ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2016

Decizia nr. 2463/2016 I. Circumstanțele cauzei 1. Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 iulie 2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 622 din 26 mai 2016 și obligarea intimatului CSM să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Ineu și să emită propunere în acest sens, Președintele României.

Motivele de nelegalitate invocate în susținerea contestației au vizat, în esență, următoarele: - Interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, în susținerea căruia a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție transpusă în Decizia nr. 3.646 din 17 noiembrie 2015, în sensul că interpretarea data sintagmei "pot fi numiți " semnifică puterea discreționară conferită autorității publice, însă nu trebuie înțeleasă ca o libertate în afara legii ci una în limitele acesteia. - Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 alin. (1 1 ) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 care reglementează criteriile avute în vedere în soluționarea cererilor de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Sub acest ultim aspect, arată că în cuprinsul hotărârii contestate se face referire la încărcătura pe judecător prin raportare la media națională, în condițiile în care, textul de lege invocat impunea o comparație între volumul de activitate al instanței la care se solicită numirea și cel al parchetului de la care provine contestatorul. Astfel, în condițiile în care hotărârea criticată nu conține decât mențiuni sumare și nu se întemeiază pe motive obiective, este nelegală, fiind pronunțată în mod arbitrar și cu abuz de putere, mai cu seamă că, prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, în urma interviului susținut, Secția pentru judecători a CSM a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale de a fi numit în funcția de judecător.

Totodată, deși s-a apreciat că la Judecătoria Ineu, unde se solicita numirea, nu ar fi fost nevoie de încă un magistrat, totuși trei săptămâni mai târziu, CSM a decis indisponibilizarea a 2 posturi de judecător la Judecătoria Ineu pentru absolvenții Institutului Național al Magistraturii (INM), concluzia contestatorului fiind că, acceptând logica emitentului actului, dreptul de a cere numirea unui procuror în funcția de judecător, devine iluzoriu. În final, contestatorul arată că îndeplinește condițiile de pregătire profesională și de cunoaștere a activității instanței de judecată la care a solicitat numirea, având o vechime în funcția de procuror de 5 ani și 10 luni, perioadă în care a desfășurat activități specifice nu numai urmăririi penale ci și de participare în ședințele de judecată ca procuror de ședință, în cadrul Judecătoriei Ineu, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată.

2. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la data de 19 august 2016, intimatul CSM a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că respingerea cererii contestatorului s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare și legale incidente. Astfel, la soluționarea cererii formulate de către contestator, Plenul CSM a avut în vedere motivele de ordin profesional invocate, avizele comunicate de unitatea de parchet și instanța implicate, criteriile regulamentare precum și situația Judecătoriei Ineu în sensul că încărcătura pe judecător și pe schema s-a situat semnificativ sub media națională, în condițiile în care a funcționat doar cu trei judecători.

3. La data de 14 septembrie 2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând, în esență, că volumul de activitate al Parchetului la care-și desfășoară activitatea este mai redus decât al instanței la care a solicitat numirea. De asemenea, la această instanță a existat o mare fluctuație de personal iar la scurt timp după respingerea cererii contestatorului, intimatul a alocat 2 posturi de judecători stagiari, situație nejustificată de intimat, în cuprinsul întâmpinării, limitându-se să reitereze declarativ, rolul său în gestionarea carierei magistraților.

4. Probele administrate În probațiune, s-a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate iar titularul contestației a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, cererea de numire în funcția de judecător, Hotărârea CSM nr. 425 din 17 mai 2016, situația posturilor la parchet și instanțe, rapoartele de activitate pe anul 2015 ale Judecătoriei Ineu și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, practică judiciară. II Considerentele Înaltei Curți asupra contestației de față Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Prin cererea înregistrată la CSM din 10 februarie 2014, contestatorul A., procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Ineu, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, Secția pentru Judecători a CSM a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a domnului procuror A. și a dispus sesizarea Plenului CSM pentru analizarea cererii de numire în funcția de judecător. Prin Hotărârea nr. 622 din 26 mai 2016, Plenul CSM a respins cererea formulată de domnul procuror A. de eliberare din funcția de procuror și de numire în funcția de judecător la Judecătoria Ineu.

Pentru a hotărî astfel, s-a luat în considerare situația încărcăturii pe judecător la judecătoria la care se solicită numirea precum și avizele nefavorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. Hotărârea Plenului CSM nr. 622 din 26 mai 2016 a fost supusă controlului de legalitate, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatorul susținând că a fost adoptată cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, pentru argumentele de fapt și de drept expuse la pct. I.1 din prezenta decizie. Revine, astfel, Înaltei Curți, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența să verifice eventualul exces de putere al intimatului, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În sensul jurisprudenței sale anterioare în examinarea criticilor formulate de contestator, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea comportamentului ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Așadar, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice, se raportează la scopul legii iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în speță, fiind vorba despre interesul public al bunei funcționări a justiției. Din această perspectivă, Înalta Curte susține că, în speță, intimatul nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatorului - domnul procuror A.-de numire în funcția de judecător la Judecătoria Ineu.

Critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, "La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege". Dispozițiile legale care reglementează instituția numirii procurorilor în funcția de judecător au caracter supletiv și nu creează în mod automat solicitantului un drept la numire și o obligație corelativă a CSM, prin simpla formulare a cererii, în condițiile în care se impune a fi avută în vedere politica de resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor implicate într-o asemenea procedură și menținerea unui just echilibru între interesul general reprezentat de o bună administrare a justiției și interesul personal al magistratului.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1 1 ) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 23 alin. (1 1 ) din Hotărârea CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror precum și a procurorilor în funcția de judecător astfel cum a fost modificat și completat prin Hotărârea CSM nr. 355 din 26 mai 2011, "La soluționarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea". Primul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de numire a unui procuror în funcția de judecător și care vizează interesul public se referă la volumul de activitate, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora.

Sub acest aspect, în cuprinsul hotărârii contestate s-a reținut că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, unitate de parchet la care își desfășoară activitatea contestatorul, din cele trei posturi de procuror (1 post de conducere și 2 posturi - execuție) prevăzute în schemă, 3 posturi sunt ocupate, un procuror funcționând peste schemă iar volumul de activitate în anul 2015 a înregistrat o încărcătură de 558 de dosare pe procuror, față de media națională de 1.500 dosare.

Referitor la volumul de activitate și situația posturilor vacante la Judecătoria Ineu, s-a reținut că, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 3 posturi iar 1 post este vacant, fiind transferat temporar la Tribunalul Arad, urmând a fi restituit potrivit Hotărârii CSM nr. 526 din 11 mai 2016. În privința volumului de activitate s-a reținut că încărcătura pe judecător dar și pe schemă, în anul 2015, s-a situat semnificativ sub media națională-714 dosare/judecător față de media națională de 1.060 dosare/judecător - în condițiile în care, în anul 2015, instanța a funcționat cu 3 judecători.

Argumentele privind suplimentarea schemei de judecători la Judecătoria Ineu sunt nefondate, având în vedere că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 701 din 16 iunie 2016 au fost indisponibilizate iar nu suplimentate, 2 posturi de judecător la nivelul Judecătoriei Ineu, în vederea repartizării auditorilor de justiție care au susținut și promovat examenul de absolvire a INM, cu luarea în considerare a faptului că absolvirea INM reprezintă principala modalitate de recrutare a judecătorilor și procurorilor.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii contestate, intimatul a avut în vedere cvasitotalitatea criteriilor de numire a contestatorului în funcția de judecător la Judecătoria Ineu, chiar dacă nu a detaliat acele criterii referitoare la situația personală, însă a considerat, în mod rezonabil, că numirea în funcția de judecător la Judecătoria Ineu nu este de natură să asigure o bună funcționare a Judecătoriei Ineu, în condițiile în care s-a constatat că volumul de activitate al acestei instanțe este situat semnificativ sub media națională. Împrejurarea că intimatul nu a efectuat o comparație între volumul de activitate al parchetului la care contestatorul își desfășoară activitatea și cel al judecătoriei unde se solicită numirea, nu poate constitui un argument în favoarea admiterii cererii de numire, în condițiile în care volumul de activitate al ambelor instituții se situează sub media națională.

În fine, trimiterea contestatorului la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 3.646/2015 este fără relevanță, întrucât în cadrul deciziei menționate a fost analizată situația din speța respectivă, care nu poate fi opusă situației particulare ce formează obiectul contestației în prezentul dosar. În concluzie, Înalta Curte constată că autoritatea intimată, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 23 alin. (1 1 ) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, în raport cu circumstanțele profesionale și personale ale titularului cererii și interesul general reprezentat de o bună administrare a justiției, a respins cererea formulată de către contestator, exercitându-și dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 622 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016. Procesat de GGC - ED