ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Prin Hotărârea nr. 574/2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul B.G., procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, împotriva Hotărârii nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și faptul că în cadrul aceleiași instituții nu este posibil transferul, acesta fiind permis numai de la un parchet la altul, astfel cum se prevede expres la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin nota nr. 6318/1154/ST/2012 împotriva acestei hotărâri a formulat contestație domnul B.G., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, prin care a solicitat desființarea Hotărârii secției pentru procurori nr. 75/2012, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea contestației, domnul B.G.

a susținut că, în mod eronat, s-a reținut faptul că obiectul cererii l-a constituit transferul de la Direcția de Investigare Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât a solicitat aprobarea transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București unde are funcția de bază, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și art. 1 și urm. din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecători, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006.

Față de contestația formulată, Plenul a apreciat că Hotărârea nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca fiind legală, reținând, în esență, că nu este posibil transferul de la o unitatea de parchet la care, potrivit legii, domnul procuror nu funcționează în prezent. Mai mult decât atât, Plenul a mai reținut că, în condițiile art. 75 alin. (1 1 ) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, astfel că, și din această perspectivă, reiese că în cauză nu poate opera instituția transferului.

Recursul Împotriva Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs B.G., în temeiul art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 299 și urm. C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente.

- Arată recurentul că și în situația în care în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având grad profesional de execuție de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, are dreptul de a exercita o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . - Recurentul arată că în anul 2010 s-a adresat cu o cerere secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicitând transferul de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - cerere respinsă de secție și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3849 din 30 iunie 2011 care a reținut că nu au putut fi aplicate dispozițiile art. 60 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară deoarece nu s-a precizat că se solicită transferul de la Parchetul de la Curtea de Apel București la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție ci de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție. - A mai arătat recurentul că prin modul de interpretare a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se creează o situație mai greoaie unui procuror care are grad de procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție față de procurorul care obține gradul de procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție în timpul exercitării activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. - În fine, a mai arătat recurentul că nu trebuie confundată instituția sursă, care este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - și instituția unde funcționează și care este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac o asemenea distincție.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii coroborat cu art. 299 și urm. C. proc. civ. La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., intimata Consiliul Superior al Magistraturii a depus documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - contestată în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Consideră intimata că în conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin statutul judecătorilor și procurorilor, transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la un alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii. Or, recurentul nu mai funcționează la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ci la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - și nu operează dispozițiile art. 60 ci dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, se reține că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 574/2012 s-a respins contestația formulată de recurentul-procuror B.G. cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, împotriva Hotărârii nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, referitoare la cererea acestuia de transfer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În esență, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că transferul este permis numai de la un parchet la un alt parchet iar dl. procuror B.G.

nu poate solicita transferul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât nu mai funcționează în cadrul acestei unități de parchet. În drept, Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 „Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii”. Art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 „La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege”.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (11 1 ) din Legea nr. 304/2004 „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcției.” Potrivit prevederilor art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/206 - cu modificările și completările ulterioare „La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul,

numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială." - Motivul de recurs privind dreptul recurentului de a exercita o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ca urmare a transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, apreciază că recurentul este în eroare deoarece acesta în concret funcționează la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial și nu la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - cererea sa de transfer cuprinde aceleași elemente cu cea anterioară prin care a solicitat transferul de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 331/2010) neavând relevanță decât situația de fapt, respectiv unde activează în prezent ca procuror recurentul și dispozițiile legale incidente.

Așa cum rezultă din dispozițiile legale arătate mai sus nu există reglementare privind transferul procurorilor de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - opțiunile oferite procurorilor la încetarea activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - fiind revenirea procurorului numit la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la parchetul de unde provine, fie la un parchet corespunzător gradului profesional dobândit în condițiile legii.

Recurentul, la încetarea activității sale de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de la data revenirii sale la parchetul de unde provine își va redobândi gradul profesional de execuție corespunzător acestuia și va putea participa la concursul de promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - parcurgând întreaga procedură de promovare. Nu pot fi comparate situațiile cererilor de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu cele de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - fiind situații diferite, în cazul transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel este vorba de unități de parchet diferite.

De asemenea nu pot fi primite criticile recurentului privind aprobarea altor cereri similare de către secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, situațiile în concret arătate de recurent vizând situații diferite - respectiv fiind vorba de încetarea mandatului de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și continuarea activității într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Hotărârea secției pentru procurori nr. 133/2011), - detașarea în funcția de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru stabilitatea în funcțiile de conducere și pentru a nu fi afectată derularea activităților specifice instituției (Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 81/2013).

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5288 din 12 decembrie 2012 - se referă la o cerere de transfer formulată de o dnă procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care dna procuror își desfășoară efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prin urmare nici această situație în speță nu poate fi invocată, nefiind similară cu cea a recurentului din prezentul dosar. - Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul creării unei situații mai greoaie unui procuror care are grad de Procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție față de procurorul care obține gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în timpul exercitării activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Înalta Curte constată că într-adevăr dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac nici o distincție în ceea ce privește cererea de transfer, de la un parchet la alt parchet, însă sensul în care se aplică dispoziția legală în nici un caz nu este de la o instanță sau de la un parchet la același parchet.

Apreciază Înalta Curte că nu pot fi interpretate izolat aceste dispoziții legale, având în vedere că există dispoziții clare în ceea ce privește situația încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii având posibilitatea de a opta pentru revenirea la parchetul unde au funcționat sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii [ art. 72 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 ] . O relevanță deosebită o au în acest context și dispozițiile art. 134 1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - care se referă la situațiile în care judecătorul sau procurorul revine la instanța sau parchetul unde a funcționat anterior, iar ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet.

Rezultă așadar că cele două prevederi, art. 60 din Legea nr. 303/2004 și prevederile art. 75 alin. (11) și art. 11 1 , se referă la transferul în cadrul altei instituții și respectiv la revenirea procurorului la parchetul unde a funcționat și trebuie interpretate prin raportare la situația de fapt a recurentului care dorește să își desfășoare activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în condițiile în care nu a participat la un examen de promovare efectivă la Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - față de alți procurori care au reușit la concursul de promovare în funcții de execuție și care doresc să-și valorifice aceste cereri de promovare.

- Nici motivul privind instituția sursă - Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și instituția unde funcționează procurorul recurent - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, nu modifică modul de interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză și arătate mai sus. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, constatând că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 576/2012 este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS