ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5298/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată P.V. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar, pentru a fi obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 491.793.233 ROL, actualizată până la data plății efective și integrale. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La data de 5 decembrie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul evaluatorului sau comisiei de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării să fie obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În motivarea acțiunii a susținut că prin Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost dispusă măsura acordării de despăgubiri în sumă de 491.793.233 ROL, pentru suprafața de 303 mp deținută în proprietate înainte de expropriere de către autorul său A.D.M., în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, Calea lui T. nr. X. Ulterior, în îndeplinirea procedurilor instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a înaintat toate documentele către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în care funcționează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care de mai multe ori l-a restituit în vederea unor lămuriri și deși a primit toate clarificările, până în prezent nu a procedat la soluționarea acestuia.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinare a formulat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, în care sunt prevăzute atribuțiile pe care le are, întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei titlului de despăgubire, neregăsindu-se printre acestea. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosar a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001, având în vedere că antecesorii săi nu au făcut dovada proprietății terenului în discuție.

Prin Sentința civilă nr. 472/F-Cont din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia de despăgubiri.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a reținut, privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementează procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în cadrul căreia sunt parcurse mai multe etape, printre care și cea a evaluării și emiterii deciziei titlu de despăgubire, de competența Comisiei Centrale. Prin urmare, chemarea în judecată a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea obligării la evaluarea terenului și emiterea deciziei titlu de despăgubire nu se justifică, aceasta neavând într-adevăr calitate procesuală pasivă.

Pe fondul acțiunii, prin Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în calitate de moștenitoare a autorului său A.D.M. pentru imobilul preluat abuziv, constând în teren în suprafață de 303 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, Calea lui T. nr. X. Deși dosarul a fost înregistrat la Secretariatul pârâtei Comisia Centrală din anul 2006, până în prezent, în cadrul procedurii administrative instituită de lege, nu a fost parcursă decât prima etapă, cea a înregistrării, în cadrul etapei analizării dosarului, apreciindu-se că reclamanta nu poate fi considerată persoană îndreptățită cu privire la acordarea despăgubirilor, întrucât autorii săi nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

Statuarea pârâtei în acest sens este greșită, întrucât din conținutul actului de vânzare-cumpărare care constituie titlu primar, autentificat sub nr. 1298/648 din 19 iunie 1957, rezultă că autorii reclamantei au dobândit în proprietate suprafața de 260 mp, situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, fostă str. F.S., expropriată prin Decretul nr. 334/1960. S-a făcut de asemenea dovada că în urma exproprierii, în baza H.C.M. nr. 1576/1959 autorilor li s-a atribuit la schimb un teren de construcții în suprafață de 303 mp din rezervele statului (în realitate având o suprafață de 330 mp, potrivit planului de situație întocmit cu ocazia schimbului), situat în fosta str. V.I.L. nr. Y (actuala Calea lui T.) expropriat de asemenea prin Decretul nr. 94/1970.

În altă ordine de idei, Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, a rămas definitivă, nefiind atacată la Secția civilă a Tribunalului Vâlcea. În consecință, prin tergiversarea și refuzul finalizării procedurii administrative, pârâta produce o vătămare gravă în drepturile și interesele legitime ale reclamantei, îndreptățită la soluționarea dosarului într-un termen rezonabil, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prin emiterea deciziei titlu de despăgubire.

Pe parcursul procedurii administrative, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5) - (7) din Cap. V, Titlul VII, dosarul va fi transmis unui evaluator sau unei societăți de evaluatori, desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora va fi acordat titlul de despăgubire, după care în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Prin urmare, cererea reclamantei de emitere a titlului de despăgubire pentru suma solicitată de 491.793.233 ROL, nu a fost primită întrucât cuantumul acesteia se stabilește pe calea procedurii evocate, în etapa evaluării, pe care pârâta o parcurge în mod obligatoriu pentru a ajunge la finalizarea dosarului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații într-un termen de 30 de zile. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea datează din 19 decembrie 2006 și nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la etapa evaluării.

În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurenta-pârâtă să procedeze la efectuarea controlului de legalitate și la înaintarea dosarului către un evaluator. Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 472 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012. Procesat de GGC - LM