ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014 a fost respinsă cererea formulată de A., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecăroria Ploiești, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Focșani, Judecătoria Brașov, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Iași, Judecătoria Sibiu, Judecătoria Târgoviște, Judecătoria Câmpeni, Judecătoria Deva, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Agnita, judecătoria Moincști, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Videle, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Târgu Lăpuș, Judecătoria Constanța, Judecătoria Macin, Judecătoria Craiova, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Slatina, Judecătoria Corabia, Judecătoria Brăila, Judecăroria Pașcani, Judecătoria Hârlâu, Judecătoria Satu Marc, Judecătoria Pitești, judecătoria Curtea de Argeș, Judecătoria Câmpulung, Judecătoria Costești, Judecătoria Drăgășani, Judecătoria Brezoi, Judecătoria Suceava, Judecătoria Botoșani, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Gurahonț, Judecătoria Chișineu Criș, Judecătoria Reșița, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Timișoara.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul CSM a reținut, cu privire la posturile vacante la judecătoriile unde s-a solicitat numirea în funcția de judecător, că au transmis avize favorabile: Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Gorj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Vrancea, Judecătoria Buftea, Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Costești, Judecătoria Focșani, Judecătoria Giurgiu, judecătoria Ploiești și Judecătoria Satu Mare.

Curtea de Apel București a comunicat un aviz favorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Giurgiu, în timp ce Tribunalul Ilfov a comunicat un aviz favorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Buftea.

Au comunicat avize nefavorabile: Judecătoria Alexandria, Judecătoria Brăila, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle și Judecătoria Zimnicea, în timp ce Tribunalul Brăila a comunicat un aviz nefavorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Brăila.

Din evidențele Direcției de resurse umane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că la Judecătoria Brașov, Judecătoria Brezoi, Judecătoria Craiova, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Iași, Judecătoria Suceava, Judecătoria Târgu Lăpuș și Judecătoria Videle, instanțe la care se solicită numirea în funcția de judecător, nu există posturi vacante în prezent sau posturi ce urmează a se vacanta în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind transferul si detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

La soluționarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere motivele de ordin profesional invocate, precum și faptul că magistratul în cauză are o vechime de 2 ani și o lună în funcția de procuror, din care 1 an și 9 luni - auditor de justiție și doar 3 luni și 29 zile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, astfel încât numirea acestuia ca judecător în perioada stagiului nu este o măsură oportună, dat fiind că în procesul de învățare și asimilare a noțiunilor teoretice și practice specifice activității de procuror, continuitatea este un factor important.

De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, unitatea de parchet la care funcționează domnul procuror A., sunt prevăzute în schemă 20 posturi de procuror-functie de execuție, dintre care 16 posturi sunt ocupate, existând 4 posturi vacante, în situația în care încărcătura de dosare pe procuror înregistrată la această unitate de parchet în anul 2013, precum și în primul semestru al anului 2014 s-a situat semnificativ peste media națională.

Având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, unitatea de parchet la care funcționează magistratul în cauză, ca urmare a numărului posturilor vacante și a încărcăturii de dosare pe procuror care se înregistrează Ia acest parchet, luând în considerare faptul că domnul procuror se află în perioada stagiaturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii va dispus respingerea cererii formulate de domnul procuror A..

Contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună admiterea cererii de numire în funcția de judecător la una dintre judecătoriile la care existau posturi vacante la data soluționării acesteia.

În motivarea demersului său procesual, întemeiat pe prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatorul a arătat, contrar celor reținute în motivarea hotărârii atacate, că solicitarea sa este oportună, în condițiile în care legea permite schimbarea opțiunii profesionale după promovarea examenului de capacitate (art. 30 din Legea nr. 303/2004), împrejurare care ar impune și crearea unui cadru care să permită magistraților stagiari să beneficieze de avantajele anului de stagiu și, în temeiul art. 22 din Legea nr. 303/2004, să se formeze în profesia pe care "în mod inevitabil" o vor alege după susținerea examenului de capacitate.

În altă ordine de idei, contestatorul a arătat că art. 61 din Legea nr. 303/2004 are în vedere numai situația procurorilor și judecătorilor definitivi, deja numiți prin decret al Președintelui României, în timp ce numirea unui procuror stagiar în funcția de judecător stagiar poate fi dispusă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și al art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004.

În consecință, contestatorul susține că în soluționarea cererii sale nu sunt aplicabile criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/9 martie 2006, pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Totodată, a arătat că motivația volumului mare de dosare aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești apare ca neîntemeiată raportat la politica de resurse umane a Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce la data de 20 noiembrie 2014 au fost admise cererile de transfer ale unor procurori definitivi, și că nu s-a avut în vedere volumul de activitate la fel de mare înregistrat la Judecătoria Ploiești.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, arătând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>) din același Regulament.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluționarea cererii contestatorului și rezumate în hotărârea contestată (pct. 1 din prezenta decizie), intimatul a arătat că, în speță, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, așa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatorului s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, situație care nu poate fi reținută în speță, contrar susținerilor contestatorului.

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014, prin care contestatorului, procuror stagiar la Parchetul de pe lângă judecătoria Ploiești, i-a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător stagiar la una dintre instanțele indicate în cerere.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reținut corect că solicitarea contestatorului este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege"), cu particularitățile pe care le atrage calitatea de procuror stagiar și respectiv, aceea de judecător stagiar, în care solicită a fi numit.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cererile de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>), și anume:

- volumul de activitate al instanțelor și parchetelor implicate, numărul de posturi vacante și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită numirea.

În speță au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, unitatea de parchet la care funcționează magistratul în cauză, ca urmare a numărului posturilor vacante și a încărcăturii de dosare pe procuror care se înregistrează la acest parchet, și luând în considerare faptul că petentul se află în perioada stagiaturii.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluției administrative, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității între măsurile individuale dispuse de autoritățile publice și interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea drepturilor sau libertăților cetățenilor.

Ținând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuții ce constituie competența legală a autorității publice (în speță - interesul public al bunei funcționări a justiției).

Din această perspectivă, nu se poate afirma că intimatul s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acționat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatorului, reținând că acesta se află în perioada de stagiu și are nevoie de continuitate în procesul de învățare și asimilare a noțiunilor teoretice și practice specifice activității sale.

Contestatorul încearcă să convingă instanța că soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este contrară scopului prevederilor art. 22 din Legea nr. 303/2004, conform cărora în perioada stagiului judecătorii și procurorii au obligația să continue formarea profesională, iar conducerii instanțelor și parchetelor îi revine obligația de a asigura toate condițiile pentru buna desfășurare a stagiului. Cu alte cuvinte, susține că, de vreme ce după promovarea examenului de capacitate intenționează oricum să opteze pentru un post de judecător, așa cum îi permite art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, ar trebui să i se recunoască dreptul de a beneficia de o formare profesională corespunzătoare, din postura de judecător stagiar.

Abordarea contestatorului nu ține seamă însă de scopul prevederilor art. 19 alin. (2) și 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și al normelor administrative cuprinse în art. 32 din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit cărora numirea în funcție de judecător sau procuror stagiar se face în funcție de opțiunea exprimată de absolvenți și pe baza mediei generale obținute.

Perioada de stagiu este o etapă specifică în formarea și evoluția profesională a judecătorilor și procurorilor, concepută ca o continuare a procesului de formare derulat în calitate de auditor de justiție, iar continuitatea menționată în motivarea hotărârii contestate răspunde, pe de o parte, interesului public al bunei funcționări a justiției și nu atrage, pe de altă parte, o consecință împovărătoare pentru judecătorul sau procurorul stagiar, de vreme ce acesta are posibilitatea să-și schimbe opțiunea inițială după promovarea examenului de capacitate, conform art. 30 din Legea nr. 303/2004.

În acest context, considerațiile referitoare la politica de resurse umane a Consiliului Superior al Magistraturii, care tind la demonstrarea unei exercitări abuzive a dreptului la apreciere în aplicarea criteriilor legate de volumul de activitate și de numărul de posturi vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și la judecătoriile implicate, sunt de asemenea nefondate; situațiile invocate de contestator sunt total diferite, constând în admiterea cererilor de transfer formulate de unii procurori la alte unități de parchet, iar nu a unor cereri de numire din funcția de procuror în cea de judecător.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL