ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 460/2015
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea formulată;
Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii doamna procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, invocând motive de ordin personal și profesional, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Craiova sau la oricare din Judecătoriile sectoarelor 1-6 București, în temeiul dispozițiilor Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, prin vot direct și secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți.
Hotărârea contestată;
Prin Hotărârea nr. 411 din 19 martie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 2 București, Judecătoria sectorului 3 București, Judecătoria sectorului 4 București, Judecătoria sectorului 5 București sau Judecătoria sectorului 6 București.
Motivele contestației;
Împotriva Hotărârii nr. 411 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație contestatoarea A.
În motivarea contestației, se susține că Plenul nu a luat în considerare toate criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, spre exemplu, situația familială, așa cum a fost prezentată în interviul din data de 06 februarie 2014.
Deși, în urma analizării criteriilor prevăzute de art. 23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 149 din data de 06 februarie 2014 a constatat că petenta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru analizarea de către Plen a cererii de numire în funcția de judecător, în motivarea hotărârii sus menționate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a avut în vedere doar situația posturilor de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, încărcătura pe procuror la acest parchet, precum și faptul că, la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a situației posturilor de judecător la Judecătoria Craiova, Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria sectorului 6 București, instanțe la care a solicitat numirea, nu existau posturi vacante.
Cu toate acestea, nu s-a avut în vedere, totuși, că de la Curtea de Apel București, Tribunalul București și Judecătoriile sectoarelor 1, 2, 3 și 5 București s-au exprimat avize favorabile, iar la data analizării și respingerii cererii sale de numire în funcția de judecător, existau, la aceste sectoare, posturi vacante.
La momentul la care a formulat cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria sectorului 6 București, în noiembrie/decembrie 2013, existau posturi vacante (dintre care l post vacant la Judecătoria Craiova), astfel că neexaminarea cererii în termenul prevăzut de Regulament nu îi este imputabilă.
Contestatoarea solicită anularea Hotărârii cu nr. 411 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să propună președintelui României numirea sa în funcția de judecător la una din instanțele la care are aviz favorabil.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației;
Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de contestatoare, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a formulat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 411 din data de 19 martie 2014, solicitând anularea hotărârii și pe cale de consecință, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 2 București, Judecătoria sectorului 3 București, Judecătoria sectorului 4 București, Judecătoria sectorului 5 București sau Judecătoria sectorului 6 București.
Dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute la art. 61 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, norme cu caracter supletiv și care stabilesc următoarele:
(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.
(3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoștință Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
Potrivit art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare (1) cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează in scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv, procuror și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător sau procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, in cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța sau parchetul în cauză.
Astfel, la soluționarea cererii formulate de către contestatoare, Plenul a avut în vedere, pe lângă motivele invocate de către doamna procuror, lipsa posturilor vacante la instanțele unde s-a solicitat numirea, precum și situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Conform evidențelor direcției de resort, la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliul Superior al Magistraturii a situației posturilor de judecător, la Judecătoria Craiova, Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria sectorului 6 București nu existau posturi vacante.
In ceea ce privește Judecătoria sectorului 1 București (2 posturi), Judecătoria sectorului 2 București (2 posturi), Judecătoria sectorului 3 București (1 post) și Judecătoria sectorului 5 București (1 post), instanțe care la data publicării pe pagina de internet figurau cu posturi vacante, trebuie menționat că aceste posturi au fost ocupate prin admiterea cererilor de transfer în ședința din 19 martie 2014 a Secției de judecători, cereri care se analizează cu prioritate, în conformitate cu soluția de principiu a Plenului din data de 10 decembrie 2013 și cu dispozițiile art. 22 alin. (1) teza a II-a din Regulament, conform cărora, la soluționarea cererilor de numire a procurorilor în funcția de judecător, este avută în vedere lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și posturile care urmează a se vacanta, publicată în luna respectivă, în măsura în care acestea mai sunt vacante.
Astfel, din ordinea de zi soluționată din data de 19 martie 2014 a ședinței Secției pentru judecători, se poate observa că toate posturile vacante de la instanțele sus-menționate au fost ocupate prin transfer de către doamnele și domnii judecători B., C., D., E., F. și G.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei privind obligativitatea admiterii cererii dacă sunt avize favorabile, se reține că aceste avize sunt consultative, decizia finală aparținând Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în urma analizei criteriilor prevăzute de lege și regulament. De altfel, Curtea de apel Craiova, Tribunalul Dolj, Judecătoria sectorului 5 București și Judecătoria sectorului 6 București au transmis avize nefavorabile.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și raportat la faptul că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, contestatoarea A. putând reitera oricând cererea sa, se impune respingerea contestației ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 411 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.