ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5298/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată P.V. a chemat în

judecată pe pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primăria

Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar, pentru a fi obligată să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 491.793.233 ROL, actualizată

până la data plății efective și integrale.

De asemenea, a

solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100

RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei și a cheltuielilor de judecată

ocazionate de proces.

La data de 5

decembrie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul

evaluatorului sau comisiei de evaluare în vederea întocmirii raportului de

evaluare, iar în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării să fie

obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În motivarea acțiunii

a susținut că prin Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost dispusă măsura acordării de despăgubiri în

sumă de 491.793.233 ROL, pentru suprafața de 303 mp deținută în proprietate

înainte de expropriere de către autorul său A.D.M., în intravilanul

municipiului Râmnicu Vâlcea, Calea lui T. nr. X.

Ulterior, în

îndeplinirea procedurilor instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a înaintat toate documentele către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în care funcționează

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care de mai multe ori l-a

restituit în vederea unor lămuriri și deși a primit toate clarificările, până

în prezent nu a procedat la soluționarea acestuia.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinare a formulat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile

art. 2 din H.G. nr. 361/2005, în care sunt prevăzute atribuțiile pe care le

are, întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei titlului de

despăgubire, neregăsindu-se printre acestea.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea pe care a depus-o

la dosar a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că reclamanta nu

a făcut dovada că este persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001,

având în vedere că antecesorii săi nu au făcut dovada proprietății terenului în

discuție.

Prin Sentința civilă

nr. 472/F-Cont din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Primar și a obligat

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei

decizia de despăgubiri.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța de fond a reținut, privitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementează procedura

administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, în cadrul căreia sunt parcurse mai multe etape, printre care și cea a

evaluării și emiterii deciziei titlu de despăgubire, de competența Comisiei

Centrale.

Prin urmare, chemarea

în judecată a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în

vederea obligării la evaluarea terenului și emiterea deciziei titlu de

despăgubire nu se justifică, aceasta neavând într-adevăr calitate procesuală

pasivă.

Pe fondul acțiunii,

prin Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului

Râmnicu Vâlcea, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în calitate de

moștenitoare a autorului său A.D.M. pentru imobilul preluat abuziv, constând în

teren în suprafață de 303 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu

Vâlcea, Calea lui T. nr. X.

Deși dosarul a fost

înregistrat la Secretariatul pârâtei Comisia Centrală din anul 2006, până în

prezent, în cadrul procedurii administrative instituită de lege, nu a fost

parcursă decât prima etapă, cea a înregistrării, în cadrul etapei analizării

dosarului, apreciindu-se că reclamanta nu poate fi considerată persoană

îndreptățită cu privire la acordarea despăgubirilor, întrucât autorii săi nu au

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

Statuarea pârâtei în

acest sens este greșită, întrucât din conținutul actului de vânzare-cumpărare

care constituie titlu primar, autentificat sub nr. 1298/648 din 19 iunie 1957,

rezultă că autorii reclamantei au dobândit în proprietate suprafața de 260 mp,

situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, fostă str. F.S., expropriată prin

Decretul nr. 334/1960.

S-a făcut de asemenea

dovada că în urma exproprierii, în baza H.C.M. nr. 1576/1959 autorilor li s-a

atribuit la schimb un teren de construcții în suprafață de 303 mp din rezervele

statului (în realitate având o suprafață de 330 mp, potrivit planului de

situație întocmit cu ocazia schimbului), situat în fosta str. V.I.L. nr. Y

(actuala Calea lui T.) expropriat de asemenea prin Decretul nr. 94/1970.

În altă ordine de

idei, Dispoziția nr. 21529 din 19 decembrie 2006, prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, a rămas definitivă,

nefiind atacată la Secția civilă a Tribunalului Vâlcea.

În consecință, prin

tergiversarea și refuzul finalizării procedurii administrative, pârâta produce

o vătămare gravă în drepturile și interesele legitime ale reclamantei,

îndreptățită la soluționarea dosarului într-un termen rezonabil, potrivit art.

1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, prin emiterea deciziei titlu de despăgubire.

Pe parcursul

procedurii administrative, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5) - (7) din

Cap. V, Titlul VII, dosarul va fi transmis unui evaluator sau unei societăți de

evaluatori, desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora va fi acordat titlul de

despăgubire, după care în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va

proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la

trimiterea dosarului spre reevaluare.

Prin urmare, cererea

reclamantei de emitere a titlului de despăgubire pentru suma solicitată de

491.793.233 ROL, nu a fost primită întrucât cuantumul acesteia se stabilește pe

calea procedurii evocate, în etapa evaluării, pe care pârâta o parcurge în mod

obligatoriu pentru a ajunge la finalizarea dosarului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Recurenta-pârâtă prin

motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod

greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura

administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune

parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă

condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a

stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează

recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005

pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și

care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai

multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât,

în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de

art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie

contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații

într-un termen de 30 de zile.

Recursul este

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea datează din

19 decembrie 2006 și nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate

a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la

etapa evaluării.

În mod corect, în

raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurenta-pârâtă să

procedeze la efectuarea controlului de legalitate și la înaintarea dosarului

către un evaluator.

Criticile care

vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al

legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu

a fost contestat.

Soluția instanței de

fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și

implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în

raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă

depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în

acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

Prin urmare, sentința

recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute

criticile aduse în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 472 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.

Procesat de GGC - LM