ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 138/2021

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 138/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru obligarea acesteia la emiterea deciziilor privind drepturile sale solicitate conform notificării nr. x/2001, respectiv 20,1235 ha teren situate în intravilanul Municipiului Rm. Vâlcea.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6,13 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 și 44 din Constituția României, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013.

La data de 8.03.2019, reclamantul a formulat precizări cu privire la cadrul procesual civil, în sensul că a solicitat chemarea în judecată a Municipiului Râmnicu Vâlcea, Consiliul Județean Vâlcea, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

În cauză s-a depus întâmpinare de către ANRP, prin care s-au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Râmnicu Vâlcea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la soluționarea dosarului de despăgubire și excepția prematurității emiterii titlului de plată.

Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că notificarea depusă de reclamant a fost soluționată prin Dispoziția Primarului nr. 54/17.01.2007.

În speță, reclamantul a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză și contestație împotriva Dispoziției Primarului nr. 54/17.01.2007.

Cauza a fost înaintată la Tribunalul București ca urmare a declinării competenței la această instanță prin sentința civilă nr. 657/17.05.2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă.

Prin încheierea din data de 25 mai 2020 s-a disjuns capătul de cerere privind contestația împotriva Dispoziției Primarului nr. 54/17.01.2007.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 414 din 25 mai 2020 a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele care au fundamentat soluția, s-a reținut că instanța a fost învestită cu un nou capăt de cerere principal, prin care s-a formulat contestație împotriva dispoziției Primarului nr. 54/17.01.2007, fiind aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care arată că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În aplicarea acestor prevederi, s-a apreciat că judecarea contestației cade în competența Tribunalului Vâlcea, în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare - Municipiul Râmnicu Vâlcea.

La rândul său, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1154 din 6 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii către Tribunalul București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat litigiul și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 657/17.05.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale exclusive a Tribunalului Valcea, invocată de pârâta ANRP prin întâmpinările depuse, și a fost declinată competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, Consiliul Județean Vâlcea, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea și Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, în favoarea Tribunalului Bucuresti.

În urma declinarii competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a III-a civilă.

Prin încheierea pronunțată la data de 25.05.2020 această instanță a dispus disjungerea capătului de cerere privind contestația împotriva deciziei nr. 54/2007 și formarea unui nou dosar, nr. x/2020

S-a apreciat că în condițiile declinării de competență în favoarea Tribunalului București a dosarului nr. x/2018 cu mai multe capete de cerere, printre care și petitul privind contestatia împotriva deciziei nr. 54/2007, Tribunalul București trebuia să constate ivit un conflict de competență. Cum soluția nu a fost desființată, competența soluționării capătului de cerere vizând contestația împotriva deciziei nr. 54/2007 revine Tribunalului București.

Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a contestației revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Vâlcea, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziilor privitoare la drepturile acestuia.

Prin precizarea de acțiune din 8 martie 2019, reclamantul a arătat că înțelege să se judece în litigiu și cu pârâții Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar, Consiliul Județean Vâlcea, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea și Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, iar prin încheierea din 08.03.2019 au fost conceptați în cauză.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 657 din 17 mai 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de pârâta A.N.R.P. prin întâmpinarea depusă, și a declinat cauza, în întregul ei, în favoarea Tribunalului București.

Capătul de cerere adițional, contestația împotriva deciziei nr. 54/2007 a fost disjuns din dosarul nr. x/2018 prin încheierea din 25 mai 2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, formând obiectul prezentei cauze, nr. 11557/3/2020.

Instanța notează că nu se mai impunea ca această instanță să decline cauza la Tribunalul Vâlcea, deoarece, odată ce s-a constatat necompetentă, trebuia să suspende judecata litigiului și să constate ivit conflictul negativ de competență. Măsura disjungerii, dispusă în mod eronat de Tribunalul București nu putea fi folosită ca argument pentru dezinvestirea instanței de soluționarea petitului de contestație a deciziei nr. 54/2007, prin invocarea necompetenței teritoriale, având în vedere că disjungerea este o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței, atât pentru o bună administrare a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În condițiile în care soluția de declinare a dosarului nr. x/2018 la Tribunalul București a vizat întreaga cauză, cu toate capetele de cerere, incluzând și modificările ulterioare cererii de chemare în judecată, așadar și petitul de contestație a dispoziției nr. 54/2007 emise de primar și cum aceasta nu a fost desființată printr-o hotărâre a unei instanțe competente să soluționeze un eventual conflict de competență, Înalta Curte reține că, în speță, competența de soluționare a cererii a rămas câștigată de această instanță.