ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin Hotărârea nr. 1400 din 10 decembrie 2013

a Plenului C.S.M., s-a dispus respingerea contestației formulate de domnul

M.C., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție la D.I.I.C.O.T. - structura centrală, împotriva

Hotărârii secției pentru procurori a C.S.M. nr. 398 din 17 septembrie 2013.

Pentru a pronunța

această soluție, Plenul C.S.M. a reținut că prin Hotărârea nr. 398 din data de

17 septembrie 2013, secția pentru procurori a C.S.M. a dispus respingerea

cererii formulate de contestator de încetare a activității în cadrul

D.I.I.C.O.T. - structura centrală și continuarea activității la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că domnul

M.C. are o vechime efectivă în funcția de procuror de 17 ani, fiind numit în

funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală la data de 1

august 2013, la data numirii funcționând la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Ilfov, unde fusese promovat prin Hotărârea nr. 524 din 4 iunie 2013 a Plenului

C.S.M.

S-a avut în vedere că

prin Hotărârea nr. 2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea

în executare a Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul

recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a contestatorului.

Având în vedere

dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, plenul a apreciat că dispozițiile

legale menționate trebuie interpretare în sensul că la încetarea activității la

D.I.I.C.O.T., procurorul revine, chiar și peste schemă, la parchetul de unde

provine, aceasta fiind, de altfel, practica constantă a C.S.M.

S-a reținut că în

situația în care procurorul solicită continuarea activității la alt parchet

(unde are dreptul să funcționeze potrivit legii), cererea acestuia se

analizează ținându-se seama de necesitățile de personal, volumul de activitate,

avizul parchetului la care dorește continuarea activității.

În acest sens a fost

avută în vedere Adresa nr. A1 din 17 septembrie 2013, a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a

comunicat avizul nefavorabil privind cererea domnului M.C., de continuare a

activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, față de

avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, unitate de parchet la care domnul procuror solicită continuarea

activității, dar și față de împrejurarea că necesitățile de personal nu

justifică ocuparea unuia dintre cele 4 posturi de procuror vacante, Plenul

C.S.M., a apreciat temeinică și legală Hotărârea nr. 398 din 17 septembrie 2013

a secției pentru procurori, respingând contestația.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație contestatorul M.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea contestației

sale, contestatorul M.C. a arătat în esență următoarele:

În fapt, la data de 3

septembrie 2013 contestatorul a solicitat C.S.M. să dispună încetarea

activității sale în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală și continuarea

activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, conform art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, menționând

că deține gradul profesional maxim conform Deciziei nr. 5371 din 26 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - S.C.A.F. pusă în executare prin

Hotărârea Plenului C.S.M. 2205 din 17 decembrie 2009.

A precizat petentul

în cerere că nu dorește să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov,

unitate de la care provine, și a indicat două soluții adoptate în spețe identice,

respectiv Hotărârile nr. 347, 348 din 20 august 2013 ale Secției pentru

Procurori prin care altor două colege, în situații identice, li s-au admis

aceste cereri și s-a dispus continuarea activității la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, la 17

septembrie 2013, după o amânare, cererea contestatorului și a altui coleg au

fost respinse cu motivarea existenței unui aviz nefavorabil al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestația formulată la plen a

fost respinsă prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1400 din 10 decembrie 2013 cu

aceiași motivare - existența unui aviz nefavorabil și, suplimentar,

împrejurarea că necesitățile de personal nu justifică ocuparea unuia dintre

cele 4 posturi de procuror vacante.

- Apreciază

contestatorul că hotărârea contestată este nelegală întemeindu-se pe un aviz

neprevăzut de lege, aviz despre care nu se face referire în nicio hotărâre

C.S.M. până la cea contestată.

Se arată că potrivit

prevederilor art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, "la data

încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la alt parchet

unde are dreptul să funcționeze potrivit legii", pentru aceasta fiind

suficiente existența posturilor vacante, dorința și dreptul respectivului

procuror de a funcționa la acea unitate de parchet - conform Hotărârii nr. 348

din 20 august 2013 a Secției de Procurori a C.S.M. De altfel, aceasta este

soluția legală conform principiului de drept "ubi lex non distinguit nec

nos distinguere debemus".

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 482 din 4 decembrie 2013, Secția de Procurori, într-o situație

identică, dar cu existența unui aviz favorabil, a hotărât încetarea activității

în cadrul D.N.A. a altui procuror și continuarea activității în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestatorul a arătat că

hotărârea consiliului este nelegală și discriminatorie, în ceea ce îl privește.

A argumentat

contestatorul că în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat

de art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine

discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage sau

comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau

obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).

În cauza Driha contra

României (Hotărârea din 21 februarie 2008), instanța europeană a constatat

existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau

aceleiași categorii profesionale aflate în situații comparabile.

A mai arătat

contestatorul că nu are probleme profesionale, că a fost apreciat întotdeauna

cu calificativul "foarte bine", a deținut funcție de conducere

(prim-procuror de parchet de pe lângă judecătorie) și funcționează neîntrerupt

în cadrul D.I.I.C.O.T. din 23 iunie 2008, ultimul ordin de numire în cadrul

acestei structurii specializate începând cu 1 august 2013, astfel încât chiar

și în ipoteza necesității unui aviz, aprecierea ca nefavorabil apare ca

nejustificată.

În drept, contestația

este întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (5), (7) din Legea 317/2004, art.

75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, art. 16 alin. (1), (2), (3) din

Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apărările intimatului

Intimatul C.S.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Arată intimatul că

începând cu data de 1 august 2013, contestatorul, procuror la acea dată la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, a fost numit în funcția de procuror la

D.I.I.C.O.T. - structura centrală.

Prin Hotărârea nr.

2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea în executare a

Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

- secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Potrivit art. 75

alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,

cu modificările ulterioare "La data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T.

procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are

dreptul să funcționeze potrivit legii".

Dispozițiile legale

sus-evocate trebuie interpretate în sensul că la încetarea activității la

D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, procurorul revine, chiar și peste schemă, la

parchetul de unde provine (contestatorul fiind procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Ilfov), aceasta fiind de altfel practica constantă a

C.S.M.

În ipoteza în care

procurorul solicită continuarea activității la un alt parchet, la care are

dreptul să funcționeze potrivit legii, cererea trebuie analizată ținându-se

seama de necesitățile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la

care se dorește continuarea activității.

Contestatorul a

precizat în mod neechivoc faptul că solicită continuarea activității în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că nu dorește să

revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, parchet de unde provine.

Prin Adresa nr. A1 din

17 septembrie 2013, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a comunicat C.S.M. avizul nefavorabil privind cererea

contestatorului de continuare a activității în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește

situația celor doi procurori la care face referire contestatorul, se

învederează faptul că la soluționarea în sens favorabil a cererilor acestora,

s-a avut în vedere avizul favorabil al conducerii Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

La dosar s-au depus

hotărârile C.S.M. contestate și înscrisurile care au stat la baza acestora în

conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând contestația

formulată, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte

constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

- Contestatorul M.C.

a solicitat încetarea activității la D.I.I.C.O.T., condiționat de continuarea

activității în mod exclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, arătând că nu dorește să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Ilfov unde a activat anterior datei de 1 august 2013 când a fost numit în

funcția de procuror D.I.I.C.O.T.

- Prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 2205 din 17 decembrie 2009, s-a dispus punerea în executare

a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.371 din 26 noiembrie

2009, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii

gradului profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Așa cum a reținut și

intimatul C.S.M., din evidențele direcției de resurse umane a rezultat la

nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție există

ocupate 123 de posturi execuție din schema de 127, fiind 4 locuri vacante, iar

media de dosare de soluționat de 12,88.

Potrivit prevederilor

art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activității în

cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, procurorul revine la parchetul

de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit

legii.

- În ceea ce privește

solicitarea contestatorului de a-și înceta activitatea de procuror la

D.I.I.C.O.T., cu condiționarea continuării activității sale în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul este

în eroare când apreciază că îndeplinește condițiile legale pentru a continua

activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere

avizul negativ din partea Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea dreptului său de apreciere,

intimatul C.S.M. a avut în vedere și acest aspect dar și criterii obiective

precum încărcătura instanței, volumul de activitate, necesitățile de personal,

așa că nu se poate reține un exces de putere în aceste circumstanțe.

- Referitor la

discriminarea invocată de contestator în raport cu Hotărârea secției pentru

procurori nr. 348 din 20 august 2013 și nr. 482 din 4 decembrie 2013:

Așa cum însuși

contestatorul a arătat, în cazul celor două hotărâri ale secției pentru

procurori a existat avizul pozitiv al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind vorba despre situații

similare, analoage, comparabile.

În sensul art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului - o diferență de tratament apare ca

discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă adică

nu urmărește un scop legitim și nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În privința dreptului

la nediscriminare, așa cum s-a considerat în doctrină cât și în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate vorbi de o încălcare a

dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, numai în

strânsă legătură cu un alt drept apărat de Convenție, ceea ce în speță nu poate

fi invocat - posibilitatea de a înceta activitatea la D.I.I.C.O.T. și de a

continua activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - trebuie supusă analizei și deciziei C.S.M. conform competențelor

stabilite de lege în atribuția acestuia.

Concluzionând, față

de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârile atacate au fost

emise cu respectarea competențelor prevăzute de lege și în conformitate cu art.

496 Noul C. proc. civ. și art. 18 din Legea nr. 554/2004 și va respinge

contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

formulată de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1400 din 10 decembrie 2013 a Plenului

C.S.M., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI