ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2016

Decizia nr. 1360/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Hotărârea supusă controlului judiciar

Prin hotărârea nr. 978 din 06.10.2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29.03.2015, formulată de petenta A., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, lipsa posturilor vacante sau care urmează a se vacanta ca urmare a unor măsuri dispuse până la data de 29.07.2015 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

1.2. Contestația formulată de A.

1.2.1. La data de 02.11.2015, împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 978 din 06.10.2015 a formulat contestație petenta, care a solicitat anularea acesteia și obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de promovare în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș prin valorificarea rezultatului obținut concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29.03.2015.

În motivare, contestatoarea a arătat că hotărârea atacată este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, deoarece la data formulării cererii de valorificare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș era vacant un loc în funcție de execuție prin numirea doamnei procuror B. în funcția de procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, începând cu data de 25.06.2015.

Contestatoarea a precizat că cererea sa de valorificare a fost pe ordinea de zi a Plenului C.S.M. din data de 30.06.2015, însă a fost amânată până la soluționarea cererilor de transfer formulate de procurori. În această situație, la data de 06.07.2015, a introdus cererea de repunere pe rol a cererii de valorificare, cu motivarea că promovarea sa nu ar produce consecințe asupra cererilor de transfer, în condițiile în care a fost numită în funcția de procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, unitate de parchet unde urma să își continue activitatea, eliberând în acest mod un post de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În opinia contestatoarei, hotărârea dedusă judecății a fost emisă cu exces de putere, în condițiile în care cererea de repunere pe rol a cererii de valorificare nu a fost analizată în cadrul ședinței din data de 08.07.2015, însă în ședința din data de 25.08.2015, secția pentru procurori din cadrul C.S.M. a hotărât încetarea activității la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală a domnului procuror C., începând cu data de 31.08.2015, și continuarea activității a Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

1.2.2. Contestatoarea a formulat concluzii scrise prin care a solicitat:

- anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 978 din 06.10.2015;

- obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de promovare în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29.05.2015, la momentul formulării cererii, în prezent, promovarea în funcție de execuție la Tribunalul Timiș, pentru că din data de 19.01.2016 activează la Judecătoria Timișoara în funcția de judecător.

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, și menținerea hotărârii atacate pentru motivele prezentate la dosar.

Contestatoarea A. a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea din data de 29.03.2015, opțiunea sa fiind aceea de promovare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În urma parcurgerii probelor de concurs, partea a obținut media 9,10, clasându-se pe poziția a doua.

Pentru parchetul aflat în discuție a fost scos la concurs un singur post, iar acesta a fost ocupat de către candidatul clasat pe primul loc, respectiv dl. procuror D., astfel cum rezultă din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 405 din 29.04.2015.

Contestatoarea a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor la care a participat prin care a solicitat promovarea sa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

După cum s-a precizat la pct. 1.2. al acestei decizii, contestatoarea a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cu o cerere de verificare a legalității Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 978 din 06.10.2015 prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut la concurs.

La data de 15.07.2015, contestatoarea a fost numită în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1225 din 24.11.2015 s-a decis înaintarea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a contestatoarei și numirea acesteia în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara.

Ulterior, contestatoarea a precizat cererea dedusă judecății, în sensul obligării intimatului C.S.M. să îi recunoască gradul de judecător de tribunal și să dispună promovarea sa în funcție de execuție la Tribunalul Timiș.

Înalta Curte apreciază contestația, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de nu rezolva cererea unei persoane.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competențe prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În cauza de față, Înalta Curte nu poate reține refuzul nejustificat al intimatului C.S.M. de a soluționa cererea contestatoarei, în condițiile în care partea nu a investit această autoritate publică cu o cerere având ca obiect recunoașterea gradului de judecător de tribunal și promovarea în funcție de execuție la Tribunalul Timiș, ci a înțeles să formuleze această cerere pentru prima oară în fața instanței de contencios administrativ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 987 din 06 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2016.