ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2652/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 iunie 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., să dispună anularea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. B. S.A. nr. 1/8.05.2019, în ceea ce privește modificarea actului constitutiv al societății prin numirea în funcția de administrator unic executiv a numitei C., precum și radierea din Registrul Comerțului a mențiunii dispuse în baza hotărârii mai sus menționate, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 august 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., să dispună anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. B. S.A. nr. 1/27.06.2019, precum și radierea din Registrul Comerțului a mențiunii dispuse în baza hotărârii mai sus menționate, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1201/C din 26 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamant și, în consecință, s-a conexat dosarul nr. x/2017 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 32/C pronunțată la 17 ianuarie 2020 în dosarul x/2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă; a respins acțiunea formulată de reclamant; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2019, conexat.

Prin decizia civilă nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 32/C din 17 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a fost respinsă cererea intimatei S.C. B. S.A. privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 117 alin. (6) și (7), respectiv art. 117 indice 1 alin. (2) și art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În acest sens, recurentul-reclamant susține că instanța de apel, în mod nelegal, a reținut în considerentele hotărârii apelate că nu pot fi reținute susținerile privitoare la lipsa din convocator a mențiunilor impuse imperativ de prevederile art. 117 alin. (6) și (7), respectiv art. 117 indice 1 alin. (2) și ale art. 129 alin. (7) din Legea 31/1990.

Menționarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării, astfel cum susține recurentul-reclamant, reprezintă dreptul la informare al acționarilor care reprezintă atât o măsură de protecție, cât și un mijloc eficient de control asupra societății.

Or, atâta vreme cât un acționar nu este informat în mod corect cu privire la problemele care fac obiectul dezbaterilor în vederea exercitării dreptului de vot, recurentul-reclamant apreciază că este încălcat nu numai principiul egalității în drepturi a acționarilor, dar și principiul liberei exercitări a dreptului de vot.

Ca atare, recurentul-reclamant consideră că nerespectarea obligației de informare conduce la anularea hotărârii A.G.A., în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, astfel cum arată recurentul-reclamant, instanța de apel a omis să analizeze faptul că hotărârea A.G.E.A. nr. 1 a S.C. B. S.A. din data de 08.05.2019 este diferită de ordinea de zi din 08.05.2019, numirea (alegerea) noului administratorului realizându-se în afara voinței societare.

Recurentul-reclamant invocă și prevederile art. 129 alin. (7) din Legea 31/1990, susținând că numirea noului administrator nu se poate realiza prin draftul actului constitutiv (modificat) despre care face vorbire pârâta prin întâmpinarea formulată, teză îmbrățișată de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât această chestiune nu a fost pusă în discuție, dovadă fiind procesele-verbale ale adunărilor generale.

În raport de prevederile art. 117 indice 1 alin. (2) din Legea 31/1990, recurentul-reclamant arată că dreptul propunerii și nominalizării unui administrator i-a fost refuzat.

De asemenea, recurentul-reclamant susține că, potrivit dispozițiilor art. 137 indice 1 alin. (2) din Legea 31/1990, candidații pentru posturile de administrator sunt nominalizați de către membrii actuali ai consiliului de administrație sau de către acționari, or nu se cunoaște dacă nominalizarea numitei C. a venit din partea unui anumit acționar sau a existat o auto-nominalizare.

Totodată, recurentul-reclamant arată că prevederile art. 137 indice 1 sunt consonante cu cele ale art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care dă în competența adunării generale ordinare să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație și că instanța de apel a aplicat greșit aceste dispoziții legale.

În ceea ce privește hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 1/27.06. 2019, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și mai mult, instanța de apel a refuzat să judece criticile invocate prin cererea de apel, hotărârea nefiind motivată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, "(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată".

Totodată, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, statuează că " Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține și că, în raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, în raport de aceste dispoziții legale, reiese că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește acțiunile care au ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție arată, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 915/Ap din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.