ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 509/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Instituția Prefectului județului Vâlcea, Comisia județeană de fond funciar a județului Vâlcea și Comisia locală de fond funciar a comunei Zătreni, s-a solicitat să se dispună punerea în executare a Deciziei civile nr. 173 din 05.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008 și a Deciziei nr. 65 din 21.04.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008. Prin Sentința civilă nr. 83 din 22 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată. Prin Sentința nr. 129 din 10 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, s-a respins cererea de lămurire și completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 83 din 22.03.2019 a aceleiași instanțe, formulată de reclamantul A.

Hotărârea recurată Prin Decizia nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 83 din 22.03.2019 și a Sentinței civile nr. 129 din 10.05.2019, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă.

Recursul declarat în cauză Împotriva Deciziei nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 noiembrie 2019.

Întâmpinarea Intimata Comisia locală de fond funciar Zătreni a depus, în termenul prevăzut de lege, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și inadmisibil.

Procedura de filtru În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018 (respectiv 11 ianuarie 2019), dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru. Prin rezoluția din 13 ianuarie 2020 s-a stabilit termen la data de 20 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea dedusă judecății reclamantul solicită punerea în executare a unor decizii pronunțate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2008, hotărâri care nu sunt susceptibile de executare silită. Instanța de fond - Tribunalul Gorj, din analiza hotărârilor judecătorești a căror punere în executare o solicită reclamantul, a reținut că litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2008 a privit atât valabilitatea unor acte de proprietate emise reclamantului A. în procedura specială a legilor fondului funciar, respectiv titluri de proprietate, cât și valabilitatea unor hotărâri emise de Comisia județeană de fond funciar Vâlcea, prin care au fost invalidate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamant. A mai reținut instanța de fond că hotărârile pronunțate în procedura legilor fondului funciar sunt hotărâri susceptibile de executare numai de către instituțiile statului cu atribuții în procedura reconstituiri dreptului de proprietate, ele neputând fi duse la îndeplinire de o altă persoană decât debitorul în sarcina căruia instanța a stabilit anumite obligații de a face sau de a nu face. De asemenea, aceeași opinie a fost exprimată și prin Sentința nr. 129 din 10 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, (prin care a fost respinsă cererea de lămurire și completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 83 din 22.03.2019), hotărâre prin care s-a reținut că cererea reclamantului de a se dispune de către instanță punerea în executare a unor hotărâri judecătorești nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, efectuarea executării silite se face, în conformitate cu dispozițiile art. 663, art. 664 C. proc. civ., de către executorul judecătoresc la solicitarea creditorului, iar pe de altă parte, cele stabilite prin cele două hotărâri judecătorești sunt dispoziții care nu sunt susceptibile de executare silită, ele putând fi puse în executare de către instituțiile statului cu atribuții în procedura reconstituirii dreptului de proprietate. Soluția instanței de fond a fost menținută prin Decizia nr. 2.390 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin ca s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Prin urmare, se constată că litigiul de față este un litigiu de fond funciar, astfel cum este definit acesta de art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar art. 5 din Titlul XIII din aceeași lege prevedea, pentru litigiile începute anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului". Odată cu apariția noului cod, aplicabile sunt dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ., potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Litigiul de față, fiind supus dispozițiilor noului C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11 ianuarie 2019, aplicabile erau prevederile art. 7 din Legea nr. 76/2012, iar pe fond sentința tribunalului putea fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs. De altfel, aceste două cicluri procesuale (prima instanță și apel) au și fost parcurse pe fondul litigiului. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." În materia fondului funciar, competența expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 53 - 56 și art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum și de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, nou introdus prin art. 47 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Pornind de la aceste reglementări legale speciale și raportându-le la dispozițiile art. 94 și 95 C. proc. civ., privitoare la competența materială de drept comun a judecătoriei și a tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecăților în materie funciară, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea unei căi de atac, astfel că împotriva plângerii soluționată în primă instanță de judecătorie se poate exercita doar calea de atac a apelului. Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate de tribunale în faza procesuală a apelului, în litigii de fond funciar, nu sunt supuse recursului. În speță, prin decizia atacată, apelul reclamantului a fost respins de curtea de apel, hotărârea de primă instanță fiind pronunțată de tribunal, însă acest aspect nu schimbă natura litigiului, respectiv litigiu de fond funciar, care este supus doar ciclurilor procesuale de primă instanță și de apel și care, de altfel, au și fost parcurse pe fondul litigiului dedus judecății. În concluzie, constatându-se că este vorba despre un litigiu de fond funciar, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 și ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ., în conformitate cu care, avându-se în vedere data sesizării instanței cu judecata fondului cauzei, hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului, pentru aceste considerente, având în vedere că în litigiile de fond funciar niciun text de lege nu prevede expres calea de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.