ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin Hotărârea nr. 574/2012, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul
B.G., procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, împotriva Hotărârii
nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a adopta
această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut
următoarele:
Prin Hotărârea nr.
75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a
fost respinsă cererea de transfer de la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că, în
raport cu dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și faptul că în cadrul
aceleiași instituții nu este posibil transferul, acesta fiind permis numai de
la un parchet la altul, astfel cum se prevede expres la art. 61 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,
cu modificările și completările ulterioare.
Prin nota nr.
6318/1154/ST/2012 împotriva acestei hotărâri a formulat contestație domnul
B.G., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, prin
care a solicitat desființarea Hotărârii secției pentru procurori nr. 75/2012,
prin care i s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea
contestației, domnul B.G. a susținut că, în mod eronat, s-a reținut faptul că
obiectul cererii l-a constituit transferul de la Direcția de Investigare
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, întrucât a solicitat aprobarea transferului de la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București unde are funcția de bază, la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform
dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
și art. 1 și urm. din Regulamentul privind transferul și detașarea
judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor
și procurorilor în alte funcții de conducere precum și numirea judecătorilor în
funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecători, aprobat prin
Hotărârea nr. 193/2006.
Față de contestația
formulată, Plenul a apreciat că Hotărârea nr. 75/2012 a secției pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca fiind legală, reținând,
în esență, că nu este posibil transferul de la o unitatea de parchet la care,
potrivit legii, domnul procuror nu funcționează în prezent.
Mai mult decât atât,
Plenul a mai reținut că, în condițiile art. 75 alin. (1
1
) din Legea
nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la data
încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitatea Organizată și Terorism, procurorul revine la parchetul de unde
provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii,
astfel că, și din această perspectivă, reiese că în cauză nu poate opera
instituția transferului.
Recursul
Împotriva Hotărârii
nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs
B.G., în temeiul art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr. 317/2004, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, și art. 299 și urm. C. proc. civ.,
susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu interpretarea
greșită a dispozițiilor legale incidente.
- Arată recurentul că
și în situația în care în prezent își desfășoară activitatea în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, având grad profesional de execuție de procuror la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București, are dreptul de a exercita o funcție de execuție
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a
transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .
- Recurentul arată că
în anul 2010 s-a adresat cu o cerere secției pentru procurori din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii solicitând transferul de la Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - cerere respinsă de
secție și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și menținută de
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3849 din 30 iunie 2011
care a reținut că nu au putut fi aplicate dispozițiile art. 60 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară deoarece nu s-a precizat că se solicită
transferul de la Parchetul de la Curtea de Apel București la Parchetul Înaltei
Curți de Casație și Justiție ci de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
- A mai arătat
recurentul că prin modul de interpretare a dispozițiilor art. 60 din Legea nr.
303/2004 de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se creează o
situație mai greoaie unui procuror care are grad de procuror la Înalta Curte de
Casație și Justiție față de procurorul care obține gradul de procuror la Înalta
Curte de Casație și Justiție în timpul exercitării activității la Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
- În fine, a mai
arătat recurentul că nu trebuie confundată instituția sursă, care este
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - și instituția unde
funcționează și care este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București -
structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de
Casație și Justiție, întrucât prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac
o asemenea distincție.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr.
317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al
Magistraturii coroborat cu art. 299 și urm. C. proc. civ.
La dosar s-au depus
înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art.
305 C. proc. civ., intimata Consiliul Superior al Magistraturii a depus
documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii - contestată în prezenta cauză, în
conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Apărările intimatului
Intimatul Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Consideră intimata că
în conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin statutul
judecătorilor și procurorilor, transferul judecătorilor și procurorilor de la o
instanță la altă instanță sau de la un parchet la un alt parchet ori la o
instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior
al Magistraturii.
Or, recurentul nu mai
funcționează la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ci la Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - și nu
operează dispozițiile art. 60 ci dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr.
304/2004.
Considerentele și
soluția instanței de recurs
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate
cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, se reține că
prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 574/2012 s-a
respins contestația formulată de recurentul-procuror B.G. cu grad profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, împotriva Hotărârii
nr. 75/2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii,
referitoare la cererea acestuia de transfer la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
În esență, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că transferul este permis numai
de la un parchet la un alt parchet iar dl. procuror B.G. nu poate solicita
transferul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât nu
mai funcționează în cadrul acestei unități de parchet.
În drept,
Potrivit art. 60 din
Legea nr. 303/2004 „Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță
la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție
publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al
Magistraturii”.
Art. 61 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004 „La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția
de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al
Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu
respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege”.
În conformitate cu
prevederile art. 75 alin. (11
1
) din Legea nr. 304/2004 „De la data
revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să
funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își
redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare
acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în
condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei
direcției.”
Potrivit prevederilor
art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și
procurorilor, delegarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor,
numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și
numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de
judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 193/206 - cu modificările și completările ulterioare „La soluționarea
cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau
parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al
instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se
solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar
vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a
acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la
instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul
aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea
în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și
disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare
specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport
cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau
soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care
funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă,
inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația
familială."
- Motivul de recurs
privind dreptul recurentului de a exercita o funcție de execuție la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ca urmare a transferului de
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Înalta Curte,
apreciază că recurentul este în eroare deoarece acesta în concret funcționează
la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial și nu la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București - cererea sa de transfer cuprinde aceleași elemente cu cea anterioară
prin care a solicitat transferul de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 331/2010) neavând relevanță decât situația de fapt, respectiv
unde activează în prezent ca procuror recurentul și dispozițiile legale
incidente.
Așa cum rezultă din
dispozițiile legale arătate mai sus nu există reglementare privind transferul
procurorilor de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - opțiunile oferite procurorilor la
încetarea activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - fiind revenirea procurorului numit la
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism la parchetul de unde provine, fie la un parchet corespunzător gradului
profesional dobândit în condițiile legii.
Recurentul, la
încetarea activității sale de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism, de la data revenirii sale la parchetul
de unde provine își va redobândi gradul profesional de execuție corespunzător
acestuia și va putea participa la concursul de promovare efectivă la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - parcurgând întreaga procedură
de promovare.
Nu pot fi comparate
situațiile cererilor de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu cele de la
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - fiind
situații diferite, în cazul transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel este vorba de unități de parchet diferite.
De asemenea nu pot fi
primite criticile recurentului privind aprobarea altor cereri similare de către
secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, situațiile în
concret arătate de recurent vizând situații diferite - respectiv fiind vorba de
încetarea mandatului de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și continuarea activității într-o
funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
(Hotărârea secției pentru procurori nr. 133/2011), - detașarea în funcția de
prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - pentru stabilitatea în funcțiile de conducere și pentru a
nu fi afectată derularea activităților specifice instituției (Hotărârea secției
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 81/2013).
Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție nr. 5288 din 12 decembrie 2012 - se referă la o cerere
de transfer formulată de o dnă procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București - către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în condițiile în care dna procuror își desfășoară efectiv activitatea
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prin urmare nici această
situație în speță nu poate fi invocată, nefiind similară cu cea a recurentului
din prezentul dosar.
- Nu poate fi primită
susținerea recurentului în sensul creării unei situații mai greoaie unui
procuror care are grad de Procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție față de procurorul care obține gradul de procuror la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în timpul exercitării
activității la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism.
Înalta Curte constată
că într-adevăr dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac nici o
distincție în ceea ce privește cererea de transfer, de la un parchet la alt
parchet, însă sensul în care se aplică dispoziția legală în nici un caz nu este
de la o instanță sau de la un parchet la același parchet.
Apreciază Înalta
Curte că nu pot fi interpretate izolat aceste dispoziții legale, având în
vedere că există dispoziții clare în ceea ce privește situația încetării
activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii având posibilitatea de a opta
pentru revenirea la parchetul unde au funcționat sau la alt parchet unde are
dreptul să funcționeze potrivit legii
[
art. 72 alin. (11) din Legea nr. 304/2004
]
.
O relevanță deosebită
o au în acest context și dispozițiile art. 134
1
alin. (3) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - care se referă la situațiile în
care judecătorul sau procurorul revine la instanța sau parchetul unde a
funcționat anterior, iar ordonatorul principal de credite este obligat să-i
asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă în cazul în care nu mai
există posturi vacante la acea instanță sau parchet.
Rezultă așadar că
cele două prevederi, art. 60 din Legea nr. 303/2004 și prevederile art. 75
alin. (11) și art. 11
1
, se referă la transferul în cadrul altei
instituții și respectiv la revenirea procurorului la parchetul unde a
funcționat și trebuie interpretate prin raportare la situația de fapt a
recurentului care dorește să își desfășoare activitatea de procuror la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în condițiile în
care nu a participat la un examen de promovare efectivă la Parchetul pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - față de alți procurori care au reușit la
concursul de promovare în funcții de execuție și care doresc să-și valorifice
aceste cereri de promovare.
- Nici motivul
privind instituția sursă - Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și instituția unde funcționează procurorul recurent - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial București, nu modifică modul de interpretare a
dispozițiilor legale incidente în cauză și arătate mai sus.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Față de cele arătate
mai sus, constatând că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 576/2012 este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312
C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.G. împotriva Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS