ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4034/2015

Decizia nr. 4034/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr. x/1/2015, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 554 din 26.05.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea acestuia de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita.

În motivarea contestației s-a arătat că a solicitat eliberarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motivând cererea pe considerente de ordin profesional și personal.

În conformitate cu prevederile legale a fost prezent la ședința secției pentru judecători din 19.05.2015, iar prin Hotărârea nr. 376 din 19.05.2015, Secția pentru judecători a dispus, printre altele, sesizarea Plenului C.S.M. cu solicitarea de numire în funcția de judecător, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor.

Prin Hotărârea nr. 554 din 26.05.2015 a Plenului C.S.M. s-a dispus respingerea cererii formulate, iar în motivarea hotărârii s-a reținut, în principal, faptul că avizul favorabil al Tribunalului Harghita a fost acordat pentru una dintre secțiile civile ale aceleiași instanțe, punctul de vedere nefavorabil exprimat de conducerea Curții de Apel Târgu Mureș și specializarea de procuror.

Contestatorul a apreciat că hotărârea contestată a fost adoptată cu exces de putere de către Consiliul Superior al Magistraturii.

A fost invocată jurisprudența constantă a Înaltei Curți care a considerat că limitele dreptului de apreciere al unei autorități sunt determinate de conținutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și că analiza unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri.

S-a considerat de către contestator că intimatul a analizat în mod formal și eliptic cererea, în condițiile în care motivarea hotărârii s-a limitat doar la expunerea detaliată a dispozițiilor legale incidente, precum și la redarea unor date statistice, dar fără o analiză a acestora.

În speță, nu a fost contestată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Tribunalul Harghita și-au exprimat acordul cu privire la numirea în funcția de judecător.

Interesul public invocat de intimat nu apare susținut de probele cauzei, volumul de activitate în cadrul parchetului unde funcționează contestatorul nefiind de natură să justifice refuzul numirii, volumul de activitate fiind mai mare la instanță, iar avizul pozitiv al parchetului demonstrează că prin numirea în funcția de judecător a contestatorului nu este afectată de activitatea acesteia.

În perioada recentă, schema Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost mereu plină, fiind integral ocupată și chiar a existat un concurs de cereri de transfer, fiind înregistrate chiar 3 cereri pe un singur loc vacant.

Intimatul nu a făcut nicio trimitere la motivele invocate de contestator și nici nu a criticat susținerile formulate referitoare la dificultatea ocupării posturilor la Tribunalul Harghita (situație reținută în mod constant de către C.S.M.), facilitatea ocupării posturilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (în sesiunea martie 2015, pe un singur post vacant au fost trei concurenți), ocuparea în întregime a schemei de personal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, stabilitatea în funcție a contestatorului, asumarea în mod expres a disponibilității de a acționa la instanța la care a solicitat numirea în oricare din secții/completuri la care cerințele acestei instanțe o impune; manifestarea intenției de a se stabili, împreună cu familia, în municipiul Miercurea Ciuc. Nu s-au luat în considerare nici aspectele legate de vechimea în magistratură (peste 10 ani vechime) și gradul profesional superior deținut (grad de parchet de curte de apel).

Toate acestea în condițiile în care, la data cererii sale de numire în funcția de judecător, au fost publicate două posturi vacante la Tribunalul Harghita, care au rămas neocupate ca urmare a respingerii cererii contestatorului.

Considerațiile invocate în hotărârea contestată apar, în opinia contestatorului, ca fiind neconcludente și lipsite de suport faptic.

Referitor la acordul Tribunalului Harghita, pentru una din secțiile civile ale instanței, raportat la specializarea de procuror, s-a invocat faptul că repartizarea judecătorului pe secții se face într-o fază ulterioară de către colegiul de conducere al fiecărei instanțe, dar contestatorul și-a asumat, în cuprinsul cererii sale de numire, disponibilitatea de a activa la instanță în oricare dintre secțiile/ completurile la care cerințele acestei instanțe o impun.

Un asemenea argument apare străin de criteriile expres prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

Mai mult, nu există nicio practică în acest sens, în perioada recentă fiind nu puține cazuri în care persoanele astfel numite în funcția de judecător au fost repartizate la secțiile civile.

Nici punctul de vedere nefavorabil exprimat de Curtea de Apel Târgu Mureș nu poate conduce la o altă concluzie, în lipsă de o motivare adecvată și în condițiile în care exista avizul favorabil al unității unde se solicită numirea, respectiv Tribunalul Harghita, deși art. 22 alin. (3) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 nu prevede expres necesitatea unui astfel de aviz al vreuneia dintre instanțele superioare.

Nu se poate reține nici argumentul privind volumul de activitate al Tribunalului Harghita care s-ar situa în jurul mediei naționale, chiar și în condițiile neocupării celor două posturi de judecător pentru că, susține contestatorul, este cunoscută situația privind supraaglomerarea instanțelor din țară.

Analiza intimatului C.S.M. apare formală și neadecvată, în opinia contestatorului, mai ales în condițiile în care această posibilitate legală a magistraților în funcție, de numire în funcția de judecător/ procuror, au caracter singular, magistratului în funcție fiindu-i interzis să aplice pentru forme de recrutare exterioare, pentru examenul de admitere în magistratură ori să promoveze din funcția de judecător/ procuror într-un grad superior, dar într-o funcție diferită de judecător sau procuror decât cea deținută anterior, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a precizat că, personal, contestatorul a participat la un astfel de concurs pentru promovarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în funcția de judecător la Curtea de Apel Brașov și chiar a obținut medie de promovare dar s-a respins participarea sa la acest concurs.

O astfel de abordare restrictivă a intimatului C.S.M. nu apare în acord cu statutul constituțional al celor două profesii și nici nu se înscrie în direcția actelor internaționale în domeniu, precum parag. (18) din Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre ale Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală adoptată la 6 octombrie 2000 prin care s-a statuat că „statele ar trebui să ia măsuri pentru a face posibil ca această persoană să desfășoare în mod succesiv funcția de procuror public cu cea de judecător și invers. Astfel de schimbări de funcții sunt posibile doar la cererea expresă a persoanei respective și cu respectarea garanțiilor”.

S-a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita a contestatorului.

În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca nefondată și au fost depuse înscrisuri doveditoare.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat depunerea de înscrisuri ce se află în posesia intimatului.

După examinarea motivelor invocate în contestație, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a probelor administrate, Înalta Curte va admite contestația pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 554 din 26.05.2015 a Plenului C.S.M. s-a dispus respingerea cererii contestatorului A., prin care a solicitat eliberarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În această hotărâre s-a reținut că din evidențele direcției de resort, contestatorul are grad de procuror de parchet de pe lângă curte de apel, are o vechime de 10 ani, 7 luni și 26 zile în funcția de procuror, din care 3 ani, 8 luni și 12 zile la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și o vechime de 1 an, 8 luni și 12 zile în gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel.

Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere numărul de posturi de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și încărcătura pe fiecare procuror, dar și la Tribunalul Harghita, precum și avizele exprimate de instituțiile implicate și a concluzionat că nu este oportună aprobarea solicitării formulate de dl. procuror A.

Din punctul de vedere al prevederilor legale, Secția pentru procurori a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor și a înaintat cererea contestatorului către Plenul C.S.M., dar acesta a apreciat că nu ar fi oportună admiterea cererii de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător.

Prima problemă ce se impune a fi analizată este aceea dacă poate face obiect al controlului judecătoresc și oportunitatea adoptării sau nu a unei măsuri sau a unui act administrativ.

Oportunitatea este ea însăși o condiție de legalitate, fără de care nu putem vorbi de valabilitatea unui act administrativ și ea se regăsește chiar în puterea de care dispune administrația de a aprecia între mai multe soluții pentru a se ajunge la scopul stabilit de legiuitor.

Dar legea a stabilit, în raport de prevederile constituționale, dreptul judecătorului de a verifica dacă s-a acționat sau nu abuziv, în raport de prevederile legale, iar în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a fost definit excesul de putere ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

De aceea, se impune a se verifica dacă prin soluția adoptată în prezenta cauză, intimatul C.S.M. și-a exercitat corect dreptul de apreciere sau a acționat cu exces de putere.

În cadrul soluționării unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror analiza nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu mențiunea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al judecătorului sau procurorului care a formulat o asemenea cerere.

Nu se poate nega faptul că îndeplinirea condițiilor pentru numirea fie în funcția de procuror, fie cea de judecător, nu creează automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul C.S.M., dar refuzul de admitere trebuie să fie motivat și justificat pentru că altfel acesta devine abuziv.

Referitor la motivul de respingere a cererii legat de volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov unde funcționează în prezent contestatorul, se constată că acesta este nefondat.

Intimatul C.S.M. susține că admiterea cererii contestatorului de numire în funcția de judecător ar fi condus la îngreunarea activității la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, dar din actele depuse rezultă că, la nivelul acestui parchet, toate funcțiile de execuție erau ocupate și alți doi procurori își desfășoară activitatea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, faptul că admiterea cererii nu ar putea conduce la îngreunarea activității la nivelul acestui parchet decât, eventual, pe o perioadă scurtă de timp este dovedită de facilitatea ocupării posturilor, în condițiile în care, așa cum a arătat și contestatorul, în sesiunea martie 2015, pe un singur post vacant au fost trei concurenți, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov ca și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nu au considerat acest aspect relevant având în vedere că au avizat pozitiv solicitarea contestatorului.

S-a mai susținut că admiterea cererii contestatorului ar fi condus la reducerea numărului de dosare și încărcătură pe schemă sub media națională la Tribunalul Harghita, dar din analiza făcută de către C.S.M. rezultă că Tribunalul Harghita are în schemă 2 posturi vacante iar încărcătura pe judecător a fost în anul 2014 peste media pe țară. În cazul în care media pe schemă ar fi sub media națională, C.S.M. ar putea să reducă schema de judecători, deși, tot din probele depuse la dosar, rezultă că anterior au existat dificultăți cu ocuparea posturilor la această instanță.

A fost invocat ca motiv de respingere și faptul că Tribunalul Harghita și-a dat avizul favorabil numai pentru una din secțiile civile și specializarea contestatorului, acesta ocupând funcția de procuror.

Din hotărârea atacată dar și din întâmpinarea depusă la dosar nu rezultă exact care ar fi conținutul noțiunii de „specializare” a contestatorului, însă, dacă s-a avut în vedere faptul că acesta ocupă funcția de procuror și dorește numirea în funcția de judecător, dar că avizul a fost dat numai pentru numirea în funcția de judecător la secția civilă a tribunalului, atunci refuzul de numire este tot nejustificat.

Nu s-a ținut seama, mai întâi, de faptul că procurorul, pe lângă litigiile penale, poate participa la o largă categorie de litigii civile și, deci, nu are „cunoștințe” numai în domeniul dreptului penal și al dreptului procesual penal, iar, pe de altă parte, contestatorul în cererea sa și-a exprimat expres acordul de a fi numit în funcția de judecător, indiferent de secția unde urma să activeze.

Mai mult, contestatorul a depus la dosar acte emise de Plenul C.S.M. prin care au fost numiți judecători la Tribunalul Harghita dintre procurorii eliberați din funcție și care funcționează tot la secția civilă a acestei instanțe (Hotărârea nr. 1311 din 27.11.2014 și Hotărârea nr. 1312 din 27.11.2014 ale Plenului C.S.M.).

În privința motivării refuzului cererii raportat la avizul negativ al Curții de Apel Târgu Mureș, se constată că acesta nu justifică respingerea cererii contestatorului.

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete, la soluționarea cererilor de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, pot fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

Conform art. 22 alin. (3) din același Regulament: „La expirarea termenului prevăzut la alin. (2) Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror. Punctul de vedere trebuie să fie comunicat în termen de cel mult 5 zile de la data solicitării”.

În condițiile în care a existat un aviz favorabil al instanței unde urma să fie numit judecător cel care a solicitat numirea în funcție, nu prezintă relevanță avizul negativ al Curții de Apel Târgu Mureș care, de altfel nici nu a fost motivat, deși anterior, conducerea acestei instanțe subliniase dificultatea ocupării posturilor la Tribunalul Harghita și pentru aceeași sesiune de numiri din funcția de procuror în funcția de judecător a emis aviz favorabil în cazul unei alte persoane.

Pentru toate aceste considerente se constată că hotărârea a fost dată cu exces de putere, având drept consecință vătămarea drepturilor contestatorului și, de aceea, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, va fi admisă contestația, va fi anulată Hotărârea nr. 554 din 26.05.2015 a Plenului C.S.M., iar intimatul va fi obligat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatorului în funcția de judecător la Tribunalul Harghita și să înainteze Președintelui României propunere în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 554 din 26 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea contestată și obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatorului A. în funcția de judecător la Tribunalul Harghita și să înainteze Președintelui României propunere în acest sens.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2015.