ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2463/2016

I. Circumstanțele cauzei

1.

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 08 iulie 2016, contestatorul A.,

în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a

solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii Plenului

CSM nr. 622 din 26 mai 2016 și obligarea intimatului CSM să

emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire

în funcția de judecător la Judecătoria Ineu și să

emită propunere în acest sens, Președintele României.

Motivele de nelegalitate invocate în

susținerea contestației au vizat, în esență,

următoarele:

- Interpretarea și aplicarea

greșită a prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, în

susținerea căruia a invocat jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție transpusă în Decizia nr. 3.646 din 17 noiembrie

2015, în sensul că interpretarea data sintagmei "pot fi numiți

" semnifică puterea discreționară conferită

autorității publice, însă nu trebuie înțeleasă ca o

libertate în afara legii ci una în limitele acesteia.

- Interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 23 alin. (1

1

) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 care

reglementează criteriile avute în vedere în soluționarea cererilor de

numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor

în funcția de judecător.

Sub acest ultim aspect, arată

că în cuprinsul hotărârii contestate se face referire la

încărcătura pe judecător prin raportare la media

națională, în condițiile în care, textul de lege invocat impunea

o comparație între volumul de activitate al instanței la care se solicită

numirea și cel al parchetului de la care provine contestatorul.

Astfel, în condițiile în care

hotărârea criticată nu conține decât mențiuni sumare

și nu se întemeiază pe motive obiective, este nelegală, fiind

pronunțată în mod arbitrar și cu abuz de putere, mai cu

seamă că, prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai 2016, în urma

interviului susținut, Secția pentru judecători a CSM a

reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru admiterea cererii sale de a fi numit în funcția de judecător.

Totodată, deși s-a apreciat

că la Judecătoria Ineu, unde se solicita numirea, nu ar fi fost

nevoie de încă un magistrat, totuși trei săptămâni mai

târziu, CSM a decis indisponibilizarea a 2 posturi de judecător la

Judecătoria Ineu pentru absolvenții Institutului Național al

Magistraturii (INM), concluzia contestatorului fiind că, acceptând logica

emitentului actului, dreptul de a cere numirea unui procuror în funcția de

judecător, devine iluzoriu.

În final, contestatorul arată

că îndeplinește condițiile de pregătire profesională

și de cunoaștere a activității instanței de

judecată la care a solicitat numirea, având o vechime în funcția de

procuror de 5 ani și 10 luni, perioadă în care a desfășurat

activități specifice nu numai urmăririi penale ci și de

participare în ședințele de judecată ca procuror de

ședință, în cadrul Judecătoriei Ineu, solicitând admiterea

contestației așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la data

de 19 august 2016, intimatul CSM a solicitat respingerea contestației ca

neîntemeiată, motivat de faptul că respingerea cererii

contestatorului s-a făcut în limitele competențelor legale și cu

respectarea dispozițiilor regulamentare și legale incidente.

Astfel, la soluționarea cererii

formulate de către contestator, Plenul CSM a avut în vedere motivele de

ordin profesional invocate, avizele comunicate de unitatea de parchet și

instanța implicate, criteriile regulamentare precum și situația

Judecătoriei Ineu în sensul că încărcătura pe

judecător și pe schema s-a situat semnificativ sub media

națională, în condițiile în care a funcționat doar cu trei

judecători.

contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând, în

esență, că volumul de activitate al Parchetului la care-și

desfășoară activitatea este mai redus decât al instanței la

care a solicitat numirea. De asemenea, la această instanță a

existat o mare fluctuație de personal iar la scurt timp după

respingerea cererii contestatorului, intimatul a alocat 2 posturi de

judecători stagiari, situație nejustificată de intimat, în

cuprinsul întâmpinării, limitându-se să reitereze declarativ, rolul

său în gestionarea carierei magistraților.

În probațiune, s-a depus la dosar

documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate iar

titularul contestației a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, cererea de

numire în funcția de judecător, Hotărârea CSM nr. 425 din 17 mai

2016, situația posturilor la parchet și instanțe, rapoartele de

activitate pe anul 2015 ale Judecătoriei Ineu și Parchetului de pe

lângă Judecătoria Ineu, practică judiciară.

II Considerentele Înaltei Curți

asupra contestației de față

Examinând contestația

formulată, în raport de actele și lucrările dosarului,

ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază

că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a

fi prezentate în continuare.

Prin cererea înregistrată la CSM

din 10 februarie 2014, contestatorul A., procuror de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Ineu, a solicitat eliberarea din funcția de

procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria

Ineu, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 425 din 17 mai

2016, Secția pentru Judecători a CSM a constatat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în

funcția de judecător a domnului procuror A. și a dispus

sesizarea Plenului CSM pentru analizarea cererii de numire în funcția de

judecător.

Prin Hotărârea nr. 622 din 26 mai

2016, Plenul CSM a respins cererea formulată de domnul procuror A. de

eliberare din funcția de procuror și de numire în funcția de

judecător la Judecătoria Ineu.

Pentru a hotărî astfel, s-a luat

în considerare situația încărcăturii pe judecător la

judecătoria la care se solicită numirea precum și avizele

nefavorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Hotărârea Plenului CSM nr. 622

din 26 mai 2016 a fost supusă controlului de legalitate, în

condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatorul

susținând că a fost adoptată cu exces de putere, în sensul art.

2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, pentru argumentele de fapt și

de drept expuse la pct. I.1 din prezenta decizie.

Revine, astfel, Înaltei Curți, în

temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența să

verifice eventualul exces de putere al intimatului, respectiv exercitarea

dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței

prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor.

În sensul jurisprudenței sale

anterioare în examinarea criticilor formulate de contestator, Înalta Curte

pornește de la premisa că raportul juridic de drept administrativ

este supus principiului proporționalității între interesul

public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la

îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea

comportamentului ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii

interesului public.

Acest principiu impune ca actele

administrative să nu depășească limitele a ceea ce este

adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât

inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de

împovărătoare.

Așadar, limitele legale ale

exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice,

se raportează la scopul legii iar respectarea acestor limite presupune

respectarea principiului proporționalității, a echilibrului

necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit,

potrivit competenței legale a autorității publice, în

speță, fiind vorba despre interesul public al bunei

funcționări a justiției.

Din această perspectivă,

Înalta Curte susține că, în speță, intimatul nu s-a

îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod

nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere, atunci când a

respins cererea contestatorului - domnul procuror A.-de numire în funcția

de judecător la Judecătoria Ineu.

Critica privind nerespectarea

dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, "La cererea motivată, judecătorii pot fi

numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de

judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea

Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor

prevăzute în prezenta lege".

Dispozițiile legale care

reglementează instituția numirii procurorilor în funcția de

judecător au caracter supletiv și nu creează în mod automat

solicitantului un drept la numire și o obligație corelativă a

CSM, prin simpla formulare a cererii, în condițiile în care se impune a fi

avută în vedere politica de resurse umane la nivelul instanțelor

și parchetelor implicate într-o asemenea procedură și

menținerea unui just echilibru între interesul general reprezentat de o

bună administrare a justiției și interesul personal al

magistratului.

În ceea ce privește critica

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1

1

)

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, Înalta Curte

apreciază, de asemenea, că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 23 alin. (1

1

)

din Hotărârea CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind

transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor

în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în

funcția de procuror precum și a procurorilor în funcția de

judecător astfel cum a fost modificat și completat prin

Hotărârea CSM nr. 355 din 26 mai 2011, "La soluționarea

cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere

următoarele criterii:

- volumul de activitate al

instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care

se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele

ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în

funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau

parchetul de la care provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent

instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea".

Primul dintre criteriile care trebuie

avute în vedere la soluționarea cererii de numire a unui procuror în

funcția de judecător și care vizează interesul public se

referă la volumul de activitate, numărul posturilor vacante la instanțele

ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora.

Sub acest aspect, în cuprinsul

hotărârii contestate s-a reținut că, la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Ineu, unitate de parchet la care își

desfășoară activitatea contestatorul, din cele trei posturi de

procuror (1 post de conducere și 2 posturi - execuție) prevăzute

în schemă, 3 posturi sunt ocupate, un procuror funcționând peste

schemă iar volumul de activitate în anul 2015 a înregistrat o încărcătură

de 558 de dosare pe procuror, față de media națională de

1.500 dosare.

Referitor la volumul de activitate

și situația posturilor vacante la Judecătoria Ineu, s-a

reținut că, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, sunt

ocupate 3 posturi iar 1 post este vacant, fiind transferat temporar la

Tribunalul Arad, urmând a fi restituit potrivit Hotărârii CSM nr. 526 din

11 mai 2016. În privința volumului de activitate s-a reținut că

încărcătura pe judecător dar și pe schemă, în anul

2015, s-a situat semnificativ sub media națională-714 dosare/judecător

față de media națională de 1.060 dosare/judecător - în

condițiile în care, în anul 2015, instanța a funcționat cu 3

judecători.

Argumentele privind suplimentarea

schemei de judecători la Judecătoria Ineu sunt nefondate, având în

vedere că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 701 din 16 iunie 2016 au

fost indisponibilizate iar nu suplimentate, 2 posturi de judecător la

nivelul Judecătoriei Ineu, în vederea repartizării auditorilor de

justiție care au susținut și promovat examenul de absolvire a

INM, cu luarea în considerare a faptului că absolvirea INM reprezintă

principala modalitate de recrutare a judecătorilor și procurorilor.

Așa cum rezultă din

cuprinsul hotărârii contestate, intimatul a avut în vedere

cvasitotalitatea criteriilor de numire a contestatorului în funcția de

judecător la Judecătoria Ineu, chiar dacă nu a detaliat acele

criterii referitoare la situația personală, însă a considerat,

în mod rezonabil, că numirea în funcția de judecător la Judecătoria

Ineu nu este de natură să asigure o bună funcționare a

Judecătoriei Ineu, în condițiile în care s-a constatat că

volumul de activitate al acestei instanțe este situat semnificativ sub

media națională.

Împrejurarea că intimatul nu a

efectuat o comparație între volumul de activitate al parchetului la care

contestatorul își desfășoară activitatea și cel al

judecătoriei unde se solicită numirea, nu poate constitui un argument

în favoarea admiterii cererii de numire, în condițiile în care volumul de

activitate al ambelor instituții se situează sub media

națională.

În fine, trimiterea contestatorului la

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv

Decizia nr. 3.646/2015 este fără relevanță, întrucât în

cadrul deciziei menționate a fost analizată situația din

speța respectivă, care nu poate fi opusă situației

particulare ce formează obiectul contestației în prezentul dosar.

În concluzie, Înalta Curte

constată că autoritatea intimată, în mod rezonabil, realizând o

justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 61 alin. (1)

din Legea nr. 303/2004 și art. 23 alin. (1

1

) din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, în raport cu circumstanțele profesionale și personale

ale titularului cererii și interesul general reprezentat de o bună

administrare a justiției, a respins cererea formulată de către

contestator, exercitându-și dreptul de apreciere în limita marjei permise

de lege, fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, în

temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 622 din 26 mai 2016 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED