ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2015

Decizia nr. 2832/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii nr. 86 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a hotărârii nr. 1234 din 20 noiembrie 2014 a secției de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei, din funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, în funcția de judecător în cadrul judecătoriei Craiova sau la una dintre judecătoriile din raza de domiciliu, respectiv Judecătoria Slatina, Strehaia sau Judecătoria Drăgășani.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că a solicitat în mod constant aprobarea transferului, din motive pe deplin justificate, hotărârile prin care intimatul i-a respins solicitările fiind nelegale și netemeinice.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate, argumentând că hotărârile criticate respectă dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 și ale Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei de interes a contestației, învederând că, prin decizia nr. 2523 din 16 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de A., a anulat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1383 din 11 decembrie 2014 și hotărârea Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1091 din 21 octombrie 2014 și a obligat intimatul să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei A. în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Slatina.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea contestației de față, reține că s-a depus, de către contestatoarea A., cerere de renunțare la judecata contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata contestației, formulată de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea contestatoarei A. la judecata contestației formulate împotriva hotărârii nr. 86 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva hotărârii nr. 1234 din 20 noiembrie 2014 a secției de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2015.