ale reclamantului, finalizată

prin decizie irevocabil pronunțată de către Înalta Curte de Casație și

Justiție.

La dosarul pricinii a

fost primit, fiind semnat de către președintele completului, spre neschimbare,

originalul notificării înregistrate sub nr. 269/2001, înscris asupra căruia

apelantul a pretins că au fost operate adăugiri pe versoul filei, la rândurile

10 - 11 în sensul aplicării de pastă corectoare albă și suprascrierii de mână

cu soluție de culoare neagră a mențiunii "va fi evaluată de comisia de

specialitate conform indicilor legali, iar la rândul 25, s-a adăugat după

scrierea tehnoredactată cu puncte de urmare, mențiunea "27.000 $ plus

evaluarea construcțiilor".

Despre adăugirile

făcute cu mâna pe înscrisul tehnoredactat s-a făcut mențiune în încheierea de

ședință din 1 martie 2010, când originalul a fost primit la dosar.

Prin încheierea din

data de 22 martie 2010 a fost respinsă cererea de începere a procedurii

verificării de scripte, constatându-se că ea nu este utilă soluționării

pricinii, modificările pretins a fi fost adăugite de către o persoană

necunoscută pe notificarea formulată sub nr. 269/2001, neaducând vreo atingere

dreptului pretins.

Împotriva acestei

încheieri, a formulat recurs reclamantul-apelant, soluționat de către Înalta

Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2662 din 23 martie 2011, în

sensul respingerii lui ca inadmisibil, ea nefiind una de întrerupere a cursului

judecății spre a putea fi atacată separat de hotărârea dată asupra fondului.

Pe parcursul

soluționării acestui din urmă recurs, apelantul a mai depus și alte memorii

adresate în paralel mai multor instituții de stat, în care a invocat

falsificarea unei declarații despre care arată că nu a fost făcută, în anul

1992, de către mama sa, F.M., decedată.

S-a completat,

totodată, cererea inițială, în sensul ca instanța să constate nulitatea de

drept a adăugirilor făcute de primărie pe notificarea nr. 261/2001, potrivit

Legii nr. 10/2001, invocându-se dispozițiile art. 172 - 176 C. proc. civ., art.

583 C. proc. civ., "efectuarea unei expertize tehnice topometrice cu

obiective pe care să se stabilească instanța", "refacerea și completarea

înscrisurilor prin chemarea de la Bălcești, inclusiv a expertizei

tehnice".

Prin întâmpinarea

formulată pentru termenul din 26 septembrie 2011, intimata Comuna Zătreni a

invocat excepția autorității lucrului judecat pe care o prezintă față de

prezenta cauza, hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1361/90/2007, având același obiect, părți și cauză, sub numărul

4270 din 26 iunie 2008.

Prin Decizia civilă

nr. 82A din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N.,

împotriva Sentinței civile nr. 272 din 06 martie 2007, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, în Dosarul nr. 5151/90/2006, intimate-pârâte fiind Primăria Comunei

Zătreni și Prefectura Vâlcea.

În apelul său,

reclamantul a criticat soluția pentru greșita rezolvare a cererii vizând plata

despăgubirilor pentru 3,87 ha în pct. "F." și "M.", prin

Decizia civilă nr. 328/A din 21 septembrie 2007, Curtea de apel respingându-l,

sub motivarea, nedovedirii proprietatea asupra imobilelor solicitate în temeiul

Legii nr. 10/2001, legat de terenurile agricole, statuându-se că exced

aplicării acestei legi.

În examinarea criticilor

aduse prin recurs, prin care s-a pretins că instanța nu s-ar fi pronunțat

asupra cererii de înaintare a documentației către Secretariatul Comisiei

centrale, dar și că în mod greșit s-a avut în vedere că terenurile intravilane

expropriate ar face obiect al restituirii în condițiile Legii nr. 18/1991 și nu

al celei ce se face în condițiile Legii nr. 10/2001, Înalta Curte de Casație și

Justiție le-a constatat nefondate, alături de criticile aduse modalității de

soluționare a unei cereri de îndreptare a erorii materiale, respinsă și aceasta

de către Curtea de Apel Pitești.

În privința

nedovedirii cererii referitoare la clădiri și terenul aferent, Curtea a

constatat că reclamantul nu se înscrie între persoanele îndreptățite a

beneficia de retrocedarea potrivit Legii nr. 10/2001, întrucât instanțele

fondului au statuat că nu-și dovedește dreptul de proprietate asupra bunurilor

solicitate, precum nici preluarea abuzivă din patrimoniul său ori al autorilor

săi.

Pe cale de

consecință, nici cererea de înaintare a documentației în condițiile acestei

legi, completată, nu are suport legitim.

Cum se poate observa,

soluția asupra cererii privind constatarea nulității Dispoziției nr. 95/2006

dată de Primarul comunei Zătreni în timpul judecății prezentului dosar este,

încă din luna iunie a anului 2008, irevocabilă.

Ca atare,

soluționarea într-o altă modalitate, în cererea completatoare formulată în

dosar, a acelorași doleanțe ale reclamantului este interzisă de dispozițiile

art. 1201, 1202 C. civ. și 166 C. proc. civ.

De aceea, instanța a

constatat că este lipsită de posibilitatea de a face o nouă analiză a acelorași

pretenții deduse judecății, fiind motivul pentru care nu se poate trece la

administrarea unor eventuale mijloace de probă și declanșarea unor proceduri judiciare

în valorificarea acestor mijloace de probă, între care verificarea de scripte

solicitată de către apelant.

Instanța a arătat că

verificarea de scripte, poate fi, cel mult, rezultatul unei cercetări penale în

sensul constatării falsului asupra acestor probe, putând fi utilizat în

retractarea hotărârii care se impune prezentei judecăți cu autoritatea lucrului

judecat.

La fel, cât privește

critica vizând greșita declinare a competenței de soluționare a cererilor

privind retrocedarea terenului de 4 ha, cum și obligarea la emiterea titlurilor

de proprietate.

Astfel, prin

criticile sale la adresa hotărârii dată de tribunal în primă instanță de fond,

reclamantul a arătat că, în opinia sa, bunurilor despre care a făcut vorbire în

capetele 2 - 6 din cererea de chemare în judecată le sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001, cel mult cele de la pct. 3 - 6 putând fi

trimise Secției de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea.

Potrivit capătului

doi de cerere, reclamantul a solicitat restituirea în natură sau în echivalent,

în condițiile Legii nr. 10/2001, modificată și completată, precum și a unei

legi speciale, fără a o indica, a încă 4 ha teren agricol sau încă 4,70 ha,

suprafață preluată după data de 6 martie 1945.

Instanța a arătat că,

cererile de la pct. 3, 4, 5 și 6 vizează acte emise de către Prefectura Vâlcea

în procedura de retrocedare a bunurilor funciare prevăzută de Legea nr.

18/1991, în care inițial apelantului i s-a recunoscut dreptul a 31 ha teren

agricol și 10 ha teren forestier pe raza comunei Zătreni, acesta mai

beneficiind de o altă reconstituire pe raza unei alte comune, inițial de 9 ha,

reduse la 3,5 ha livadă. Urmare a acestei reduceri a suprafeței de pe raza unei

alte comune, a solicitat suplimentarea celui de pe raza comunei Zătreni cu încă

4 ha, considerând în acest fel ca se situează sub limita de 50 ha prevăzută de

Legea nr. 247/2005.

Toate acestea rezultă

din dezvoltarea motivării acțiunii depuse la Tribunalul Dolj, reclamantul

nedepunând la dosar Hotărârea nr. 557 din 13 iulie 2006.

Instanța a constatat

că această hotărâre are drept obiect aplicarea procedurilor prevăzute de Legea

nr. 18/1991, cu completările și modificările ulterioare, reclamantul

neargumentând și neprobând pentru care motiv această hotărâre ar fi trebuit atacată

fie în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, fie în cea a contenciosului

administrativ.

De altfel, a reținut

că și în decizia invocată de către intimată ca bucurându-se de autoritate a

lucrului judecat, se statuează că diferența de teren solicitată inclusiv prin

notificarea în urma căreia a fost format Dosarul nr. 912/2001 al județului

Vâlcea, nu face obiect al aplicării Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991,

cu completările și modificările ulterioare.

Curtea de apel a

arătat că, capetele subsecvente 3 - 7 suportă același tratament în privința

competenței, constatând că în mod corect prima instanță de fond le-a declinat

în favoarea judecătoriei, ele fiind indisolubil legate de soluția ce se va da

asupra capetelor privind anularea Hotărârii nr. 587/2006, precum și cererii de

retrocedare a încă 4 ha teren agricol sau 4,7 ha, cum se arată în acțiune.

S-a mai reținut că,

celelalte apărări formulate de către intimată referitoare la existența sau

inexistența îndreptățirii reclamantului de a beneficia de retrocedare sau

despăgubiri pentru terenurile la care acesta se raportează prin acțiunea sa,

vizează fondul soluționării, care însă nu aparține tribunalului, deci nici

Curtea nu poate analiza hotărârea sub acest aspect.

De asemenea, instanța

a constatat că nu poate analiza nici cererea de obligare la plata unor daune în

folosul statului sau cheltuielilor de judecată făcute de intimată, aceasta

nedovedind vreo daună, precum nici efectuarea unor astfel de cheltuieli.

Cum, nici din oficiu,

nu s-a constatat vreun motiv de ordine publică, apt de a conduce la schimbarea

sau desființarea primei instanțe de fond, în temeiul art. 296 C. proc. civ.,

apelul a fost respins, ca nefondat.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal, petentul B.N.

Recurentul invocă,

prin cererea inițială de recurs, motivul prevăzut de către art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, pentru

următoarele:

fost respinsă contestația împotriva Dispoziției nr. 95 din 22 septembrie 2006 a

Primarului Comunei Zătreni, respectiv petitul 1 din cererea introductivă de

instanță, completat la 17 octombrie 2006.

Deși prin prisma

motivelor de casare s-a pus în vedere instanței de apel să verifice și să

motiveze soluția în ceea ce privește nulitatea Dispoziției nr. 95/2006, nu se

face o asemenea analiză.

Nu sunt avute în

vedere actele prin care fac dovada proprietății, depuse la dosar, nici

corespondența ulterioară cu autoritățile și instituțiile în cauză, făcându-se

referire doar la aprecierile altor instanțe.

De asemenea, au fost

respinse și verificarea de scripte dar și proba cu expertiza.

Nulitatea Dispoziției

nr. 95 din 22 septembrie 2006 a Primarului Comunei Zătreni nu a fost analizată

pe fondul său.

În aceste condiții,

pe de o parte au fost încălcate prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

nefiind respectate dispozițiile instanței de recurs, iar pe de altă parte au

fost încălcate prevederile Legii nr. 10/2001, în soluția pe fondul cererii de

anulare.

De asemenea, față de

lipsa unei reale motivări, consideră că aceste critici pot fi încadrate și în

ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

privește analiza criticilor pe marginea modului în care instanța fondului a

soluționat petitul 2 din cererea introductivă, s-a făcut precizarea că sunt

valabile aceleași critici ca și la pct. 1.

Instanța de apel nu a

respectat dispozițiile instanței de recurs și nu a analizat în mod real

motivele de apel.

Nu s-a administrat

nicio probă directă din care să rezulte dacă terenurile fac parte din cele

circumscrise legilor funciare sau dacă pot fi încadrate în criteriile Legii nr.

10/2001.

A fost avută în

vedere exclusiv împrejurarea că cererile au fost soluționate de către

Prefectură, ce are competență în materia legilor funciare.

Însă tocmai acest

lucru a fost criticat, încadrarea în categoria terenurilor care fac obiectul

Legii nr. 18/1991, instanța de apel respingându-i critica tocmai cu motivul

care formează obiectul acestei critici, fără însă a-l analiza pe fondul său,

situație în care au fost încălcate prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., dar și cele ale Legii nr. 10/2001.

privește modalitatea de soluționare a motivelor de apel referitoare la petitele

subsecvente 3 - 6, pot fi formulate aceleași critici ca și la pct. 2, fiind

circumscris ipotezei art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul arată că

instanța de apel precizează la pag. 7 parag. 4 din considerentele deciziei

atacate faptul că nu a avut la dispoziție Hotărârea nr. 587 din 13 iulie 2006 a

Prefecturii Vâlcea, iar în paragrafele următoare arată că a fost analizată din

perspectiva apărărilor intimatei și a corespondenței ulterioare.

Susține că instanța

de apel nu a analizat acest act pe fondul său, în condițiile în care lipsește

de la dosarul cauzei, ci exclusiv din perspectiva referirilor intimatei la

acesta, pe care și le însușește fără a le trece prin propria sa cenzură și

ignorând astfel dispozițiile instanței de casare.

și modalitatea în care s-a răspuns motivelor de apel privind greșita declinare

de competență a soluționării petitelor 2 - 6 către judecătorie, arătând că nici

de această dată nu este respectată obligația impusă de instanța de control

judiciar.

Solicită admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și în temeiul art. 312 pct. 5 din C. proc.

civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul a depus în

repetate rânduri completări la aceste motive de recurs, invocând și

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin aceste completări

a precizat, într-un mod general, că înțelege să mențină declarațiile de recurs

împotriva mai multor încheieri respectiv încheierile premergătoare din data de

8 februarie 2010, 01 martie 2010 și 22 martie 2010, precum și din data de 19

aprilie 2011.

În motivare,

recurentul a arătat că instanța a soluționat cauza la termenul de 26 septembrie

2011, în lipsa sa, care a fost citat pentru "continuarea" judecății,

deși arătase ca o parte a dosarului se găsește la Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu același număr de dosar și termen la 03 februarie 2012; prin

modificarea nelegală a sintagmei "continuarea judecății" în judecata

acțiunii consideră că i-a fost împiedicat dreptul la apărare și nu i s-a dat

posibilitatea de a depune concluzii scrise, printr-o amânare a soluției.

Arată că s-au

încălcat dreptul apărare și principiile generale de ordine publică - ceea ce

este supus acțiunii nulității, conform art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, acest motiv de necitare legală reprezentând o excepție de

ordine publică.

Totodată, a arătat

că, la același termen instanța de apel s-a antepronunțat față de soluția

Înaltei Curți de Casație și Justiție și a soluționat speța pe excepția de lucru

judecat, invocată de instanță, care trebuia pusă în discuția părților, aspect

asupra căruia instanța nu s-a conformat.

De asemenea, susține

că instanța a judecat minus petita, omițând petiturile din precizarea la

acțiune, depusă la 28 septembrie 2009 și 01 martie 2010, iar administrarea

probelor solicitate de petent a fost refuzată, aceste motive de judecare minus

petita reprezentând o excepție de ordine publică.

Consideră că instanța

de apel a comis o eroare de drept substanțial, neaplicând prevederile art. 22

(fost art. 21) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, pentru fiecare imobil se

va face o notificare, dispoziție încălcată de intimată prin modificarea unuia

dintre exemplarele notificării nr. 269/2001.

Autoritatea de lucru

judecat ar fi fost imposibil de invocat, dacă instanța fi considerat

probatoriul și ar fi judecat cu prioritate verificarea de scripte.

Prin aceasta soluție,

instanța a încălcat principiul non reformatio in peius.

Reclamantul arată că

a solicitat "exclusiv despăgubiri bănești pentru 3 ha de teren

intravilan", dacă ar fi dorit să solicite restituirea celor 6 clădiri, ar

fi întocmit o altă notificare.

În accepțiunea art.

315 C. proc. civ., în caz de casare, sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului hotărârile instanței de recurs asupra probatoriului și asupra

problemelor de drept.

Recurentul consideră

că prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

cadrul procesual, Prefectura, actuala Instituție a Prefectului, fiind parte

procesuală.

De asemenea, Înalta

Curte de Casație și Justiție a subliniat "neregularități în administrarea

probelor"; ori instanța de apel a refuzat probatoriul cu interogatoriu și

cu expertiza tehnică, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, titlu

XIII, art 4 alin. (5), probe ce trebuiau considerate, iar concluziile lor fiind

indubitabile pentru admisibilitatea tuturor cererilor petentului.

În privința

competentei judiciare, reclamantul arată că a solicitat permanent competența

Tribunalului în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr.

554/2004.

Solicită instanței să

constate că instanța nu soluționat toate capetele de cerere, inclusiv

verificarea de scripte solicitată, nu a analizat aspecte esențiale ale fondului

cauzei, împrejurare ce echivalează cu necercetarea fondului, fiind incident

motivul de casare prevăzute de art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

Arată că instanța a

soluționat speța pe excepția de lucru judecat, invocată din oficiu, dar

excepția trebuia pusă în discuția părților, aspect asupra căruia instanța nu

s-a conformat, fiind incidente dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct.

5 și pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea,

consideră că instanța a încălcat norme de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității la art. 305 C. proc. civ., a citat eronat petiturile acțiunii, a

eludat probatoriul și a încălcat norme de drept substanțial, fiind incidente

pozițiile art. 312 coroborat cu art. 304, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul mai arată

și că instanța de apel a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ. eludând

necesitatea administrării probelor de interogatoriu și de omologare

expertizelor tehnice și a ignorat problemele de drept dezlegate prin Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție de recurs.

Solicită, în temeiul

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare unei alte instanțe de același grad preferabil din București,

Timișoara, Brașov sau Constanța.

În raport de

dispozițiile art. 315, coroborate cu art. 313 C. proc. civ., solicită

omologarea sintezei expertizelor tehnice și încuviințarea interogatoriului,

stabilirea Prefecturii Vâlcea, ca parte procesuală și soluționarea verificării

de scripte, conform art. 184 C. proc. civ., pentru cele 8 înscrisuri precizate

de reclamant, precum și respingerea pretinsei excepții a autorității de lucru judecat

pentru ambele capete de cerere.

Recurentul a declarat

recurs și împotriva încheierilor de ședință din data de 26 septembrie 2011, 28

noiembrie 2011 și 14 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Pitești.

Încheierea din data

de 26 septembrie 2011 este de fapt practicaua deciziei atacate. Recurentul

invocă o serie de excepții de ordine publică, între care încălcarea

principiului legalității, arătând că instanța de apel nu putea să judece

pricina, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

cererii de recurs la încheiere, cu termen la data de 3 februarie 2012.

Critica recurentului

privind încălcarea dreptului la apărare de către instanța de apel care a

soluționat cauza la data de 26 septembrie 2011, în lipsa sa, fără a fi legal

citat, neavând posibilitatea de a depune concluzii scrise, printr-o amânare a

pronunțării soluției, încălcându-se și dispozițiile art. 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și fără a se pune în discuția părților

excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Primăria comunei

Zătreni.

Aceste critici sunt

nefondate, întrucât instanța de apel a rămas în pronunțare la termenul din data

de 26 ianuarie 2011, părțile fiind legal citate și având în vedere că intimata

Primăria Zătreni a cerut judecarea cauzei și în lipsa sa. A fost respectat

dreptul de apărare al reclamantului, acesta fiind legal citat pentru termenul

de judecată menționat conform dovezii de citare aflată la dosarul cauzei. De

asemenea, întâmpinarea prin care intimata Primăria Zătreni invocă excepția

autorității de lucru judecat a fost depusă în repetate rânduri la dosarul

cauzei și comunicată recurentului, acesta constituind unul din motivele de

recurs invocate de recurent prin completările la cererea de recurs. Totodată,

amânarea pronunțării hotărârii nu este o obligație, ci o facultate acordată de

lege instanței de judecată atunci când aceasta nu este în măsură, pentru motive

temeinice, să pronunțe hotărârea de îndată după încheierea dezbaterilor.

Instanța de apel nu era

ținută de soluția ce se pronunța în dosarul de la Înalta Curte de Casație și

Justiție (prin care la data de 3 februarie 2012 s-a respins ca inadmisibil

recursul declarat de petentul B.N. împotriva încheierii din data de 8 februarie

2010 a Curții de Apel Pitești), judecata cauzei nefiind suspendată. Mai mult,

recurentul a reiterat această cerere de recurs împotriva încheierii menționate

odată cu declararea recursului de față.

Contrar susținerii

recurentului, care invocă motive de ordine publică fără a avea legătură cu

speța, nu se poate reține încălcarea de către instanța de apel a principiului

legalității, întrucât acest principiu guvernează exercitarea căilor de atac și

obligă la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice

fiecărei căi de atac. Încălcarea acestui principiu privește atacarea hotărârii

judecătorești cu o altă cale de atac decât cea stabilită de lege.

În motivarea

recursului declarat împotriva încheierii din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Pitești, petentul arată că cererea de lămurire a dispozitivului a fost

antepronunțată, ar fi trebuit soluționată după ce se soluționa cererea de

îndreptare a erorilor materiale, fiind necesar ca părțile să fie citate. Invocă

denegarea de dreptate.

Petentul B.N. critică

și încheierea din 14 noiembrie 2011 pronunțată de aceeași curte de apel,

invocând de fapt nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanță.

Analizând recursurile

declarate de petentul B.N. împotriva încheierilor de ședință din data de 28

noiembrie 2011, 14 noiembrie 2011 și 19 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de

Apel Pitești, Înalta Curte constată ca acestea nu sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Prin încheierea de

ședință din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul

Deciziei civile nr. 82/A din 26 septembrie 2011, formulată de petentul B.N.

Nu se poate reține

motivul de nelegalitate încadrat de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 5

raportat la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât instanța de

apel, contrar susținerilor recurentului, la termenul de judecată din data de 28

noiembrie 2011 a soluționat atât cererea de lămurire și completare a

dispozitivului, prin Decizia nr. 106/A, cât și cea de îndreptare a erorilor

materiale, prin încheiere, respectând procedura de citare (conform dovezilor de

îndeplinire a procedurilor de citare aflate la Dosarul nr. 5151/90/2006 al

Curții de Apel Pitești).

Critica referitoare

la denegarea de dreptate nu poate fi primită, deoarece instanța nu a refuzat să

soluționeze pricina, ci a pronunțat o soluție asupra acestei cereri de

îndreptare a erorii materiale, interpretând și aplicând dispozițiile art. 281

C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din data de 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a respins cererea formulată de petentul B.N. privind refacerea înscrisurilor

dispărute din Dosarul penal nr. 11120/215/2010.

Este adevărat că

petentul B.N. prin petițiile depuse la data de 17 august 2011, respectiv 24

august 2011 și 19 septembrie 2011 a invocat, printre altele și dispozițiile

art. 583 C. proc. civ., solicitând refacerea unor înscrisuri, însă această

dispoziție legală a fost invocată generic și nu a fost motivată pentru a putea

fi luată în examinare până la data când a formulat-o (7 octombrie 2011).

În mod corect

instanța de apel a reținut că este nefondată această cerere prin care petentul

B.N. solicită refacerea înscrisului "pagina din registrul Primăriei

Zătreni de înmânare a TDP nr. 1023/2002 și nr. 2172/2003", întrucât o

asemenea cerere putea fi formulată numai în legătură cu înscrisurile privitoare

la o pricină în curs de judecată, ori în cauză se pronunțase deja Decizia

civilă nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești prin care

pricina s-a soluționat în mod definitiv. Mai mult, până la pronunțarea acestei

decizii, petentul reiterase, prin nenumărate cereri, verificarea de scripte în

legătură cu înscrisul menționat și nu refacerea lui.

Prin încheierea de

ședință din data de 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins cererea

de suspendare a cauzei formulată de recurentul-reclamant B.I.; în baza art. 244

pct. 1 C. proc. civ. a suspendat cauza până la soluționarea de către Înalta

Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de recurentul-reclamant B.I.

împotriva încheierii de ședință din data de 22 martie 2010.

Fiind o încheiere

intermediară prin care s-a suspendat judecata cauzei și s-a întrerupt cursul

procesului, putea fi atacată cu recurs în mod separat cât timp a durat

suspendarea cursului procesului.

Petentul B.N. a mai

declarat recurs care a fost constatat nul prin Decizia nr. 272 din 19 ianuarie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, fiind inadmisibilă reiterarea unei astfel de cereri care

materializează în sine exercitarea unei căi extraordinare de atac, în alte

condiții decât cele legale.

Celelalte încheieri

la care recurentul face referire, respectiv încheierile din data de 8 februarie

2010, 1 martie 2010 și 22 martie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Pitești,

sunt încheieri premergătoare prin care s-au dispus măsuri procedurale și s-au

respins cereri de probatoriu, putând fi atacate doar odată cu fondul.

Prin încheierea de

ședință din data de 8 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești a amânat judecarea

cauzei la data de 1 martie 2010, a pus în vedere apelantului-reclamant să

depună la dosar copia certificată a notificării nr. 319/2006, dovada de

comunicare, precum și notificările aflate în mapa executorului judecătoresc nr.

912/2001, 269/2001 despre care face vorbire în motivele de apel; totodată, a

pus în vedere intimatei-pârâte Primăria Comunei Zătreni, prin secretar, să

prezinte notificările.

Prin Decizia nr. 612

din 3 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva

încheierii menționate, reținând că prin aceasta nu s-a întrerupt cursul

judecății și nici nu a fost suspendată judecata cauzei, fiind o încheiere intermediară

de amânare a judecării cauzei, care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Prin încheierea de

ședință din data de 1 martie 2010, Curtea de Apel Pitești a pus în vedere

intimatei-pârâte Primăria comunei Zătreni să depună la dosar înscrisuri certificate

de către autoritățile deținătoare a originalelor, privind hotărârile pretins

pronunțate în contradictoriu cu reclamantul B.N., legate de imobilele în

litigiu, atât cele formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și cele

formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, în dublu exemplar; a prorogat pentru

apelant termenul de depunere a înscrisurilor puse în vedere la termenul

anterior, respectiv exemplarul original însoțit de dovada de comunicare a

notificării nr. 269/2001, așa cum a rămas în mapa executorului judecătoresc și

notificarea formulată în anul 2006 și care poartă nr. 319; a dispus emiterea

unei adrese către Baroul Argeș să desemneze un alt apărător din oficiu, care să

aibă abilități de comunicare cu un client dificil și care să asigure efectiv asistența

juridică, având în vedere că, potrivit contractului încheiat între Ministerul

Justiției, ca reprezentant al statului și Uniunea Națională a Barourilor din

România, legea în mod obligatoriu acordă asistență juridică gratuită; a amânat

judecarea cauzei la 22 martie 2010, pentru când s-a revenit cu citație către

intimata - pârâtă Prefectura Vâlcea.

Prin încheierea din

data de 22 martie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins proba cu verificare de

scripte prevăzută de art. 177 - 184 C. proc. civ.; în baza dispozițiilor art.

85 - 100 C. proc. civ., a amânat judecarea cauzei la 19 aprilie 2010; s-a

atașat Decizia civilă nr. 328/A din 21 septembrie 2007, pronunțată de această

curte în Dosarul nr. 1361/90/2007, pentru a verifica o eventuală incidență a

puterii sau lucrului judecat.

Prin Decizia nr. 2662

din 23 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins, ca inadmisibil recursul declarat de B.N.

împotriva încheierii de ședință din 22 martie 2010, reținând că, potrivit art.

255 alin. (2) C. proc. civ., o astfel de încheiere este anterioară hotărârii

finale, fiind calificată drept o încheiere premergătoare prin care orice

dispoziție luată de instanță se motivează. Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc.

civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu

fondul, implicit nici recurs, în afară de cazul când prin ele se întrerupe

cursul judecății.

Analizând încheierile

evocate și atacate odată cu fondul litigiului, precum și recursul formulat, în

raport de criticile comune invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

În primul ciclu

procesual, prin Decizia civilă nr. 3548 din 19 martie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare

întrucât instanța de apel nu a răspuns tuturor criticilor aduse de către

reclamant. Astfel s-a statuat că nu s-a răspuns criticii privind faptul că

prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare a acțiunii

introductive ce viza soluția adoptată de către Primăria Zătreni prin Dispoziția

nr. 95 din 27 octombrie 2006 a cărei suspendare s-a cerut, și nici cu privire

la greșita pronunțare în sensul declinării, asupra celorlalte capete de cerere

care erau fondate tot pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, reținând

că decizia recurată este nemotivată și că nu se poate efectua controlul

judiciar asupra acesteia, instanța de recurs nu a analizat cauza pe fond și a

obligat instanța de trimitere ca în rejudecarea pricinii să țină seama și de

celelalte critici formulate și să administreze probatoriu pentru a stabili pe

deplin situația de fapt și pentru a face o corectă aplicare a legii în speță.

Instanța de apel nu a

încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., când a statuat că

soluția asupra cererii privind constatarea nulității Dispoziției nr. 95/2006

emisă de primarul comunei Zătreni este irevocabilă prin Decizia nr. 4270 din

data de 26 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1361/90/2007. Constatând existența autorității de lucru judecat

conform dispozițiilor art. 1201, 1202 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., în mod

corect instanța de apel a arătat că nu mai poate face o nouă analiză a

acelorași pretenții deduse judecății.

Pe linia celor

dispuse de către instanța de casare, Curtea a analizat și criticile vizând

greșita declinare a competenței de soluționare a capetelor de cerere (2 - 6)

privind retrocedarea terenului de 4 ha, desființarea Hotărârii nr. 587 din 13

iulie 2006 a Prefecturii Vâlcea și obligarea la emiterea titlurilor de

proprietate. Astfel, în raport de pretențiile reclamantului din cererea

introductivă și în limitele motivelor de apel a statuat că aceste capete de

cerere vizează acte emise de Prefectura Vâlcea în procedura de retrocedare a

bunurilor funciare prevăzute de Legea nr. 18/1991.

Instanța de apel a

arătat că în mod corect prima instanță a declinat soluționarea acestor petite

ale acțiunii (3 - 7) în favoarea judecătoriei, ele fiind indisolubil legate de

soluția ce se va da asupra capetelor privind anularea Hotărârii nr. 587/2006,

precum și cererii de retrocedarea încă 4 ha teren agricol, așa cum se arată în

acțiune.

Faptul că, în urma

analizei probelor administrate în vederea stabilirii aspectelor indicate prin

decizia de casare, instanța de apel nu a ajuns la concluzia susținută de

recurent, nu echivalează cu încălcarea îndrumărilor din decizia de casare.

Acestea au fost respectate, din moment ce instanța de apel s-a pronunțat atât asupra

cererii completatoare a acțiunii introductive ce viza soluția adoptată de către

Primăria Zătreni prin Dispoziția nr. 95 din 27 octombrie 2006, precum și asupra

greșitei pronunțări în sensul declinării, asupra celorlalte capete de cerere,

cu nuanțările pe care actele normative incidente speței le includ.

Prin urmare, se

constată că decizia recurată a fost motivată, potrivit art. 261 (5) C. proc.

civ., în drept și în fapt, cuprinzând temeiurile pe care instanța de apel și-a

întemeiat soluția, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar pe calea

prezentului recurs, iar legea a fost corect aplicată, nefiind incidente

motivele încadrate de recurent în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor

hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiune nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Se constată,

verificând actele dosarului, că instanța de apel reținând în motivare excepția

autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către intimata

Primăria Zătreni, întâmpinare care a fost depusă la dosar și comunicată

recurentului, a dat posibilitatea acestuia de a formula apărări cu privire la

această excepție.

Prin urmare, în

cauză, aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., întrucât se constată că instanța nu a încălcat nicio

formă de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., care să fi provocat acestuia o vătămare. Astfel, instanța de apel a

judecat cauza prin prisma acțiunii cu care a fost investită, raportat la

obiectul cauzei și la probele care au fost aduse de părți.

Art. 6 pct. 1 din

Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale

consacră obligația de a fi respectat dreptul oricărei persoane la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În rejudecarea

cauzei, instanța de apel a ținut seama de îndrumările date prin decizia de

casare, de capetele de cerere ale acțiunii și de motivele de apel formulate.

În privința motivului

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent, se constată că

menționarea acestuia a fost pur formală, în condițiile în care recurentul nu a

dezvoltat argumente în susținerea acestuia și nu a indicat un act juridic, în

înțelesul material, de negotium iuris (avut în vedere de textul de lege) ale

cărui clauze clare, neechivoce să fi fost denaturate prin interpretarea eronată

de către instanță.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurent pe fondul cauzei și care vizează motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că și

acestea sunt nefondate.

În acest context,

Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare a legii incidente la

situația de fapt stabilită, urmând a confirma soluția pronunțată de curtea de

apel în rejudecare.

Recurentul susține că

instanța de apel a reținut în mod greșit incidența în speță a autorității de

lucru judecat. De fapt, fără a aduce critici concrete și întemeiate, recurentul

susține că excepția autorității de lucru judecat ar fi fost imposibil de

invocat dacă instanța ar fi judecat verificarea de scripte.

Prin încheierea din

data de 22 martie 2010 a fost respinsă cererea de începere a procedurii

verificării de scripte, constatându-se că ea nu este utilă soluționării

pricinii, modificările pretins a fi fost adăugate de către o persoană

necunoscută pe notificarea formulată sub nr. 269/2001, neaducând vreo atingere

dreptului pretins.

Situația de fapt nu

mai poate fi reevaluată de Înalta Curte, față de actuala structură a recursului

întrucât motivul de casare care permitea verificarea aspectelor de fapt ale

litigiului în raport de probele administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C.

proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Nici susținerea

potrivit cu care, prin soluția pronunțată a fost încălcat principiul non

reformatio in pejus nu este fondată, neverificându-se în niciun moment în speța

dedusă judecății, agravarea situației în propria cale de atac, cu atât mai mult

cu cât dosarul a parcurs mai multe cicluri procesuale.

Celelalte critici

formulate de reclamant, așa cum au fost expuse mai sus, vizează greșita

apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel și nu

pot fi încadrate în drept în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., sancțiunea fiind aceea a neanalizării lor.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petentul B.N. împotriva Deciziei nr. 82A

din data de 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie și respectiv împotriva încheierilor din data de 26 septembrie

2011, din data de 28 noiembrie 2011, din data de 14 noiembrie 2011, din data de

19 aprilie 2010, din 8 februarie 2010, din data de 1 martie 2010 și din data de

22 martie 2010 pronunțate de același instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN