ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 363 din 30 martie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de A., procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Împotriva Hotărârii nr. 363 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat contestație petenta A., solicitând, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș și să emită propunere în acest sens Președintelui României.

În motivarea contestației se arată, în esență, că hotărârea menționată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, deoarece contestatoarea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Contestatoarea solicită să se constate că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de numire în funcția de judecător, a fost emisă cu exces de putere, ceea ce conduce la nelegalitatea acesteia, având ca și consecință vătămarea dreptului la carieră al petentei.

Arată contestatoarea că ocupă funcția de procuror începând cu data de 24.01.2000, având deci o vechime în magistratură de 17 ani și 4 luni, că din anul 2014 este Procuror șef la secția urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, iar din anul 2011 are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare promovării concursului organizat- în acest sens.

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. x/07.03.2017, contestatoarea a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2014 privind statutul judecătorilor și procurorilor, eliberarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și numirea în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Contestatoarea a susținut un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a constatat faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcția de judecător, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 282 din 23.03.2017, dar a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcția de judecător.

Menționează contestatoarea că, la momentul cererii formulate, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nu erau vacante posturi de execuție și, mai mult, unitatea funcționa cu două posturi de execuție peste schemă, iar la Curtea de Apel Târgu Mureș figura vacant un post de execuție.

Învederează contestatoarea că, așa cum se reține în hotărârea atacată, atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și la Curtea de Apel Târgu Mureș, volumul de activitate s-a situat la nivelul anului 2016 sub media națională. Astfel, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a înregistrat o încărcătură de 51 dosare/procuror, față de media națională de 70 dosare, iar la Curtea de Apel Târgu Mureș încărcătura/judecător a fost de 185 dosare, față de media națională de 268 dosare.

Mai arătă că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș au exprimat puncte de vedere nefavorabile, motivat de faptul că petenta ocupă funcție de conducere și că prin vacantarea unui post de procuror s-ar afecta desfășurarea normală a activității parchetului.

Arată contestatoarea că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reținând aceste aspecte, respectiv faptul că ocupă o funcție de conducere, precum și avizele nefavorabile ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și ale Curții de Apel Târgu Mureș, i-a respins cererea.

Mai arată contestatoarea că, potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii au posibilitatea să ceară, motivat, trecerea în funcția de procuror, respectiv de judecător, că din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are un drept de apreciere în legătură cu oportunitatea ca un procuror sau un judecător să fie eliberat din funcția deținută la o unitate de parchet sau instanță, pentru a fi numit într-o altă funcție de judecător și, respectiv, procuror, la instanță și respectiv unitate de parchet.

În opinia contestatoarei, analiza unei astfel de cereri nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale cererii, cu menținerea unui echilibru între interesul public, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesului legitim privat al celui care formulează cererea.

Apreciază contestatoarea că în hotărârea atacată s-a făcut doar o trecere în revistă a datelor statistice (posturi vacante, încărcătură/procuror, încărcătură/schemă), fără să se analize faptul pe care o eventuală admitere de cerere l-ar avea asupra activității parchetului și fără să se țină cont de motivele de ordin personal și profesional. Cu alte cuvinte, arată contestatoarea, prin hotărârea contestată nu se demonstrează de ce trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal.

Subliniază contestatoarea că este adevărat că, prin prisma atribuțiilor în stabilirea politicii de resurse umane, Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă de apreciere, dar puterea de decizie nu se poate manifesta independent de o analiză riguroasă a condițiilor și efectelor concrete ale admiterii/respingerii unei astfel de cereri, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar. Ori, în cauză, interesul public nu este susținut de datele speței, în condițiile în care la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nu există posturi vacante și, mai mult, sunt ocupate posturi peste schemă, iar volumul de activitate nu este de natură a justifica soluționarea nefavorabilă a cererii (încărcătura de dosare fiind sub media națională).

În atare condiții, punctează contestatoarea, respectiv existența unui post vacant la Curtea de Apel Târgu Mureș, lipsa posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, încărcătura dosar/schema, încărcătura dosar/procuror sub media națională, ca și circumstanțele personale și profesionale ale contestatoarei, demonstrează că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului acesteia de a fi numită judecător, condițiile legale pentru aceasta fiind îndeplinite.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației formulate de doamna A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 363/2017, ca neîntemeiată.

Examinând contestația formulată de către doamna procuror A. împotriva Hotărârii nr. 363 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de a fi numită judecător, Înalta Curte costată că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă, pentru motivele expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/07.03.2017, invocând motive de ordin profesional, doamna A., procuror șef al secției urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din datele existente la nivelul Direcției Resurse Umane și Organizare a Consiliului Superior al Magistraturii a rezultat că la momentul solicitării contestatoarea avea o vechime în funcția de procuror de 17 ani și 1 lună, iar la parchetul de unde provine avea o vechime de 5 ani și 5 luni.

Prin Hotărârea nr. 282/23.03.2017, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a petentei A., dar a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcția de judecător.

Astfel, s-a reținut în această hotărâre că, în raport de aspectele care privesc aptitudinile specifice funcției de judecător, dar și de cele motivaționale, rezultate din răspunsurile candidaților care au susținut interviul în fața secției pentru judecători, în ședința din 23.03.2017, secția a apreciat că nu este oportună numirea în funcția de judecător a procurorilor menționați, printre care se numără și doamna procuror A.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 363 din 30.03.2017, a respins cererea formulată de doamna procuror A.

Astfel, conform evidențelor direcției de resort, Plenul a reținut în hotărârea contestată că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, unitatea de parchet la care era încadrată contestatoarea, din cele 13 posturi de procuror prevăzute în schemă (4 posturi de conducere și 9 posturi de execuție), erau ocupate 12 posturi (3 posturi de conducere și 9 posturi de execuție), fiind vacant 1 post de procuror-funcție de conducere. De asemenea, la această unitate de parchet funcționau peste schemă 2 procurori-funcție de execuție.

S-a reținut că, în ceea ce privește volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în anul 2016 s-a înregistrat o încărcătură de 51 dosare pe procuror, față de media națională de 70 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 51 dosare, spre deosebire de media națională de 65 dosare.

În ceea ce privește Curtea de Apel Târgu Mureș, instanță la care doamna procuror a solicitat numirea în funcția de judecător, s-a reținut că din cele 33 posturi prevăzute în schema de personal, erau ocupate 32 posturi, fiind vacant 1 post, care este efectiv vacant și util pentru numirea procurorilor în funcția de judecător.

S-a reținut că la această instanță, în anul 2016, încărcătura pe judecător a fost de 185 dosare, față de media națională de 268 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 153 dosare, spre deosebire de media națională de 222 dosare.

La soluționarea cererii formulate de doamna A., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere faptul că magistratul în cauză ocupa la momentul solicitării sale o funcție de conducere, respectiv cea de procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, precum și faptul că atât Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, au formulat puncte de vedere nefavorabile cu privire la solicitarea doamnei procuror de numire ca judecător.

Astfel, conform punctului de vedere formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, unitatea de parchet la care funcționa doamna procuror A., nu existau posturi de procuror-funcție de execuție vacante și nu era recomandată vacantarea a încă unui post, în special unul aferent unei funcții de conducere, respectiv cel de procuror șef secție urmărire penală, deoarece această situație ar fi afectat desfășurarea normală a activității acestei unități de parchet, având în vedere că respectivul parchet asigură echilibrarea volumului de activitate între parchetele din subordine unde există posturi vacante, prin preluarea dosarelor aflate pe rolul acestora și prin delegarea periodică a unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reținut faptul că la Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța la care doamna procuror A. a solicitat numirea ca judecător, era efectiv vacant 1 post, acesta fiind util pentru numirea procurorilor în funcția de judecător, iar încărcătura pe schemă și pe judecător se situa cu mult sub media națională.

Având în vedere faptul că doamna procuror A. ocupa la momentul solicitării sale funcția de procuror șef secție urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, ținând cont de necesitatea asigurării bunei funcționări a acestei unități de parchet, luând în considerare punctul de vedere nefavorabil transmis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus respingerea cererii formulate de doamna procuror A.

În contestația adresată instanței supreme doamna procuror a criticat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, arătând, în esență, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv că pârâtul a depășit aplicarea justă a marjei de apreciere de care dispunea, în condițiile întrunirii tuturor criteriilor prevăzute de lege pentru numirea sa în funcția de judecător.

Textul legal invocat de contestatoare, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că:

"La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege".

Art. 23 alin. (1)

1

din Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, se referă la criteriile ce se au în vedere la soluționarea cererilor întemeiate pe prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

Deși contestatoarea din prezenta cauză vorbește de încălcarea dreptului său de a fi numită în funcția de judecător, textul legal invocat de către aceasta, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, nu consacră un drept, ci o vocație la numirea din funcția de procuror în cea de judecător și, respectiv, din funcția de judecător în cea de procuror. În exercitarea acestei competențe legale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu se limitează la punerea în aplicare, în mod mecanic, a dispoziției legale precitate, cu alte cuvinte nu funcționează ca un simplu oficiu de înregistrare și examinare formală a cererilor ce i se adresează, ci posedă o marjă însemnată de libertate în aprecierea de a dispune o astfel de măsură administrativă, în scopul asigurării unui just echilibru între interesul general, acela al bunei funcționări a instanțelor și parchetelor, și interesele personale ale magistraților care formulează cereri întemeiate pe prevederile art. 61 alin. (1) din actul normativ precitat.

Adoptarea hotărârii secției pentru judecători privind îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea în funcția de judecător nu creează în mod automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror.

Dispozițiile legale și regulamentare anterior menționate conferă numai o vocație în sensul arătat, iar nu un drept, așa cum susține contestatoarea, rămânând la latitudinea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea în funcția de judecător.

Vocația la numirea din funcția de procuror în cea de judecător și, respectiv, din funcția de judecător în cea de procuror, reiese chiar din prevederea legală a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, normă cu caracter supletiv, ce conferă Consiliului Superior al Magistraturii prerogativa aprecierii în funcție de toate elementele de fapt, avându-se în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general, și anume funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor și interesele de ordin profesional și personal ale judecătorului sau procurorului care solicită aprobarea cererii.

În cererea sa, doamna procuror A. a invocat faptul că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a acționat cu exces de putere în condițiile în care i-a respins cererea.

În termenii art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere este definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor", situație care nu poate fi reținută în speța de față.

Înalta Curte observă însă că hotărârea contestată de către doamna procuror A. nu a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, actul infralegislativ în discuție fiind adoptat în limitele competenței conferite de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu respectarea procedurii instituite de lege și regulament, în scopul asigurării unei bune funcționari a justiției. Altfel spus, nu se constată nici exercitarea abuzivă (încălcarea cu bună știință) a drepturilor sau libertăților recunoscute magistraților, respectiv ale contestatoarei din prezenta cauză, și nici aprecierea eronată a situației acesteia.

În speță, nu este vorba de exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare și legale incidente.

Astfel, hotărârea atacată este legală și nu este emisă cu exces de putere. Motivele contestației privesc oportunitatea soluției administrative. Raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității cât privește măsurile individuale dispuse de autoritățile publice, raportat la interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele aduse destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare. Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice (în speță, interesul public al bunei funcționări a justiției).

Din această perspectivă, raportat la motivarea hotărârii atacate, nu se poate afirma că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acționat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatoarei de numire în funcția de judecător.

Așa cum s-a arătat, deși au fost analizate toate motivele de ordin personal și profesional ale contestatoarei, interesul public al asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a primat, numirea unui procuror în funcția de judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș nefiind apreciată ca oportună la acel moment.

În concluzie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, examinând cererea formulată, prin prisma prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și a criteriilor stabilite prin art. 23 alin. (1)

1

din Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, a apreciat că admiterea cererii ar afecta buna funcționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, astfel că a respins cererea petentei, numirea în funcția de judecător a acesteia nefiind considerată oportună la momentul respectiv.

Soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată în contextul unei analize comparative a situației unității de parchet în cadrul căreia funcționa contestatoarea și a situației instanței la care a solicitat numirea, considerându-se oportună rămânerea doamnei A. în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în calitate de procuror.

Prin urmare, constată Înalta Curte, procedând în felul în care a făcut-o, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a acționat abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu încălcarea limitelor marjei sale de apreciere, la emiterea actului administrativ contestat, astfel încât contestația formulată de doamna procuror A. va fi respinsă ca nefondată, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 363 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2017.