ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2015

Decizia nr. 2101/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 ianuarie 2015 și înregistrată sub nr. 373/1/2015, petenta A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014;

- anularea Hotărârii Secției pentru judecători nr. 1.103 din 21 octombrie 2014;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii de transfer formulată de reclamantă, de la Tribunalul București la Tribunalul Iași.

În motivarea contestației, petenta arată că a intrat în magistratură la data de 1 octombrie 2004 fiind judecător stagiar la Judecătoria Vaslui, iar ulterior, judecător definitiv la Judecătoria Iași. Din noiembrie 2012, în urma promovării examenului, își desfășoară activitatea la Tribunalul București. Din motive de ordin personal, a formulat cerere de transfer de la Tribunalul București la Tribunalul Iași, cerere ce a fost respinsă prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1.103 din 21 octombrie 2014 și Hotărârea plenului nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014.

În concret, se precizează că, deși îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, în mod nelegal a fost respinsă cererea de transfer, fiind ignorate motivele de ordin personal care au stat la baza formulării cererii de transfer fiind "trecute sub tăcere" criteriile profesionale poprii prin raportare la ceilalți candidați care au formulat cereri de transfer pentru același post vacant.

Excluderea de plano a motivelor de ordin personal este nelegală și arbitrară din moment ce prevederile art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006 nu face o ierarhizare a criteriilor.

Criteriul vechimii în gradul aferent instanței la care se solicită transferul precum și cel al specializării efective în altă materie decât cea specifică judecătoriei nu au fost analizate deloc.

A fost avută în vedere doar vechimea în funcția de judecător, criteriu irelevant, fiind ignorat un element factual referitor la incidența unei perioade de concediu de maternitate de 4 luni în cazul d-nei judecător B. față de situația contestatoarei care se caracterizează prin continuitate.

Criteriul volumului de muncă la Tribunalul București prin raportare la Tribunalul Iași, gradul de încărcătură pe judecător, a fost aplicat arbitrar și contrar scopului asigurării unei distribuiri raționale a personalului la nivelul sistemului judiciar. S-a apreciat faptul că admiterea cererii de transfer "ar accentua deficitul de personal de la Tribunalul București" fără să se țină cont că această instanță este una din cele mai atractive din țară, existând constant cereri de transfer sau valorificare la Tribunalul București .

Criteriul vechimii la instanța la care activează a fost aplicat în mod absurd, reținând o vechime de 1 an, 11 luni și 16 zile la Tribunalul București, comparativ cu o vechime de 6 ani și 6 luni a d-nei judecător B., ignorându-se faptul că nu a mai beneficiat de vreun transfer iar vechimea la Tribunalul București a fost determinată chiar de promovarea efectivă în funcție.

Hotărârile contestate sunt nemotivate din perspectiva faptului că nu au fost luate în considerare avizele date de toate instanțele implicate, motivarea fiind expusă pe o singură pagină în care sunt aparent analizate doar o parte din criticile formulate, în contextul în care, la nivel declarativ, prin hotărârea plenului se afirmă necesitatea unei analize cumulative a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând, în esență, că hotărârile contestate sunt legale fiind respectate dispozițiile din Regulamentul aplicabil în materia transferurilor. La dosar, în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost depuse Hotărârile atacate și documentația care a stat la baza adoptării acestora.

Examinând legalitatea hotărârilor contestate, în raport de argumentele fiecărei părți și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, contestația formulată este nefondată pentru următoarele considerente.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 21680/1154/DRUO/22728/ST/2014, petenta A., judecător la Tribunalul București a solicitat transferul la Tribunalul Iași, invocând în susținerea cererii motive de ordin personal și profesional.

Prin Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1.103 din 21 octombrie 2014 a fost respinsă cererea de transfer, cu motivarea că la Tribunalul Iași există un singur post vacant pentru care au format cereri de transfer 9 judecători și analizând comparativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul, aplicabil în materia transferurilor, urmează ca postul vacant să fie ocupat de d-na judecător B. care are vechime mai mare în funcția de judecător, respectiv 10 ani, 4 luni și 10 zile și o vechime de 6 ani, 6 luni și 16 zile la instanța de la care solicită transferul, comparativ cu ceilalți judecători care au formulat cerere de transfer, inclusiv cu d-na judecător A. care are o vechime în funcția de judecător de 9 ani, 11 luni și 2 zile și o vechime la instanța de la care solicită transferul de 1 an, 11 luni și 16 zile.

Prin Hotărârea nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestația formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 1.103/2013 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru același considerente avute în vedere de Secția pentru Judecători.

Înalta Curte constată că refuzul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii de admitere a cererii de transfer formulat de către reclamantă de la Tribunalul București la Tribunalul Iași nu este nejustificată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanțelor sau parchetelor de la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante de la instanțele ori parchetele implicate și dificultatea de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- specialitatea judecătorilor/procurorilor, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete, decât cele corespunzătoare specializării de instanță/parchet la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială"

Având în vedere criteriile prezentate, volumul de activitate al celor două instanțe aflate în discuție (Tribunalul București și Tribunalul Iași) și argumentele invocate de petentă, în mod corect s-a apreciat atât de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1.103 din 21 octombrie 2014 cât și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014, că cererea de transfer a d-nei judecător A. nu poate fi soluționată favorabil, în condițiile în care, la data formulării cererii exista un singur post vacant la Tribunalul Iași, pe acest post fiind formulate cereri de transfer de nouă judecători, iar prin analiza comparativă a tuturor cererilor a fost numită, prin aplicarea criteriilor privind vechimea efectivă în funcția de judecător, vechimea la instanța de la care se solicită transferul și vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, d-na judecător B..

Din actele de la dosar, rezultă că la data de 1 octombrie 2014 la Tribunalul București din cele 230 posturi de judecător erau ocupate 223 posturi, fiind vacante 7 posturi din care 3 posturi la data de 15 octombrie 2014, un post la data de 1 decembrie 2014, un post aferent funcției de președinte al Secției I Penală, un post aferent funcției de președinte al Secției a II-a civilă și contencios administrativ și un post temporar vacant în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 303/2004.

Încărcătura pe judecător în anul 2013 la Tribunalul București a fost de 761 cauze față de media națională de 738 cauze.

La Tribunalul Iași din cele 56 posturi de judecător prevăzute în schemă, la data de 1 decembrie 2014 erau ocupate 55, fiind vacant un loc, iar încărcătura pe judecător în anul 2013 a fost de 703 cauze față de media națională, 738 cauze.

Este de reținut că pentru postul vacant la Tribunalul Iași au fost formulate nouă cereri de transfer, criteriu vizând vechimea, fiind analizat obiectiv, petenta având o vechime în funcția de judecător de 9 ani, 10 luni și 16 zile comparativ cu d-na judecător B. care avea o vechime în funcția de judecător de 10 ani, 4 luni și 10 zile, iar argumentul că d-na judecător B. a fost în concediu pentru creșterea copilului o perioadă de aproximativ 4 luni, nu poate fi reținut în raport de dispozițiile art. 24

1

alin. (3) din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005. De asemenea, a fost verificat și criteriul vechimii la instanța de la care s-a solicitat transferul, din evidențele DRUO, rezultând că d-na judecător A. are o vechime la Tribunalul București de 1 an, 11 luni și 16 zile, iar d-na judecător B. avea o vechime la instanța unde funcționează de 6 ani, 6 luni, 16 zile.

Susținerea contestatoarei în sensul că Tribunalul București este cea mai atractivă instanță din țară și că în sesiunea de transfer menționată au existat șapte cereri de transfer nu poate fi un argument pentru nelegalitatea hotărârilor contestate, cererile de transfer analizându-se în raport de toate criteriile stabilite de Regulament.

Nici critica vizând nemotivarea Hotărârilor contestate nu poate fi reținută în condițiile în care prin considerentele expuse de emitent a fost stabilită pe deplin situația de fapt și drept, au fost analizate toate cele nouă cereri ale candidaților ce au optat pentru transferul pe singurul loc vacant la Tribunalul Iași prin raportare la criteriile stabilite de Regulamentul aplicabil, iar alegațiile petentei vizează mai mult aspectele de ordin personal, criterii care, desigur, nu pot fi ignorate, dar care se analizează în mod obiectiv prin raportare și la celelalte criterii și la situația fiecărui candidat ce a optat pentru transfer.

Desigur avizele consultative favorabile ale instanțelor judecătorești implicate sunt necesare, dar secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are competență să decidă asupra cererilor de transfer, ținând cont de politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor stabilite de Regulament.

Față de situația factuală expusă, dovedită cu actele anexate, se constată că nu se poate reține excesul de putere al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii așa cum susține petenta, argumentele expuse prin cererea de transfer, fiind analizate prin raportare la dispozițiile legale incidente și situația de fapt a fiecărui candidat, hotărârea de respingere fiind motivată, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor luate.

În consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și art. 20 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată, va respinge ca nefondată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Hotărârii nr. 1.103 din 21 octombrie 2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1.294 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Hotărârii nr. 1.103 din 21 octombrie 2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2015.

Procesat de GGC - ED