ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1610/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie 2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1265 din data de 27 octombrie 2016, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să admită cererea sa și să dispună numirea în funcția de judecător, în principal, la Judecătoria Turda, iar în subsidiar, la Judecătoria Zalău sau Judecătoria Dej.

În motivare, contestatorul a învederat că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea sa de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și de numire în funcția de judecător la instanțele sus-menționate, hotărârea fiind emisă cu exces de putere, în condițiile în care, a fost argumentată deficitar și insuficient.

Contestatorul face referire la criteriile prevăzute la art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 și apreciază că îndeplinește aceste criterii, respectiv, vechime, posturi vacante la instanțe, volum de activitate și avizele instanțelor implicate, precizând că hotărârea contestată este nemotivată în raport de criteriile respective și contravine dispozițiilor legale care trebuie avute la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător.

Contestatorul arată că unul dintre argumentele reținute de intimat pentru a justifica respingerea cererii, a fost cel referitor la vechimea sa și precizează că intimatul nu are dreptul de a motiva respingerea cererii în raport de acest criteriu, întrucât ar încălca un drept prevăzut de lege.

Totodată, susține că intimatul nu a ținut cont de avizele favorabile comunicate de parchetul și instanțele judecătorești implicate în procedura de numire, apreciind că, deși aceste avize au un caracter consultativ, acestea trebuie avute în vedere alături de restul criteriilor prevăzute de Regulament.

În opinia contestatorului, este evidentă puterea discreționară a intimatului, care a respins cererea formulată fără o motivare concretă și detaliată, acest exces de putere conducând la încălcarea și restrângerea drepturilor legitime ale magistraților.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, și art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocație pentru numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, iar nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanți.

Intimatul a susținut că, având în vedere necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod legal și temeinic cu privire la cererea contestatorului, asigurându-se astfel buna funcționare a unității de parchet implicate, și anume, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău.

Prin urmare, a fost respectată procedura prevăzută de lege, la acel moment apreciindu-se că nu este oportună admiterea cererii contestatorului, hotărârea atacată fiind emisă în limitele competenței prevăzute de lege și motivată corespunzător.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1265 din 27 octombrie 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condițiile legale în vederea numirii în funcția de judecător a contestatorului A., procuror la Parchetul de pe Judecătoria Zalău.

Prin Hotărârea nr. 1265 din 27 octombrie 2016, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea formulată de domnul procuror A., de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și numire în funcția de judecător la Judecătoria Cluj Napoca, Judecătoria Zalău, Judecătoria Turda sau Judecătoria Dej.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

" (1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. "

Procedura care trebuie urmată conform acestor dispoziții legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (denumit în continuare Regulament).

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menționat:

" La soluționarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea. "

Prevederile legale și regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocație pentru numirea din funcția de judecător în cea de procuror și respectiv, din funcția de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcționarea în bune condiții a instanțelor judecătorești și parchetelor implicate în procedură, și interesele de ordin profesional și personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

În aplicarea normelor regulamentare mai sus enunțate, în cauză, prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condițiile legale în vederea numirii în funcția de judecător a contestatorului A., în sensul că are gradul corespunzător instanței la care solicită numirea și nu se afla în niciun caz de interdicție legală pentru numire.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și numire în funcția de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) și art. 23 alin. (11) din Regulament, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii având în vedere, atât situația posturilor de judecător vacante, disponibile pentru sesiunea octombrie 2016 și încărcătura cauzelor pe judecător și pe schemă, înregistrate în primul semestru al anului 2016 la instanțele la care s-a solicitat numirea în funcția de judecător, comparativ cu media națională, cât și situația posturilor de procuror ocupate la parchetul unde funcționează contestatorul, și încărcătura dosarelor pe procuror și pe schemă, față de media națională.

Astfel, potrivit datelor comunicate de către direcția de specialitate, la data de 25.10.2016, la Judecătoria Cluj Napoca nu existau posturi de judecător vacante disponibile pentru sesiunea octombrie 2016, de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, la Judecătoria Zalău și la Judecătoria Turda existau câte 1 post de judecător vacant disponibil, iar la Judecătoria Dej existau 2 posturi de judecător vacante disponibile. La instanțele la care existau posturi de judecător vacante disponibile, s-a constatat că încărcătura cauzelor pe judecător și pe schemă, erau situate sub media națională, respectiv, în apropierea acesteia.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău toate cele 6 posturi prevăzute în schemă erau ocupate, la această unitate de parchet în primul semestru al anului 2016, înregistrându-se o încărcătură de 884 de dosare/procuror, comparativ cu media națională de 1234 dosare și o încărcătură pe schemă de 737 de dosare, în timp ce media națională a fost de 999 dosare.

Mențiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de parchetul și de instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției de judecător, s-a realizat în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunității cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

În condițiile arătate, prin hotărârea contestată, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluției, necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează contestatorul, ținând seama de specializarea și de vechimea contestatorului, precum și de necesitățile privind resursele umane la nivelul instanțelor la care s-a solicitat numirea.

Totodată, au fost luate în considerare posibilitățile efective de ocupare de posturilor vacante de judecător la instanțele la care existau posturi disponibile, în contextul în care, posturile vacante de la judecătorii sunt vizate de candidații care au promovat concursurile de admitere în magistratură, de judecătorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, precum și de judecătorii definitivi care formulează cereri de transfer.

În circumstanțele date, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de către intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Considerentele deciziei nr. 721/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, redate fragmentar în motivarea contestației, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor legale și regulamentare incidente în cauză și nu sunt de natură a infirma legalitatea hotărârii contestate, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situații identice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1265 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1265 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2017.