ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea înscrisurilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de A., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Iași (de la data de 1 iunie 2018), împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018.

În motivare s-a reținut că, în speță, contestatoarea a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 126 din 6 martie 2018 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Iași, reținându-se atât faptul că la Tribunalul Iași erau 2 posturi efectiv vacante disponibile pentru transfer, pentru care au formulat cereri de transfer 13 judecători, cât și avizele instanțelor implicate.

Secția pentru judecători a admis cererile de transfer formulate de doamna judecător B. și de doamna judecător C.. În privința doamnei judecător B. s-au reținut: vechimea în funcția de judecător, de 12 ani și 3 luni, vechimea în grad profesional de 3 ani și 6 luni, avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iași și de Tribunalul Iași, cu ordinea de prioritate nr. 1, faptul că încărcătura/judecător și pe schemă înregistrate în anul 2017 la Tribunalul Vaslui s-au situat sub media națională, iar la Tribunalul Iași aceasta s-a situat peste media națională, precum și specializarea doamnei judecător. Totodată, pentru admiterea cererii formulate de doamna judecător C., secția pentru judecători a reținut: avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Judecătoria Iași, cu mențiunea că i-a fost acordat aviz favorabil pentru secția penală, specializarea doamnei judecător în materie penală, dar și faptul că pentru Judecătoria Iași, instanță de la care se solicită transferul, s-au formulat în mod frecvent cereri de transfer.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că secția pentru judecători a analizat solicitarea contestatoarei având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, chiar dacă acestea nu au fost prezentate in extenso, cu respectarea echilibrului între interesul public și interesul legitim privat al magistraților.

Contestatoarea a fost judecător stagiar la Judecătoria Bacău în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014 și, după susținerea examenului de capacitate, a optat pentru Judecătoria Roman, iar începând cu data de 1 ianuarie 2017 a fost transferată la această instanță, odată cu numirea în funcția de președinte al Judecătoriei Bacău. La momentul soluționării cererii de transfer, doamna judecător avea la instanță o vechime de 1 an.

Referitor la susținerile contestatoarei, Plenul a constatat că doamna judecător C. avea aceeași vechime în funcție și la instanță cu cea a contestatoarei, respectiv 7 ani și 3 luni și, respectiv, de 1 an, apreciind că transferul poate fi acordat în situația în care plecarea unui magistrat nu afectează buna funcționare a instanței la care își desfășoară activitatea, normele ce reglementează instituția transferului având caracter supletiv și conferind doar o vocație și nu un drept.

S-a mai reținut că a fost analizat volumul de activitate la instanțele implicate, situația posturilor de judecător prevăzute în schemă, volumul de activitate, precum și încărcătura pe schemă și pe judecător pentru fiecare dintre solicitanți, dar s-a ținut seama și de criteriile privind distanța dintre domiciliu și locul de muncă, situația personală și familială a contestatoarei.

Plenul a constatat, totodată, că prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 331 din 19 aprilie 2018 s-a dispus transferul contestatoarei, cu grad profesional de tribunal, de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Bacău, începând cu data de 1 iunie 2018, iar ulterior, prin Hotărârea nr. 601 din 15 mai 2018 a secției pentru judecători s-a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 1813 din 7 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin transferul contestatoarei de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iași, începând cu data de 1 iunie 2018, pe un post temporar vacant din statul de funcții și de personal al Judecătoriei Iași, până la data vacantării efective a postului la Judecătoria Iași - 1 iulie 2018, urmând ca de la această dată să funcționeze pe postul vacant. Prin aceeași hotărâre s-a dispus revocarea Hotărârii nr. 331 din 19 aprilie 2018 a secției pentru judecători prin care s-a dispus transferul la Tribunalul Bacău a doamnei A., începând cu data de 1 iunie 2018, ca urmare a solicitării acesteia.

Împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație A., în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 2 iulie 2018, prin care a solicitat anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii sale de transfer.

În motivarea contestației a arătat că a luat examenul de admitere la INM în anul 2010, a făcut stagiul la Judecătoria Bacău, apoi a desfășurat activitate la Judecătoria Roman și la Judecătoria Bacău, perioadă în care a formulat 16 cereri de transfer la Iași, toate respinse. A obținut gradul de tribunal la examenul din 26 noiembrie 2017, iar cererea de transfer formulată pentru Tribunalul Iași i-a fost respinsă. Între timp a câștigat un alt proces cu intimatul, care a fost obligat să o transfere la Judecătoria Iași. În sesiunea din aprilie 2018 a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, însă a solicitat revocarea hotărârii secției pentru judecători, motivat de câștigarea ulterioară a procesului și transferul obținut la Judecătoria Iași.

Contestatoarea apreciază că aspectele ce țin de cariera magistratului, inclusiv transferul și promovarea judecătorilor, trebuie reglementate prin lege, astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională, și nu lăsate la aprecierea arbitrară a intimatului. Promovarea trebuie să aibă la bază criterii obiective, în legătură cu performanțele judecătorilor.

În aceeași sesiune de transfer au fost admise cererile formulate de doamnele judecător B., de la Tribunalul Vaslui, și C., de la Judecătoria Iași.

Mai arată că la momentul soluționării cererii de transfer avea 1 an și 2 luni vechime la Judecătoria Bacău, fiind transferată la această instanță începând cu 1 ianuarie 2017, anterior desfășurând activitate la Judecătoria Bacău, inclusiv în perioada stagiului (iulie 2012 - ianuarie 2014, 1 an și 7 luni) și în perioada de delegare (octombrie 2015 - iunie 2016, 9 luni), astfel că, în total, avea la momentul soluționării cererii de transfer o vechime în instanță de 3 ani și 6 luni. Faptul că au existat întreruperi în activitate nu îi este imputabil, fiind rezultatul metodologiei de repartizare, nefiind vorba despre transferuri la cerere. Arată că, dacă nu s-ar ține seama de vechimea anterioară la Judecătoria Bacău, a avut o vechime de 1 an și 2 luni, iar doamna judecător C. a avut o vechime de 1 an, deși vechimea la instanță de 1 an nu este, în sine, un motiv de respingere a cererii de transfer, în condițiile în care au fost admise cereri de transfer chiar și cu o vechime mai mică de 1 an, fiind date exemple în acest sens.

În ceea ce privește încărcătura pe judecător la instanța de la care se solicită transferul, arată că la Judecătoria Bacău încărcătura pe judecător a fost în 2017 mai mare decât media națională, însă și la Judecătoria Iași, instanță de la care a fost transferată doamna judecător C., situația era aceeași. Consideră că acest motiv de respingere a cererii de transfer este formal, întrucât peste o lună, la 19 aprilie 2018, a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanță sau vechimea de 1 an să mai constituie impedimente.

Referitor la avizele instanțelor implicate, contestatoarea susține că acestea nu sunt criterii obligatorii pe care CSM să le aibă în vedere, deoarece Regulamentul nu le prevede ca fiind obligatorii, ci doar consultative. Apreciază că aceste avize sunt date în mod discreționar, fără niciun criteriu obiectiv, fără o evaluare a activității și fără a se avea în vedere criterii transparente.

Contestatoarea mai arată că a desfășurat activitate în cadrul secției penale la Judecătoria Bacău, iar indicatorii de performanță în ceea ce privește activitatea sa erau mai buni decât ai doamnei judecător C.. Astfel, în perioada 1 ianuarie 2018 - 16 mai 2018: contestatoarea a pronunțat 291 de hotărâri, iar C. a pronunțat 153; contestatoarea are o singură hotărâre cu termen de redactare depășit, fiind însă din eroare trecută o altă dată de către grefier, în timp ce colega sa are 52 de hotărâri cu termen de redactare depășit și alte 42 de hotărâri încă neredactate, față de cele 7 ale contestatoarei, aflate încă în termenul de redactare.

Critică faptul că motivul determinant al admiterii cererii de transfer a fost avizul exprimat de Tribunalul Iași, care nu este motivat și nici bazat pe criterii transparente, precum și faptul că nu s-a ținut seama de celelalte criterii de transfer, respectiv distanța dintre domiciliu și locul de muncă, care în cazul contestatoarei este de aproape 130 km, situația familială și personală, contestatoarea având doi copii de 3 ani, respectiv 1 an și fiind în activitate, fără să-și fi luat concediu pentru creșterea copilului. De asemenea, nu s-a luat în considerare faptul că era la a cincisprezecea cerere de acest gen și că intimatul nu a analizat în mod echitabil criteriile de transfer, ci a exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, ceea ce a condus la vătămarea dreptului la carieră al contestatoarei.

Chiar dacă între timp i-a fost admisă contestația și a fost transferată la Judecătoria Iași, contestatoarea susține că, întrucât a obținut gradul de tribunal în sesiunea de promovări din noiembrie 2017, se impune admiterea cererii de transfer la Tribunalul Iași din martie, cererea astfel formulată prezentând în continuare interes.

A invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 60 din Legea nr. 303/2004, motivarea excepției și punctul de vedere al intimatului și al instanței cu privire la aceasta regăsindu-se în încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2018, prin care a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției în discuție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației.

A arătat că doamna judecător A. fost auditor de justiție în perioada 2010 - 2012; judecător stagiar la Judecătoria Bacău în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014; la data de 10 decembrie 2013 a promovat examenul de capacitate; în perioada 31 ianuarie 2014 - 1 ianuarie 2017 a fost judecător la Judecătoria Roman; în perioada 26 ianuarie 2015 - 1 iunie 2015 a avut suspendate raporturile de serviciu - concediu maternitate; în perioada 3 iunie 2015 - 1 octombrie 2015 a avut suspendate raporturile de serviciu - concediu de risc maternal; în perioada 12 octombrie 2015 - 31 decembrie 2015 a fost delegată de la Judecătoria Roman la Judecătoria Bacău, delegare ce s-a prelungit și pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 1 iulie 2016. De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2017 - 1 iunie 2018 contestatoarea a fost judecător la Judecătoria Bacău; în perioada 5 mai 2017 - 17 iulie 2017 a avut suspendate raporturile de serviciu în baza art. 50 lit. a) din C. muncii; la data de 4 iulie 2017 a fost eliberată, prin demisie, din funcția de președinte al Judecătoriei Bacău și i s-a respins cererea de continuare a activității la Judecătoria Iași în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; în perioada 17 iulie 2017 - 20 septembrie 2017 a avut suspendate raporturile de serviciu, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2003; la data de 1 ianuarie 2018 a promovat, pe loc, judecător cu grad profesional de tribunal, iar la data de 1 iunie 2018 s-a transferat de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Bacău. Din 1 iunie 2018 până în prezent, contestatoarea este judecător la Judecătoria Iași.

Prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018 s-a respins cererea formulată de contestatoare, privind transferul de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Iași, reținându-se că la Judecătoria Bacău, instanța de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 34 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 31 posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. La această instanță, în anul 2017, încărcătura/judecător a fost de 1.336 cauze, față de media națională de 1.119 cauze/judecător, încărcătura pe schemă fiind de 967 de cauze, spre deosebire de media națională de 869 cauze pe schemă.

La Tribunalul Iași, instanța la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 61 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 58 posturi, iar în anul 2017 încărcătura/judecător a fost de 522 de cauze, față de media națională de 549 cauze/judecător și încărcătura pe schemă a fost de 478 cauze, față de media națională de 451 de cauze.

Curtea de Apel Bacău și Judecătoria Bacău au comunicat avize nefavorabile transferului, iar Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași au transmis avize favorabile pentru secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu ordinea de prioritate nr. 6 și avize nefavorabile pentru secția penală.

Pentru Tribunalul Iași, instanță unde erau 2 posturi efectiv vacante disponibile pentru transfer, au fost formulate 13 cereri de transfer.

Secția pentru judecători a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea având la data soluționării cererii de transfer o vechime în funcția de judecător de 7 ani și 3 luni și o vechime la instanță de 1 an.

Din analiza cumulativă a tuturor cererilor de transfer formulate pentru Tribunalul Iași, prin prisma criteriilor prevăzute de Regulament, secția pentru judecători a admis cererile de transfer formulate de doamna judecător B. și de doamna judecător C..

Pentru a dispune transferul doamnei judecător B. s-au avut în vedere vechimea în funcția de judecător, de 12 ani și 3 luni, cea de-a doua vechime dintre judecătorii care au formulat cereri de transfer, vechimea în grad profesional de 3 ani și 6 luni, cea mai mare dintre judecătorii sus menționați, avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iași și de Tribunalul Iași pentru secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, faptul că încărcătura/judecător și pe schemă înregistrate în anul 2017 la Tribunalul Vaslui s-au situat sub media națională, precum și specializarea doamnei judecător.

Pentru admiterea cererii de transfer formulate de doamna judecător C., secția pentru judecători a reținut avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iași, Tribunalul lași și Judecătoria Iași, acordându-i-se aviz favorabil pentru secția penală, cu ordinea de prioritate nr. 1, specializarea doamnei judecător în materie penală.

Contestația formulată potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 648 din 14 septembrie 2017, reținându-se că secția pentru judecători a analizat solicitarea de transfer în raport cu toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, chiar dacă acestea nu sunt prezentate in extenso, soluția adoptată fiind de natură a menține un echilibru între interesul public și interesul legitim privat al magistraților.

Intimatul a prezentat considerentele hotărârii contestate, care au fost expuse la pct. I.1 din prezenta decizie, și a susținut că sunt nefondate criticile invocate de contestatoare, având în vedere că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație la obținerea unui transfer, fără a crea, în mod automat, un drept în favoarea solicitantului și că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii.

Contrar susținerilor contestatoarei, secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat, în mod echitabil, toate criteriile de transfer, cu asigurarea unui just echilibru între interesul general privind buna funcționare a instanțelor și interesele de ordin particular ale solicitanților. Astfel, în sesiunea de transferuri din data de 6 martie 2018, pentru cele două locuri vacante existente la Tribunalul Iași, au fost formulate 13 cereri de transfer.

Cu privire la susținerea privind faptul că are o vechime mai mare în instanță decât a doamnei judecător C., intimatul învederează că, în mod corect, atât Plenul cât și secția pentru judecători au avut în vedere că vechimea la Judecătoria Bacău, instanța de la care se solicită transferul, la momentul soluționării cererii de transfer a contestatoarei era de 1 an, în condițiile în care în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014, aceasta a fost judecător stagiar la Judecătoria Bacău, iar după examenul de capacitate a optat pentru Judecătoria Roman, fiind transferată din data de 1 ianuarie 2017 la Judecătoria Bacău, odată cu numirea în funcția de președinte al acestei instanțe.

Argumentul că întreruperile în activitatea din cadrul Judecătoriei Bacău nu îi pot fi imputate apreciază intimatul că este nefondat, deoarece atât metodologia de repartizare după absolvirea Institutului Național al Magistraturii, cât și cea de repartizare după examenul de capacitate au în vedere notele obținute de judecători la examene, iar dacă nota obținută nu îi permite candidatului să obțină un anumit post, această situație nu este determinată de metodologia de repartizare, ci de rezultatele obținute.

Consideră intimatul că nici argumentul conform căruia, ulterior, aceeași vechime nu a mai constituit un impediment în admiterea cererii sale de transfer la Tribunalul Bacău nu poate fi primit, deoarece transferul a fost solicitat de contestatoare fie la Tribunalul Iași, fie la Tribunalul Bacău, iar în ceea ce privește transferul la Tribunalul Iași, cererea contestatoarei a fost una dintre cele 16 pentru două locuri vacante, soluția fiind tot de respingere, raportat la criteriile regulamentare privite în ansamblu, aplicate tuturor cererilor de transfer concurente. În concret, s-au mai avut în vedere și criteriile privind disponibilitatea doamnei judecător de a activa în oricare dintre secții, vechimea acesteia în funcție de 7 ani și 6 luni, avizul favorabil comunicat de Tribunalul Bacău și existența a 3 posturi vacante la această instanță.

Mai arată că trimiterea pe care contestatoarea a făcut-o la situația altor judecători, care aveau perioade mai mici de vechime la data admiterii transferului, nu-i poate afecta în vreun fel propria situație. De asemenea, nu pot fi reținute nici aspectele privind criteriul încărcăturii pe judecător, deoarece la soluționarea cererii de transfer au fost avute în vedere, în ansamblu, toate criteriile menționate la art. 3 din Regulament.

În ceea ce privește susținerea că activitatea sa era mai bună decât cea a doamnei judecător C., raportat la indicatorii de performanță care ar fi trebuit luați în calcul la emiterea avizelor instanțelor, intimatul arată că evaluarea judecătorilor este atributul exclusiv al comisiilor de evaluare, calitatea activității unui judecător care formulează o cerere de transfer nefiind un criteriu stabilit de Regulament pentru soluționarea cererii.

Totodată, arată că nici susținerile privind ridicarea la rang de criteriu a avizelor instanțelor implicate în procedura transferului nu sunt justificate, întrucât nu reiese din cuprinsul hotărârilor contestate acest fapt, iar simpla referire la avizele acordate de instanțe, în condițiile art. 2 alin. (3) și (4) din Regulament, nu echivalează cu adăugarea unui criteriu nou, neprevăzut de art. 3 din același act normativ. Apreciază, însă, că este firesc să se facă o analiză coroborată a tuturor criteriilor prevăzute de Regulament, pentru aprecierea asupra oportunității cererilor de transfer urmând a fi avute în vedere și avizele emise de instanțele implicate în procedură, fără ca acestea să fie determinante în adoptarea unei soluții, ele fiind solicitate, în mod obligatoriu, de către Consiliu, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din același act normativ, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer, prin coroborare cu alte criterii, respectiv volumul de activitate al instanțelor implicate, schemele de personal, datele de ordin obiectiv ale solicitanților ori motivele personale invocate de aceștia.

Intimatul mai arată că au fost analizate comparativ, pentru cele 13 cereri de transfer la Tribunalul Iași, și aspectele de ordin personal ale fiecăruia dintre solicitanți și anume, cele privind domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului sau soției, distanța dintre domiciliul și sediul instanței la care funcționează judecătorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, la care se adaugă starea de sănătate și situația familială, aceste date reieșind din actele întocmite de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care stau la baza adoptării hotărârilor atacate în cauza pendinte.

Precizează că, deși nu au fost prezentate motivele personale ale contestatoarei sau ale celorlalți solicitanți în cuprinsul hotărârilor contestate și nici conținutul actelor ce au stat la baza adoptării lor, secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv și criteriile subiective, ce au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate în procedura transferului și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, rațiunea nemenționării acestor date fiind respectarea dreptului la viață intimă, familială și privată, astfel cum este reglementat în art. 26 din Constituția României și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care hotărârea atacată se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Apreciază că cererea contestatoarei a fost respinsă cu o justificare obiectivă, neputându-se reține o discriminare a acesteia în raport cu ceilalți solicitanți, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii reținând în mod corect că la data soluționării contestației împotriva Hotărârii nr. 126 din 6 martie 2018 a secției pentru judecători, contestatoarea obținuse, începând cu data de 1 iunie 2018, transferul la Judecătoria Iași, astfel încât motivele de ordin personal formulate în susținerea cererii de transfer nu mai subzistau, deoarece situația personală nu mai reclama luarea măsurii transferului, câtă vreme locul său de muncă se afla în aceeași localitate unde își avea și domiciliul.

Cum cererea de transfer nu cuprinde și alte motive de ordin personal, cele de ordin profesional fiind deja analizate, intimatul apreciază că cererea de transfer formulată de contestatoare a fost corect respinsă.

Nici critica privind emiterea hotărârilor cu exces de putere nu poate fi primită, câtă vreme hotărârile contestate sunt motivate, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în aceste hotărâri sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, motiv pentru care dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind excesul de putere nu sunt aplicabile, hotărârea fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a prevederilor art. 2 și art. 3 din Regulament. În această hotărâre au fost analizate criticile contestatoarei, argumentele pentru care a fost respinsă contestația raportându-se la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, neputându-se vorbi despre o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer.

Chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (hotărârile din: 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, parag. 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, parag. 24).

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosar au fost depuse actul administrativ atacat și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, față de următoarele considerente:

Prin această hotărâre s-a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018, pentru motivele expuse mai sus, în considerentele prezentei decizii.

Înalta Curte constată că sunt irelevante în soluționarea cauzei susținerile contestatoarei referitoare la faptul că nu s-a ținut seama de celelalte criterii de transfer, respectiv distanța dintre domiciliu și locul de muncă, care în cazul său este de aproape 130 km, situația familială și personală, având doi copii de 3 ani, respectiv 1 an și fiind în activitate, fără să-și fi luat concediu pentru creșterea copilului. În acest sens este avută în vedere împrejurarea că la data adoptării hotărârii contestate - 14 iunie 2018 - și, implicit, la data sesizării instanței cu prezenta contestație - 2 iulie 2018 - contestatoarea își desfășura activitatea la Judecătoria Iași, întrucât prin Hotărârea nr. 601 din 15 mai 2018 a secției pentru judecători s-a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 1813 din 7 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin transferul contestatoarei de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iași, începând cu data de 1 iunie 2018.

De altfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată contestatoarea menționează că, ajungând în localitatea din care provine, poate să-și îndeplinească în mod corespunzător nevoile personale și familiale.

În consecință, hotărârea ce face obiectul prezentei contestații nu mai poate fi criticată prin prisma adoptării ei cu ignorarea criteriilor de transfer legate de distanța dintre domiciliu și locul de muncă și, respectiv, situația familială și personală, din moment ce la data adoptării ei, contestatoarea își desfășura deja activitatea în localitatea de domiciliu.

Irelevante în soluționarea litigiului sunt și susținerile privind indicatorii de performanță obținuți în activitatea profesională, în perioada 1 ianuarie 2018 - 16 mai 2018, de către contestatoare și de către doamna judecător C. care a fost transferată la Tribunalul Iași în sesiunea de transfer în care a depus cerere și contestatoarea.

Înalta Curte constată că printre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, (Regulament) nu se numără și cel referitor la indicatorii de performanță obținuți în activitatea profesională de judecătorii și procurorii care formulează cereri de transfer.

Potrivit dispozițiilor acestui articol, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială.

Astfel, împrejurări precum acelea că judecătorul transferat la Tribunalul Iași a pronunțat în perioada menționată în contestație un număr mai mic de hotărâri decât contestatoarea și a redactat peste termen un număr mai mare de hotărâri decât contestatoarea nu sunt de natură să afecteze legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, câtă vreme acestea nu constituie un criteriu care se are în vedere la soluționarea cererilor de transfer.

Referitor la susținerea că nu s-a luat în considerare faptul că formulase 15 cereri de transfer pe parcursul a aproximativ 6 ani, instanța reține, de asemenea, că nu este relevant numărul cererilor de transfer formulate de un judecător sau procuror, în lipsa unei prevederi legale sau regulamentare care să dea eficiență, din punct de vedere juridic, unui număr cât mai mare de cereri de transfer, perseverența judecătorului în a solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul la o altă instanță nefiind un argument în sprijinul soluționării favorabile a cererii de transfer.

În ceea ce privește celelalte critici, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora, prin prisma unei analize echitabile a tuturor criteriilor de transfer, efectuate de intimat la momentul adoptării hotărârii atacate, contrar opiniei contestatoarei potrivit căreia intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului la o analiză obiectivă a cererii, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate.

Este vădit nefondată susținerea că cererea sa de transfer a fost respinsă fără o motivare coerentă și fără previzibilitate, din considerentele hotărârilor rezultând că intimatul a examinat criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat decizia, justificarea respingerii cererii fiind una obiectivă, susținută de toate datele de ordin obiectiv ale solicitanților și de cele privind motivele personale invocate de aceștia, pe care intimatul le-a avut la dispoziție.

Împrejurarea că hotărârea atacată este în dezacord cu soluția dorită de contestatoare nu poate avea semnificația nemotivării ei, întrucât se constată că aceasta satisface exigențele motivării actului administrativ.

Contestatoarea a arătat că au fost menționate trei motive de respingere a cererii sale de transfer și anume: vechimea la instanță, de 1 an, încărcătura pe judecător la Judecătoria Bacău, care este peste media națională și avizele nefavorabile date de instantele implicate în procedura transferului.

În ceea ce privește primul motiv de respingere a cererii de transfer, instanța constată că în mod corect atât secția pentru judecători, cât și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au reținut vechimea de un an a contestatoarei la Judecătoria Bacău, întrucât în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014 a fost judecător stagiar la această instanță, iar după examenul de capacitate a optat pentru Judecătoria Roman, fiind transferată la Judecătoria Bacău la data de 1 ianuarie 2017, odată cu numirea în funcția de președinte al acestei instante.

Se invocă în contestație faptul că existența întreruperilor în activitatea de la Judecătoria Bacău nu îi este imputabilă, fiind rezultatul metodologiei de repartizare, nefiind vorba despre transferuri la cerere. Arată că dacă nu s-ar ține seama de vechimea anterioară la Judecătoria Bacău, a avut o vechime de 1 an și 2 luni, iar doamna judecător C. a avut o vechime de 1 an.

Înalta Curte constată că întreruperile în activitate, la care face referire contestatoarea, au fost determinate de rezultatul obținut la examenul de capacitate în urma căruia a optat pentru Judecătoria Roman, metodologia de repartizare invocată raportându-se la notele obținute de judecători la examene.

Cât privește vechimea de un an a doamnei judecător C., se reține că la formularea criticilor împotriva hotărârii atacate contestatoarea nu are în vedere împrejurarea că acest criteriu al vechimii nu a fost singurul analizat de intimat la momentul soluționării cererii de transfer, nefiind absolutizat, de vreme ce are loc o examinare coroborată a tuturor criteriilor reglementate de art. 3 din Regulament, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii.

Referitor la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii, Înalta Curte reține că la Judecătoria Bacău, instanța de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 34 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 31 posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. La această instanță, în anul 2017, încărcătura/judecător a fost de 1.336 cauze, față de media națională de 1.119 cauze/judecător, încărcătura pe schemă fiind de 967 de cauze, spre deosebire de media națională de 869 cauze pe schemă.

La Tribunalul Iași, instanța la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 61 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 58 posturi, iar în anul 2017 încărcătura/judecător a fost de 522 de cauze, față de media națională de 549 cauze/judecător și încărcătura pe schemă a fost de 478 cauze, față de media națională de 451 de cauze.

Se arată în contestație că și la Judecătoria Iași, instanța de la care a fost transferată doamna judecător C., situația este aceeași, încărcătura fiind peste media națională și că acest motiv de respingere este unul formal, întrucât peste o lună, la 19 aprilie 2018, a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanță să mai constituie motiv de împiedicare a transferului.

Susținerea nu constituie un argument în sensul admiterii contestației, din moment ce soluționarea favorabilă a cererii de transfer a contestatoarei la Tribunalul Bacău este rezultatul analizării coroborate a tuturor criteriilor consacrate de Regulament și nu al luării în considerare a unui singur criteriu, cel al încărcăturii/judecător.

Din susținerile contestatoarei rezultă că își fundamentează criticile pe aprecierea eronată că intimatul a avut în vedere la soluționarea cererilor de transfer, în mod izolat, câte un criteriu dintre cele prevăzute de Regulament.

Astfel, arată în cererea de chemare în judecată că:

"vechimea la instanță de 1 an nu este în sine un motiv de respingere a cererii de transfer, întrucât peste o lună a fost admisă cererea mea de transfer la Tribunalul Bacău, iar de-a lungul timpului au fost admise cereri de transfer chiar și cu vechime mai mică ..." "... la 19 aprilie 2018 a fost admisă cererea mea de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanță sau vechimea de un an să mai constituie motive de împiedicare a transferului".

Ceea ce nu are în vedere contestatoarea este, așa cum s-a arătat, faptul că intimatul procedează, cu ocazia soluționării fiecărei cereri de transfer, la analizarea coroborată a criteriilor menționate la art. 3 din Regulament și nu doar la examinarea unuia dintre acestea, astfel că invocarea vechimii pe care o avea în comparație cu doamna judecător C. sau a încărcăturii pe judecător la Judecătoria Iași, de la care a fost transferată doamna judecător C., nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației.

Luarea în considerare numai a unuia dintre aceste criterii nu a reprezentat argumentul exclusiv pentru respingerea cererii de transfer a contestatoarei, respectiv pentru admiterea transferului la Tribunalul Iași a unui alt judecător care a depus cerere în aceeași sesiune de transfer.

Nu este lipsită de relevanță sub acest aspect nici împrejurarea evidențiată în cuprinsul hotărârilor emise de intimat, aceea că pentru transferul doamnei judecător C. s-a avut în vedere și faptul că pentru Judecătoria Iași se formulează frecvent cereri de transfer, iar plecarea acesteia la Tribunalul Iași nu afectează buna funcționarea a instanței.

În privința celui de-al treilea motiv de respingere a cererii, contestatoarea a arătat că avizele nu sunt criterii obligatorii pe care intimatul să le aibă în vedere, deoarece Regulamentul nu le prevede ca fiind obligatorii, ci doar consultative. Apreciază că aceste avize sunt date în mod discreționar, fără niciun criteriu obiectiv, fără o evaluare a activității și fără a se avea în vedere criterii transparente.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2

1

), Consiliul Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al curților de apel și al parchetelor de pe lângă curțile de apel de la care și, respectiv la care se solicită transferul.

Instanța reține, pe de o parte, că este evident, și niciuna dintre părțile litigiului nu contestă acest fapt, că respectivele avize au caracter consultativ, iar, pe de altă parte, că din motivarea hotărârii contestate nu rezultă caracterul determinant al avizului nefavorabil exprimat de Tribunalul Iași în respingerea cererii de transfer, respectiv că acesta ar fi constituit un criteriu adăugat de intimat celor menționate în mod expres de art. 3 din Regulament.

Relevantă în soluționarea cererii de transfer este analiza coroborată a tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, examinarea avizelor instanțelor implicate făcându-se în scopul aprecierii asupra oportunității transferului solicitat.

Faptul că analiza criteriilor de transfer a justificat soluția respingerii cererii, în acord cu avizele exprimate de instanțele implicate, nu este de natură să susțină concluzia că acestea au avut un caracter determinant și că hotărârea contestată este nelegală.

Contrar opiniei contestatoarei, hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere, în înțelesul pe care îl dă acestei expresii art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004, respectiv intimatul nu și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege, în speță, dreptul la carieră al contestatoarei pe care îl invocă în cererea de chemare în judecată.

Exercitarea acestui drept de apreciere a asigurat, astfel cum în mod corect susține intimatul, un just echilibru între interesul general privind buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului și interesele de ordin particular ale judecătorilor care au formulat cererile de transfer.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că actul administrativ contestat este legal, va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL