ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2016

Decizia nr. 1131/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1095 din 27 octombrie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, având grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, vechimea redusă a contestatorului la unitatea de parchet la care este încadrat, încărcătura pe judecător și încărcătura pe schemă la Tribunalul Harghita, unde s-a solicitat numirea și punctul de vedere nefavorabil exprimat de conducerea Curții de Apel Târgu Mureș.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație contestatorul A., care a apreciat că hotărârea contestată a fost adoptată cu exces de putere de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Contestatorul a invocat jurisprudența constantă a Înaltei Curți, care a considerat că limitele dreptului de apreciere al unei autorități sunt determinate de conținutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și că analiza unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri.

S-a considerat de către contestator că intimatul a analizat în mod formal și eliptic cererea, în condițiile în care motivarea hotărârii s-a limitat doar la expunerea detaliată a dispozițiilor legale incidente, precum și la redarea unor date statistice, dar fără o analiză a acestora.

A mai arătat contestatorul că, în speță, nu a fost contestată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Tribunalul Harghita și-au exprimat acordul cu privire la numirea sa în funcția de judecător.

S-a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita a contestatorului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepția lipsei de interes și a solicitat respingerea contestației ca fiind lipsită de interes în raport de decizia nr. 4034 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând contestația formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes invocată de intimat este întemeiată, astfel că va respinge contestația ca lipsită de interes.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1095 din 27 octombrie 2015, hotărâre ce formează obiectul prezentei contestații, a fost respinsă cererea formulată de domnul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, având grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Tribunalul Harghita.

În motivarea hotărârii, au fost avute în vedere următoarele aspecte: vechimea de doar 10 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, unitate de parchet la care este încadrat contestatorul, punctul de vedere nefavorabil exprimat de conducerea Curții de Apel Târgu Mureș, încărcătura pe judecător și încărcătura pe schemă înregistrate la Tribunalul Harghita.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere la pronunțarea acestei hotărâri și faptul că a mai analizat anterior o cerere asemănătoare, formulată de același magistrat, urmată de adoptarea Hotărârii nr. 554 din 26 mai 2015 prin care a fost respinsă cererea formulată de domnul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată sub nr. x/1/2015, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 554 din 26 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea acestuia de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Harghita, iar, prin decizia nr. 4034 din 16 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată, a anulat hotărârea contestată și a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatorului A. în funcția de judecător la Tribunalul Harghita și să înainteze Președintelui României propunere în acest sens.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., una dintre cele 4 condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în „justificarea unui interes”, iar „interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual”.

Interesul este una din condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile și se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează să o desfășoare.

Conform art. 33 C. proc. civ. republicat, nu poate fi invocat un interes oarecare, ci acesta trebuie să fie legitim, personal, adică propriu celui ce promovează acțiunea, născut și actual, respectiv un interes care se află în ființă la data promovării acțiunii și pe tot timpul exercitării acesteia.

Or, în cauză nu mai există niciun folos material sau moral pe care contestatorul l-ar putea obține prin anularea Hotărârii nr. 1095 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce prin decizia nr. 4034 din 16 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, menționată mai sus, intimatul a fost obligat să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatorului A. în funcția de judecător la Tribunalul Harghita și să înainteze Președintelui României propunerea în acest sens.

Astfel, finalitatea urmărită de contestator prin prezenta cerere a fost deja obținută prin hotărârea instanței supreme.

Deși exista un interes al contestatorului la momentul depunerii prezentei contestații, acest interes nu mai subzistă, având în vedere că partea adversă, ulterior sesizării instanței supreme cu această cerere de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Tribunalul Harghita, a obținut o hotărâre favorabilă.

În condițiile în care printr-o hotărâre definitivă a instanței supreme intimatul a fost obligat să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a contestatorului A. în funcția de judecător la Tribunalul Harghita și să înainteze Președintelui României propunerea în acest sens, se constată că interesul de a acționa al contestatorului nu mai este unul actual în sensul art. 33 C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., va admite această excepție și, pe cale de consecință, va respinge

contestația formulată de A., ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1095 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2016.