ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimatul-reclamant M.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut autoarei M.O., situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea, str. I. C. F., în prezent str. R.M., dreptul de proprietate al acestui imobil fiind dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 21 februarie 1958, încheiat în formă autentică.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul depus în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționat de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin Dispoziția nr. 1.457 din 10 mai 2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 300 mp, iar dosarul aferent acestei dispoziții a fost înaintat și înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății sub nr. 3.537 din 24 mai 2006. Ulterior, Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a emis Dispoziția nr. 1.913 din 06 mai 2011, în baza Sentinței civile nr. 168 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a stabilit suprafața construcție pentru care este îndreptățit reclamantul să primească despăgubiri, iar dosarul depus în baza Legii nr. 10/2001 a fost înaintat din nou ANRP, fiind înregistrat cu Procesul-verbal de predare-primire nr. 3.972 din 05 iulie 2011, susținând reclamantul că privarea de proprietate impune statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, întrucât fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, se aduce atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, iar etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 432 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform Dispoziției nr. 1.913 din 06 mai 2011 a Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Dispoziția nr. 1.457 din 10 mai 2006, Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 300 mp, dispoziția împreună cu dosarul aferent fiind înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și înregistrat sub nr. 3537 din 24 mai 2006. Această dispoziție a fost anulată prin Sentința civilă nr. 168 din 17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin nerecurare, primarul fiind obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună despăgubiri în favoarea reclamantului, pentru imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, str. R.M.

(fostă str.C.), nr. 51, compus din teren în suprafață de 300 mp și construcții în suprafață de 209,36 mp (reprezentând suma dintre diferențele expropriate de la M.O. și M.V.). Ulterior, Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a emis Dispoziția nr. 1.913 din 06 mai 2011 în baza sentinței civile menționate, prin care s-a stabilit suprafața construcției pentru care este îndreptățit reclamantul să primească despăgubiri, iar dosarul depus în baza Legii nr. 10/2001 a fost înaintat din nou Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, fiind înregistrat cu Procesul-verbal de predare-primire nr. 3.972 din 05 iulie 2011. La data de 11 august 2011, reclamantul a solicitat autorității pârâte să întreprindă toate demersurile pentru acordarea despăgubirilor, însă fără rezultat.

Prima instanță a reținut că, în speță, deși dispoziția în litigiu a fost înaintată autorității pârâte la data de 5 iulie 2011, prin Procesul-verbal nr. 3.972 aceasta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire până în prezent, deși prin întâmpinare nu neagă dreptul reclamantului de a primi despăgubiri.

Într-adevăr, legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2.815/2008 a Comisiei Centrale s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, dar, în prezenta cauză, reclamantului i-a fost emisă o primă dispoziție încă de la data de 10 mai 2006 și, la cinci ani după aceasta, Dispoziția nr. 1.913 din 6 mai 2011, înaintată și aceasta la autoritate, or, această perioadă nu poate fi considerată un termen rezonabil de soluționare a cauzei, reprezentând și o vătămare a dreptului de proprietate așa cum este el consacrat de prevederile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod netemeinic prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reținând încălcarea principiului procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

În cadrul acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007. În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 14723/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Referitor la etapa evaluării, recurenta-pârâtă a arătat că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, iar ulterior efectuării raportului de evaluare se va emite decizia privind titlul de despăgubire. În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a ignorat prevederile Deciziei nr. 2.815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, în sensul că dosarul reclamantei trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând și Decizia nr. 1 din 08 februarie 1994 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite". În plus, a arătat că reclamanta a contestat Dispoziția nr. 1457/2006 a Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar ulterior finalizării litigiului entitatea a emis o nouă dispoziție (1.913 din 06 mai 2011). În concluzie, recurenta a susținut că nu se poate trece peste etapele administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005. Prin concluziile scrise formulate în cauză, recurenta-pârâtă a reiterat criticile din recurs, invocând și prevederile O.U.G. nr. 4/2012. 4. Apărările intimatului-reclamant Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul autorității pârâte de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, str. R.M. (fostă str. C.), nr. 51, compus din teren în suprafață de 300 mp și construcții în suprafață de 209,36 mp, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 1.913 din 6 mai 2011 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică. Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea adresată Primăriei Râmnicu Vâlcea, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 14.723/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns prima instanță, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Instanța de control judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2.815/2008. Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

În fine, referitor la prevederile O.U.G. nr. 4/2012 invocate de recurentă, instanța de control judiciar constată că acestea vizează o problemă de executare și nu de legalitate a hotărârii atacate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 432 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - AM