ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2016, astfel cum a fost precizată ulterior, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Judecătoria Năsăud.

În motivare, contestatorul a învederat, în esență, că îndeplinește toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător, susținând că nu au fost analizate temeinic datele statistice menționate în cuprinsul hotărârii și nu au fost oferite explicații pentru înlăturarea avizelor favorabile comunicate de instanțele implicate în procedură și a argumentelor pe care le-a adus în cuprinsul cererii formulate și a interviului.

Contestatorul a mai arătat că prin hotărârea atacată, intimatul nu a făcut nicio analiză cu privire la impactul pe care îl va avea decizia de numire în funcția de judecător, pe de o parte, în activitatea unității de parchet la care funcționează, iar pe de altă parte, la fiecare dintre instanțele la care a solicitat numirea în funcția de judecător. Astfel, deși face trimitere la dispozițiile legale incidente în materie, intimatul nu a analizat în mod riguros care dintre criteriile prevăzute de lege a fi avute în vedere pentru soluționarea cererii, au fost îndeplinite și care nu, în speță.

De asemenea, susținerile intimatului referitoare la existența unei fluctuații de personal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău demonstrează faptul că schema de personal se ocupă suficient de repede, pentru a nu fi perturbată activitatea desfășurată de această unitate de parchet.

În condițiile arătate, contestatorul a apreciat că motivarea hotărârii atacate este confuză și contradictorie, întrucât judecătoriile la care a optat au un volum de activitate peste media națională, comparativ cu volumul de activitate înregistrat la parchetul la care funcționează, care se situează cu o treime sub media națională, în condițiile unei scheme complete de personal, aspecte care denotă caracterul arbitrar al hotărârii contestate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 și art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocație pentru numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanți.

Intimatul a susținut că la soluționarea cererii formulate de contestator au fost avute în vedere motivele de ordin profesional invocate, avizele comunicate de unitățile de parchet și instanțele implicate în procedură, situația parchetului la care funcționează contestatorul, sub aspectul fluctuației constante de personal și volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet, urmărindu-se asigurarea bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu solicitarea domnului procuror A., de numire în funcția de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistrița, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Prin Hotărârea nr. 619 din 26 mai 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de domnul procuror A., de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și numire în funcția de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistrița, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Înalta Curte reține că potrivit art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. (2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror. (3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoștință Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului."

În acest sens, procedura care trebuie urmată conform dispozițiilor legale redate anterior, este prevăzută în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare Regulament).

În cauză, în temeiul art. 23 alin. (2) din Regulamentul menționat, în urma verificării condițiilor legale pentru numirea în funcția de judecător, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu solicitarea domnului procuror A., de numire în funcția de judecător la Judecătoria Zalău, la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Bistrița, la Judecătoria Năsăud sau la Judecătoria Beclean.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, amintește că analizarea cererilor de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător, prin prisma criteriilor prevăzute în Regulamentul menționat, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat solicitarea respectivă.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speță, analizarea cererii contestatorului de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și numire în funcția de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care au vizat numărul posturilor vacante la parchetul la care funcționează contestatorul și la instanțele la care a solicitat numirea în funcția de judecător, dificultățile de ocupare a posturilor vacante la aceste instanțe și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanțele respective, volumul de activitate și încărcătura pe procuror la parchetul de la care provine contestatorul, precum și aspecte legate de volumul de activitate și încărcătura pe judecător, înregistrate la instanțele la care a solicitat numirea în funcția de judecător, vechimea în funcția de procuror a contestatorului, motivele de ordin profesional invocate de acesta și avizele comunicate de parchetele și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției.

Astfel, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere nu numai situația posturilor și încărcătura pe judecător la instanțele la care s-a solicitat numirea în funcția de judecător, ci și situația posturilor ocupate la parchetul unde funcționează contestatorul, pe fondul existenței unei fluctuații constante de personal, în condițiile în care volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet este în creștere, aspecte evidențiate și în motivarea punctelor de vedere nefavorabile exprimate de conducătorii parchetelor implicate în această procedură.

În acest sens, potrivit datelor comunicate de către Direcția Resurse Umane și Organizare, a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău toate cele 6 posturi prevăzute în schemă erau ocupate (5 posturi de execuție și 1 post de conducere), iar în anul 2015, la această unitate de parchet s-a înregistrat o încărcătură de 1057 de dosare/procuror, comparativ cu media națională de 1500 de dosare.

Referirea din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de parchetele și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției de judecător, s-a realizat în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a se aprecia asupra oportunității cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

În condițiile arătate, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluției, în primul rând, aspecte legate de situația posturilor la parchetul la care funcționează contestatorul și volumul de activitate înregistrat la această unitate de parchet, comparativ cu instanțele la care a solicitat numirea în funcția de judecător, unde nu existau dificultăți de ocupare a posturilor vacante, primând astfel interesul public al asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

Afirmațiile contestatorului potrivit cărora prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, secția pentru Judecători a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcția de judecător, nu pot fi reținute drept critici de natură să afecteze legalitatea hotărârii contestate.

În procedura de numire a procurorilor în funcția de judecător, secția pentru judecători constată dacă titularii cererilor îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute de lege pentru numire și în temeiul art. 23 alin. (2) din Regulament, sesizează Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea luării unei decizii cu privire la solicitarea respectivă, motiv pentru care, nu se poate reține că adoptarea acestei hotărâri de către secția pentru judecători conduce, automat, la admiterea cererii solicitantului.

Susținerile contestatorului referitoare la inexistența unor dificultăți de ocupare a postului care ar fi rămas vacant în cadrului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, prin prisma opțiunilor care urmau să fie exprimate de către absolvenții Institutului Național al Magistraturii, nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a prezentei contestații, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere numai datele existente la momentul analizării cererii contestatorului de către intimat, care în speță, au fost examinate în mod riguros.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de numire din funcția de procuror în funcția de judecător cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalității hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 619 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.