ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2014

Asupra contestației de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin Hotărârea nr. 1400 din 10 decembrie 2013 a Plenului C.S.M., s-a dispus respingerea contestației formulate de domnul M.C., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la D.I.I.C.O.T. - structura centrală, împotriva Hotărârii secției pentru procurori a C.S.M. nr. 398 din 17 septembrie 2013. Pentru a pronunța această soluție, Plenul C.S.M. a reținut că prin Hotărârea nr. 398 din data de 17 septembrie 2013, secția pentru procurori a C.S.M. a dispus respingerea cererii formulate de contestator de încetare a activității în cadrul D.I.I.C.O.T.

- structura centrală și continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut că domnul M.C. are o vechime efectivă în funcția de procuror de 17 ani, fiind numit în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală la data de 1 august 2013, la data numirii funcționând la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unde fusese promovat prin Hotărârea nr. 524 din 4 iunie 2013 a Plenului C.S.M. S-a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a contestatorului.

Având în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, plenul a apreciat că dispozițiile legale menționate trebuie interpretare în sensul că la încetarea activității la D.I.I.C.O.T., procurorul revine, chiar și peste schemă, la parchetul de unde provine, aceasta fiind, de altfel, practica constantă a C.S.M. S-a reținut că în situația în care procurorul solicită continuarea activității la alt parchet (unde are dreptul să funcționeze potrivit legii), cererea acestuia se analizează ținându-se seama de necesitățile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la care dorește continuarea activității.

În acest sens a fost avută în vedere Adresa nr. A1 din 17 septembrie 2013, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a comunicat avizul nefavorabil privind cererea domnului M.C., de continuare a activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, față de avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unitate de parchet la care domnul procuror solicită continuarea activității, dar și față de împrejurarea că necesitățile de personal nu justifică ocuparea unuia dintre cele 4 posturi de procuror vacante, Plenul C.S.M., a apreciat temeinică și legală Hotărârea nr. 398 din 17 septembrie 2013 a secției pentru procurori, respingând contestația.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație contestatorul M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea contestației sale, contestatorul M.C. a arătat în esență următoarele: În fapt, la data de 3 septembrie 2013 contestatorul a solicitat C.S.M. să dispună încetarea activității sale în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală și continuarea activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, menționând că deține gradul profesional maxim conform Deciziei nr. 5371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - S.C.A.F. pusă în executare prin Hotărârea Plenului C.S.M.

2205 din 17 decembrie 2009. A precizat petentul în cerere că nu dorește să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unitate de la care provine, și a indicat două soluții adoptate în spețe identice, respectiv Hotărârile nr. 347, 348 din 20 august 2013 ale Secției pentru Procurori prin care altor două colege, în situații identice, li s-au admis aceste cereri și s-a dispus continuarea activității la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, la 17 septembrie 2013, după o amânare, cererea contestatorului și a altui coleg au fost respinse cu motivarea existenței unui aviz nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestația formulată la plen a fost respinsă prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1400 din 10 decembrie 2013 cu aceiași motivare - existența unui aviz nefavorabil și, suplimentar, împrejurarea că necesitățile de personal nu justifică ocuparea unuia dintre cele 4 posturi de procuror vacante. - Apreciază contestatorul că hotărârea contestată este nelegală întemeindu-se pe un aviz neprevăzut de lege, aviz despre care nu se face referire în nicio hotărâre C.S.M. până la cea contestată. Se arată că potrivit prevederilor art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, "la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii", pentru aceasta fiind suficiente existența posturilor vacante, dorința și dreptul respectivului procuror de a funcționa la acea unitate de parchet - conform Hotărârii nr. 348 din 20 august 2013 a Secției de Procurori a C.S.M.

De altfel, aceasta este soluția legală conform principiului de drept "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". De asemenea, prin Hotărârea nr. 482 din 4 decembrie 2013, Secția de Procurori, într-o situație identică, dar cu existența unui aviz favorabil, a hotărât încetarea activității în cadrul D.N.A. a altui procuror și continuarea activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestatorul a arătat că hotărârea consiliului este nelegală și discriminatorie, în ceea ce îl privește. A argumentat contestatorul că în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).

În cauza Driha contra României (Hotărârea din 21 februarie 2008), instanța europeană a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale aflate în situații comparabile. A mai arătat contestatorul că nu are probleme profesionale, că a fost apreciat întotdeauna cu calificativul "foarte bine", a deținut funcție de conducere (prim-procuror de parchet de pe lângă judecătorie) și funcționează neîntrerupt în cadrul D.I.I.C.O.T. din 23 iunie 2008, ultimul ordin de numire în cadrul acestei structurii specializate începând cu 1 august 2013, astfel încât chiar și în ipoteza necesității unui aviz, aprecierea ca nefavorabil apare ca nejustificată.

În drept, contestația este întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (5), (7) din Legea 317/2004, art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, art. 16 alin. (1), (2), (3) din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Apărările intimatului Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Arată intimatul că începând cu data de 1 august 2013, contestatorul, procuror la acea dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - structura centrală. Prin Hotărârea nr. 2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare "La data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii". Dispozițiile legale sus-evocate trebuie interpretate în sensul că la încetarea activității la D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, procurorul revine, chiar și peste schemă, la parchetul de unde provine (contestatorul fiind procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov), aceasta fiind de altfel practica constantă a C.S.M. În ipoteza în care procurorul solicită continuarea activității la un alt parchet, la care are dreptul să funcționeze potrivit legii, cererea trebuie analizată ținându-se seama de necesitățile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la care se dorește continuarea activității.

Contestatorul a precizat în mod neechivoc faptul că solicită continuarea activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că nu dorește să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, parchet de unde provine. Prin Adresa nr. A1 din 17 septembrie 2013, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat C.S.M. avizul nefavorabil privind cererea contestatorului de continuare a activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce privește situația celor doi procurori la care face referire contestatorul, se învederează faptul că la soluționarea în sens favorabil a cererilor acestora, s-a avut în vedere avizul favorabil al conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La dosar s-au depus hotărârile C.S.M. contestate și înscrisurile care au stat la baza acestora în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând contestația formulată, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente: - Contestatorul M.C. a solicitat încetarea activității la D.I.I.C.O.T., condiționat de continuarea activității în mod exclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că nu dorește să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov unde a activat anterior datei de 1 august 2013 când a fost numit în funcția de procuror D.I.I.C.O.T.

- Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2205 din 17 decembrie 2009, s-a dispus punerea în executare a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa cum a reținut și intimatul C.S.M., din evidențele direcției de resurse umane a rezultat la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție există ocupate 123 de posturi execuție din schema de 127, fiind 4 locuri vacante, iar media de dosare de soluționat de 12,88. Potrivit prevederilor art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii. - În ceea ce privește solicitarea contestatorului de a-și înceta activitatea de procuror la D.I.I.C.O.T., cu condiționarea continuării activității sale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul este în eroare când apreciază că îndeplinește condițiile legale pentru a continua activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere avizul negativ din partea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea dreptului său de apreciere, intimatul C.S.M.

a avut în vedere și acest aspect dar și criterii obiective precum încărcătura instanței, volumul de activitate, necesitățile de personal, așa că nu se poate reține un exces de putere în aceste circumstanțe. - Referitor la discriminarea invocată de contestator în raport cu Hotărârea secției pentru procurori nr. 348 din 20 august 2013 și nr. 482 din 4 decembrie 2013: Așa cum însuși contestatorul a arătat, în cazul celor două hotărâri ale secției pentru procurori a existat avizul pozitiv al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind vorba despre situații similare, analoage, comparabile. În sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - o diferență de tratament apare ca discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă adică nu urmărește un scop legitim și nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În privința dreptului la nediscriminare, așa cum s-a considerat în doctrină cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate vorbi de o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, numai în strânsă legătură cu un alt drept apărat de Convenție, ceea ce în speță nu poate fi invocat - posibilitatea de a înceta activitatea la D.I.I.C.O.T. și de a continua activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - trebuie supusă analizei și deciziei C.S.M. conform competențelor stabilite de lege în atribuția acestuia. Concluzionând, față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârile atacate au fost emise cu respectarea competențelor prevăzute de lege și în conformitate cu art. 496 Noul C. proc.

civ. și art. 18 din Legea nr. 554/2004 și va respinge contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1400 din 10 decembrie 2013 a Plenului C.S.M., ca nefondată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI