ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2816/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 aprilie 2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 352 din 30 martie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să admită cererea sa și să dispună numirea în funcția de judecător la Tribunalul Satu Mare sau la Judecătoria Satu Mare.

În motivare, contestatorul a învederat că prin hotărârea atacată a fost respinsă cererea sa de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și numire în funcția de judecător la instanțele sus-menționate, hotărârea fiind adoptată cu exces de putere, cu consecința vătămării dreptului său la carieră.

Contestatorul a arătat, în esență, că volumul de activitate înregistrat la unitatea de parchet și instanțele implicate în procedură este situat sub media națională, iar la Judecătoria Satu Mare problema fluctuației de personal generează dificultăți în ocuparea posturilor vacante, cu efecte negative asupra activității instanței.

Contestatorul a mai făcut referire la avizele favorabile comunicate de unitățile de parchet și instanțele implicate în procedură, la vechimea sa în funcție, în grad și la unitatea de parchet, precum și la motivele personale invocate în susținerea cererii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, și art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocație pentru numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, iar nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanți.

Intimatul a susținut că, în cauză, au fost analizate aspectele necesare pentru a se stabili dacă solicitantul poate fi numit în funcția de judecător și anume, volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deținută de contestator la unitatea de parchet și vechimea în funcție, avizele comunicate de instituțiile implicate, oportunitatea încetării mandatului în funcția de conducere deținută de contestator, precum și existența posturilor vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea.

În susținerea cererii de intervenție accesorie s-a arătat că Judecătoria Satu Mare se confruntă cu o situație dificilă de personal, în condițiile în care, din 22 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 16 posturi, unul dintre judecătorii secției penale este detașat la Penitenciarul Satu Mare, iar volumul de activitate al instanței este în creștere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 352 din 30 martie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 352 din 30 martie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de domnul A., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Tribunalul Satu Mare sau la Judecătoria Satu Mare.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege."

Procedura care trebuie urmată conform acestor dispoziții legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (denumit în continuare Regulament).

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menționat:

"La soluționarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea."

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocație pentru numirea din funcția de judecător în cea de procuror și respectiv, din funcția de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcționarea în bune condiții a instanțelor judecătorești și parchetelor implicate în procedură, și interesele de ordin profesional și personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

În aplicarea normelor regulamentare mai sus enunțate, în cauză, prin Hotărârea nr. 435 din 28 martie 2017, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcția de judecător, formulată de domnul A., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, în raport de aptitudinile specifice funcției de judecător și de cele motivaționale rezultate din răspunsurile solicitantului cu ocazia susținerii interviului.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și numire în funcția de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) și art. 23 alin. (11) din Regulament, care au vizat existența posturilor vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deținută de contestator la unitatea de parchet și vechimea în funcție, oportunitatea încetării mandatului de conducere deținut de contestator, motivele de ordin personal invocate de către acesta și avizele comunicate de parchetele și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției.

Astfel, potrivit datelor comunicate de către direcția de specialitate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou toate cele 3 posturi prevăzute în schemă erau ocupate (un post de conducere și 2 posturi de execuție), la această unitate de parchet înregistrându-se în anul 2006, o încărcătură de 903 dosare/procuror, comparativ cu media națională de 1480 de dosare.

În raport cu datele menționate, deși volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou era situat sub media națională, s-a apreciat în mod judicios că încuviințarea cererii de numire a contestatorului în funcția de judecător ar conduce la perturbarea activității la această unitate de parchet, dată fiind schema redusă de personal.

La soluționarea cererii de numire în funcția de judecător s-au avut în vedere și situația posturilor vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea la data de 1 martie 2017, precum și volumul de activitate la aceste instanțe, situat în anul 2016 mult sub media națională.

Un aspect important reținut de intimat a fost acela că solicitantul ocupă funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou iar eventuala sa numire în funcția de judecător ar conduce la încetarea mandatului funcției de conducere, împrejurare ce ar avea drept consecință desfășurarea activității la această unitate de parchet de către doi procurori, care dețin funcții de execuție. Totodată, s-a luat în considerare vechimea contestatorului, de doar 8 luni de la data numirii acestuia în funcția de conducere, aspecte în raport de care s-a apreciat că, la momentul analizării cererii, nu este oportună încetarea mandatului în funcția de conducere a solicitantului.

De asemenea, au fost analizate motivele personale invocate de contestator, reținându-se că acestea sunt grefate pe dorința solicitantului de a fi numit judecător, motiv pentru care, nu li s-a acordat o relevanță sporită.

Mențiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de unitățile de parchet și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției de judecător, s-a realizat în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunității cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

În condițiile arătate, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluției, necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează contestatorul, ținând seama de vechimea acestuia, precum și de necesitățile privind resursele umane la nivelul instanțelor la care s-a solicitat numirea.

În circumstanțele date, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 352 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

În raport de soluția pronunțată în prezenta contestație, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată de Judecătoria Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352 din 30 martie 2017, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Judecătoria Satu Mare, în favoarea contestatorului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT