ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, la data de 14 iulie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Vaslui la Curtea de Apel Iași.

În motivarea contestației, partea a arătat că Hotărârea nr. 1267 din 6 aprilie 2023, prin care i s-a respins cererea de transfer la Curtea de Apel Iași, este nelegală întrucât soluția pronunțată și considerentele expuse sunt în contradicție cu datele statistice prezentate și invocate ca motiv de respingere a cererii, evaluarea comparativă a criteriilor enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor s-a efectuat fără o analiză obiectivă și transparentă, încalcă parțial dispozițiile art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 deoarece ignoră avizul pozitiv al președintelui Curții de Apel lași cu o motivare care lipsește cu desăvârșire și, totodată, îi prejudiciază grav cariera profesională prin faptul că îi acordă "interdicție la transfer" până când Tribunalul Vaslui nu va avea în viitor un grad de ocupare a posturilor apreciat de intimată ca fiind satisfăcător, fără a se avea în vedere că transferul rămâne singura cale legală prin care-și va putea desfășura activitatea la Curtea de Apel Iași.

Prezentând situația particulară, contestatoarea a precizat că are o vechime Ia Tribunalul Vaslui de peste 20 de ani, mai exact 20 ani și 7 luni, la secția civilă, promovând la această instanță la data de 01.11.2002. În perioada 01.12.2000-30.10.2002 a activat la Judecătoria Vaslui, iar anterior datei de 01.12.2000, a fost judecător la Judecătoria Iași în urma promovării examenului de definitivat. Stagiatura a făcut-o la Judecătoria Hîrlău. În cadrul Tribunalului Vaslui a ocupat și funcții de conducere. În același sens, a prezentat și materiile în care a profesat la Tribunalul Vaslui precum și faptul că gradul de curte de apel l-a obținut în urma concursului de promovare efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție organizat la data de 26.11.2017.

A precizat că evaluarea comparativă și aplicarea criteriilor enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor s-a efectuat în ceea ce o privește, fără o analiză obiectivă și transparentă, fiind emisă în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care atrage nelegalitatea acesteia.

A menționat că soluția pronunțată și considerentele expuse în preambulul hotărârii sunt contrazise de datele statistice invocate, respectiv la Tribunalul Vaslui, încărcătura efectivă pe judecător a fost de 435 dosare, comparativ cu media națională de 514,6, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 317,7 dosare, comparativ cu media națională de 388,7. Așadar, conform acestor date statistice, încărcătura efectivă pe judecător la Tribunalul Vaslui, dar și volumul instanței în anul 2022 au fost sub media națională, tendință care se menține și în prezent.

În opinia contestatoarei, criteriile enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer au fost aplicate în ceea ce o privește în mod arbitrar, împrejurare care a condus la pronunțarea unei soluții nelegale, deoarece acestea sunt limitative, iar nu exemplificative, iar enunțarea lor într-o anumită ordine de prioritate are rolul de a departaja candidații aflați în situații egale în urma aplicării unui criteriu. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca analiza acestor criterii să se realizeze în mod cumulativ ar fi prevăzut-o în mod expres.

Un alt motiv al respingerii cererii sale de transfer a fost reprezentat și de faptul că "perspectivele de ocupare a posturilor vacante la nivelul Tribunalului Vaslui sunt limitate, în condițiile în care la nivelul judecătoriilor arondate sunt puțini judecători care să îndeplinească condiția de a avea grad de tribunal pentru a activa la instanța superioară, iar schemele acestor instanțe sunt parțial ocupate și cu un volum peste media națională, ceea ce face dificilă vacantarea de posturi, motiv pentru care apreciază că aprobarea cererii de transfer nu este oportună în prezenta sesiune, fiind asigurat astfel justul echilibru între interesul privat al magistratului și interesul public constând în buna funcționare a instanței la care activează."

A apreciat că o asemenea motivare reprezintă o "interdicție" la transfer pe o perioadă nedeterminată, mai exact până când vor fi suficienți candidați de la instanțele inferioare care să se înscrie la concursul de promovare efectivă pentru ocuparea celor 4 posturi vacante sau până când se vor ocupa prin transfer. Respingerea cererii sale de transfer pe motivul dificultății ocupării posturilor vacante la Tribunalul Vaslui, reprezintă manifestarea unui exces de putere de natură a-i vătăma grav dreptul legitim de a evolua pe linie profesională și care rupe echilibrul între interesul privat al magistratului si interesul public constând în buna funcționare a instanței la care activează. Nu aceeași abordare a avut-o CSM, secția pentru judecători (chiar dacă a avut o altă compunere) în cazul analizei altor cereri de transfer formulate de-a lungul timpului de către judecători de la Tribunalul Vaslui, în perioada în care a fost președinte al aceleiași instanțe, deși gradul de ocupare al posturilor la această instanță era sub 70%.

Consiliul veghează la buna gestionare a resursei umane la nivelul instanțelor și urmărește echilibrarea schemelor de personal și a volumului de activitate, însă faptul că Tribunalul Vaslui este o instanță neatractivă, nu poate fi invocată în mod sistematic drept temei al soluției de respingere a cererii de transfer. Deficitul de judecători de la instanțele arondate Tribunalului Vaslui nu reprezenta un criteriu legal direct care să fie avut în vedere la analiza cererii de transfer, aceste instanțe nefiind implicate în procedura de transfer.

Posturile vacante se ocupă, în principal, în urma concursului de promovare efectivă și nimeni nu poate anticipa la acest moment, dacă la următoarele concursuri vor fi sau nu candidați de la alte instanțe, iar judecătorii cu gradul profesional de tribunal sau curte de apel pe loc, pot să ajungă să funcționeze la Tribunalul Vaslui doar prin transfer, delegare sau detașare, cu acordul lor, adică într-un orizont de timp nedefinit.

Secția pentru judecători a CSM a depășit analiza de oportunitate a cererii întrucât criteriile enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2002 nu au fost analizate comparativ în mod obiectiv și transparent între contestatoare și judecătorul căruia i s-a admis cererea de transfer, nefiind realizată o motivare convingătoare cu privire la aspectele pentru care s-a admis cererea de transfer formulată de dna judecător B. în detrimentul cererii contestatoarei și care au fost argumentele care au condus la concluzia că motivele de ordin profesional și vechimea în grad profesional invocate de dna. judecător prevalează față de cele ale sale, în contextul în care vechimea în grad profesional este egala, însă vechimea în funcția de judecător și vechimea la instanța de la care se solicită transferul sunt net în favoarea contestatoarei. De asemenea, nu se regăsesc în cuprinsul actului contestat referiri la specializarea judecătorului ca și criteriu de departajare sau la disponibilitatea de a activa la oricare dintre secțiile Curții de Apel Iași, în funcție de nevoile instanței, deși intimatul susține că a efectuat o analiză cumulativă a criteriilor prevăzute de lege la transfer.

Împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este și cel atacat în cauza nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar, iar măsura dispusă în aceste condiții ar căpăta dimensiunile unui act administrativ adoptat cu exces de putere, apt a produce prejudicii semnificative subiectului vizat.

Intimata omite în analiza cererii de transfer, faptul că nu are deschisă calea înscrierii și participării la concursul de promovare efectivă în funcție de execuție a judecătorilor, candidatura fiindu-i respinsă la concursul aflat în derulare ca urmare a modului de interpretare de către intimați a prevederilor art. 284 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.

Hotărârea atacată ignoră avizul pozitiv al președintelui Curții de Apel Iași care a fost dat cu privire la cererea sa de transfer, iar motivarea înlăturării acestui aviz, lipsește cu desăvârșire, împrejurare care afectează legalitatea actului emis, fiind încălcate parțial și prevederile art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Curtea de Apel Iași a avizat pozitiv, cu observații, solicitarea de transfer pe care a formulat-o contestatoarea, respectiv condiționat de transferul doamnei judecător C. de la Curtea de Apel Iași la Judecătoria Bicaz, având în vedere vechimea în funcție și experiența profesională a contestatoarei, precum și faptul că, în eventualitatea vacantării unui post de judecător în cadrul secției conflicte de muncă și asigurări sociale, ocuparea acestuia prin transferul său"ar asigura un real beneficiu și echilibru la nivelul secției".

Președintele Curții de Apel Iași, în virtutea atribuțiilor manageriale pe care le îndeplinește are o imagine obiectivă și realistă asupra nevoilor de resurse umane ale instanțelor din circumscripția Curții și, pe cale de consecință, este cel mai în măsură să aprecieze dacă plecarea unui judecător de la o instanță inferioară la instanța superioară prin transfer, delegare/detașare afectează în sens negativ buna funcționare a primei instanțe.

Cu toate acestea, emitentul hotărârii contestate nu indică motivul pentru care a înlăturat avizul pozitiv exprimat de președintele instanței la care a solicitat transferul, acordând preferință doar avizului negativ exprimat de președintele Tribunalului Vaslui și, totodată, care au fost motivele pentru care s-a considerat oportun să fie admisă cererea de transfer formulată de un judecător care a primit avize negative de la ambii președinți ale instanțelor implicate în procedura transferului, în detrimentul cererii contestatoarei.

În concluzie, a apreciat că hotărârea secției pentru Judecători a C.S.M. prin care i-a fost respinsă cererea de transfer este una generică, tipizată în motivare și nelegală, fiind dată cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 și totodată cu încălcarea prevederilor art. 188 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat concluziile de admitere a contestației.

Examinând Hotărârea nr. 1267 din 23 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Contestatoarea A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Vaslui la Curtea de Apel Iași.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susținerea acesteia; (ii) aplicarea greșită a dispozițiilor legale de la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 188 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 .

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer a contestatoarei s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Așadar, a fost avut în vedere avizul negativ emis de Tribunalul Vaslui în raport de datele statistice oferite de direcția de resort cu privire la personalul instanței și la încărcătura efectivă pe judecător precum și avizul pozitiv, cu observații, din partea Curții de Apel Iași, condiționat de transferul unei alte doamne judecător și arătând aportul contestatoarei ar fi de un real folos secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din punct de vedere al cerinței legale a motivării, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente. Se constată, însă, că hotărârea contestată respectă cerințele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a tribunalului de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv în raport de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susținerilor contestatoarei, secția pentru Judecători a reținut situația dificilă a Tribunalului Vaslui, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situații și pentru a evita perturbarea activității tribunalului prin supraîncărcarea celorlalți judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor, în contextul cu care se confruntă instanța sub aspectul fluctuației de personal (situația posturilor vacante), văzând și situația instanței la care s-a solicitat transferul, precum și avizele și, respectiv, punctele de vedere ale instanțelor implicate, secția pentru Judecători a apreciat optim transferul doamnei B..

Așadar, analizând concomitent cele 6 de cereri de transfer la Curtea de Apel Iași formulate de către judecători, în raport de motivele invocate de solicitanți și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secția pentru Judecători a apreciat că contestatoarea, doamna judecător D. și doamna E., deși au vechimi mai mari în funcție și la instanță, nu vor fi transferate față de deficitul de judecători care s-ar crea la instanțele de la care provin, fiind admisă cererea de transfer a unei judecătoare cu o vechime mai mică în funcție și la instanță dar care nu ar fi generat efecte negative asupra activității instanței de la care a solicitat transferul.

Totodată, este neîntemeiată și susținerea contestatoarei potrivit căreia, în soluționarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv dificultatea ocupării posturilor vacante, creând o "interdicție de transfer" pentru aceasta deoarece intimatul a avut în vedere datele statistice ale instanțelor de la care se solicita transferul precum și ale Curții de Apel Iași, situația particulară a fiecărui titular de cerere de transfer precum și criteriile legale referitoare la transfer, motivând adecvat de ce o cerere de transfer a fost admisă în detrimentul alteia.

Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluția de admitere a unei alte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secția pentru Judecători a reținut concursul mai multor cereri de transfer de la tribunale diferite și a apreciat că pentru asigurarea bunei funcționări a acestor instanțe putea fi admisă doar o singură cerere de transfer, iar solicitările magistraților au fost analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleași criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speță de o încălcare a principiului egalității de tratament.

Deși, este adevărat că doamna judecător A. are o vechime mai mare în funcție și la instanță decât judecătoarea a cărei cerere de transfer a fost admisă (aspect reținut, de altfel, și în considerentele hotărârii contestate), criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În ceea ce privește avizele comunicate de instanțele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați.

În cauză, secția pentru judecători a avut în vedere și a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Tribunalul Vaslui, dat fiind faptul că motivele invocate de contestatoare nu pot prevala, la momentul analizării cererii de transfer, față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei desfășurări a activității și evitarea creșterii încărcăturii pe judecător. Mai mult decât atât, a fost luat în considerare și avizul Curții de Apel Iași care a fost acordat, cu observații, condiționat de transferul unui alt judecător, cu posibilitatea de a activa în altă materie decât cea a dreptului comercial în care era specializată contestatoarea.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secția pentru Judecători și-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale instanței de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în competenta secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii revine și analiza de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1267 din 06 aprilie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.