ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 63/2015

Decizia nr. 63/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, domnul A., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a solicitat desființarea Hotărârii nr. 399 din 17 septembrie 2013 a Secției pentru procurori și, totodată, să se dispună încetarea activității sale în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 365 din 19 martie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul A., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București împotriva Hotărârii Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 399 din 17 septembrie 2013.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr. 399 din 17 septembrie 2013 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea formulată de domnul A., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de încetare a activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de continuare a activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii, Secția pentru procurori a avut în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și practica constantă a Consiliului în aplicarea acestor dispoziții, în sensul că, la încetarea activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze. În situația în care magistratul dorește să-și continue activitatea la o unitate de parchet diferită de cea de la care provine, cererea se analizează ținându-se seama de necesitățile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la care se solicită continuarea activității. Totodată, a avut în vedere avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plenul a apreciat că este neîntemeiată contestația petentului formulată împotriva Hotărârii .399 din 17 septembrie 2013, reținând că prin Hotărârile nr. 104 din 08 februarie 2006 și nr. 42 din 17 ianuarie 2008 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus, succesiv, promovarea prin concurs a domnului procuror A., la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 605 din 26 iunie 2008, Plenul a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 1287/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal, în sensul de a se recunoaște domnului A. gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 134

1

alin. (3) din aceeași lege, practica Secției pentru procurori este constantă, în sensul că, la încetarea activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorul revine, chiar și peste schemă, la parchetul de la care provine, iar în situația în care procurorul solicită continuarea activității la un alt parchet, unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, cererea se analizează similar cererilor de transfer, ținându-se seama de necesitățile de personal, volumul de activitate, precum și avizul parchetului la care se solicită continuarea activității.

Plenul a apreciat astfel că susținerea domnului procuror A., potrivit căreia ar avea dreptul de continuare a activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar pe considerentul gradului profesional corespunzător, fără ca cererea să fie analizată similar cererilor de transfer, este nefondată, având în vedere că acesta nu a solicitat revenirea la parchetul de unde provine, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În fine, a apreciat că nu poate fi primit nici argumentul potrivit căruia hotărârea contestată este în contradicție cu practica invocată de petent, întrucât în cazurile analizate prin acele hotărâri s-au avut în vedere avizul favorabil al conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 365 din 19 martie 2014, în temeiul art. 29 alin. (5)-(9) din Legea nr. 317/2004 A. a formulat contestație, arătând că în mod greșit s-a reținut că cererea de încetare a activității la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul teritorial București și continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte are natura juridică a unei cereri de transfer, deoarece legiuitorul a urmărit să reglementeze și alte cereri nenumite, nu doar instituția transferului.

În cuprinsul Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, nu există precizări suplimentare privitoare la cererea întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, creându-se o situație mai grea contestatorului care are grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de alți procurori care au același grad și nu li se aplică criteriile cererii de transfer.

Chiar și în ipoteza în care s-ar constata că în speță este vorba despre o cerere de transfer, intimatul nu a cerut și avizul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care este parchetul de unde se cere transferul.

Prin întâmpinare, se solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, existând opțiunea de a se solicita revenirea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sau la un alt parchet de grad inferior sau egal.

Trecerea unui procuror din cadrul Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism în cadrul unei alte unități de parchet nu se poate face decât prin procedura transferului, fiind incidente criteriile prevăzute în art. 3 din Regulamentul sus-menționat.

Potrivit acestor prevederi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis avizul său negativ cu privire la cererea contestatorului de a activa în cadrul acestei unități de parchet.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze contestația în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004;

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activității în cadrul Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Contestatorul, conform acestor dispoziții legale, poate reveni la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la un parchet egal în rang cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sau la un parchet inferior acestora.

Contestatorul nu a solicitat însă revenirea la aceste parchete, ci continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere ce nu se încadrează în norma impusă de dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004.

În mod firesc, cererea formulată reprezintă în realitate o cerere de trecere în cadrul unei alte unități de parchet, similară transferului, de unde rezultă că această procedură a fost aplicată în mod corect de către intimat.

Din actele dosarului, rezultă că în speță nu a fost emis un aviz pozitiv al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte, iar procedura de trecere la acest parchet în atare condiții nu poate să fie finalizată.

Lipsa avizului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu reprezintă un impediment pentru soluționarea cererii, ținându-se seama că petentul nu funcționează la acest parchet.

În ceea ce privește pretinsa practică constantă a intimatului cu privire la cererile prin care se solicită încetarea activității la Direcția Națională Anticorupție/Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține din cuprinsul hotărârilor depuse la dosar (filele 73-80), că asemenea cereri au fost soluționate după criteriile impuse cererilor de transfer, fiind îndeplinite cerințele posturilor vacante și a avizului pozitiv al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținerile fiind neîntemeiate și sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 365 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.