ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4447/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/18.01.2022, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iași, a solicitat transferul la Curtea de Apel Iași. În motivarea solicitării formulate, doamna judecător A. a invocat, în esență, motive de ordin profesional, arătând că are o vechime efectivă de 15 ani în funcția de judecător, din care 8 ani a funcționat la nivel de tribunal, iar de 5 ani și 1 lună activează la Tribunalul lași, astfel încât apreciază că transferul la instanța superioară i-ar permite să își pună experiența și cunoștințele în folosul acesteia. Doamna judecător a mai precizat că eventuala admitere a cererii sale nu ar afecta activitatea Tribunalului lași, dat fiind că este o instanță atractivă, pentru care se formulează în mod constant solicitări de transfer, astfel încât postul vacantat de dumneaei poate fi repede ocupat. De asemenea, doamna judecător și-a exprimat disponibilitatea de a activa în cadrul Curții de Apel lași, în principal, în cadrul secției civile, eventual în secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Hotărârea contestată Prin Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, formulată de doamna judecător A..

Calea de atac exercitată Împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352 din 24 februarie 2022, doamna judecător A. a formulat contestație. În susținerea contestației, reclamanta a arătat că prin Hotărârea secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 s-a respins solicitarea sa de transfer de la Tribunalul lași la Curtea de Apel lași. În ceea ce privește soluția de respingere a cererii sale de transfer, contestatoarea apreciază că aceasta este nefondată pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii. Mai arată contestatoarea că practica referitoare la transferuri a Consiliului Superior al Magistraturii este în continuare arbitrară, în ciuda Deciziei Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020, iar potențialii beneficiari ai transferurilor se văd în posesia doar a unui drept virtual, imposibil de exercitat. Astfel, transferul reclamantei a fost apreciat ca nefiind oportun, întrucât Tribunalul lași se afla într-o situație dificilă, deși nu a existat o preocupare pentru buna funcționare a acestei instanțe, arătându-se că erau vacante 7 posturi de execuție, iar în afara acestora mai existau 2 posturi de judecători, care deși figurau ca fiind ocupate, nu aveau titulari, aceștia fiind deja delegați din data de 15.10.2021 la Curtea de Apel lași în vederea valorificării rezultatelor concursului de promovare efectivă susținut în anul 2021. De asemenea, contestatoarea mai precizează că au fost puse în balanță două interese legitime private vizând cariera, respectiv interesul său la promovare profesională și interesul similar altor două colege pentru care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului de promovare efectivă susținut de acestea în anul 2021. Totodată, se mai arată că unul dintre motivele care au stat la baza respingerii cererii de transfer îl reprezintă comunicarea unor avize nefavorabile de către instanțele implicate în procedura de transfer, deși aceste avize au doar caracter consultativ, iar de-a lungul timpului Consiliul nu a ținut permanent cont de avizele negative ale instanțelor, inclusiv la momentul la care reclamanta a fost transferată de la Tribunalul Suceava la Tribunalul lași. Drept urmare, s-a susținut că nu a fost realizat un just echilibru între interesul public și interesul legitim privat al reclamantei. Pentru toate aceste considerente, contestatoarea solicită admiterea contestației și revocarea Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 cu consecința admiterii cererii sale de transfer de la Tribunalul lași la Curtea de Apel lași,

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/24.02.2022 prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantei de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată. Contestatoarea susține că practica referitoare la transferuri a Consiliului Superior al Magistraturii este arbitrară, în ciuda Deciziei Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020. De asemenea, mai precizează că au fost puse în balanță două interese legitime private vizând cariera, respectiv interesul său la promovare profesională și interesul similar altor două colege pentru care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului de promovare efectivă susținut de acestea în anul 2021. Totodată, se mai arată că unul dintre motivele care au stat la baza respingerii cererii de transfer îl reprezintă comunicarea unor avize nefavorabile de către instanțele implicate în procedura de transfer, deși aceste avize au doar caracter consultativ, iar de-a lungul timpului Consiliul nu a ținut permanent cont de avizele negative ale instanțelor, inclusiv la momentul la care reclamanta a fost transferată de la Tribunalul Suceava la Tribunalul lași. Drept urmare, s-a susținut că nu a fost realizat un just echilibru între interesul public și interesul legitim privat al reclamantei. Astfel, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior ai Magistraturii sub nr. x/18.01.2022, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul lași, a solicitat transferul la Curtea de Apel lași. În motivarea solicitării formulate, reclamanta a invocat, în esență, motive de ordin profesional, arătând că avea o vechime efectivă de 15 ani în funcția de judecător, din care 8 ani a funcționat la nivel de tribunal, iar de 5 ani și 1 lună activa la Tribunalul lași, astfel încât a apreciat că transferul la instanța superioară i-ar permite să își pună experiența și cunoștințele în folosul acesteia. Contestatoarea a mai precizat că eventuala admitere a cererii sale nu ar fi afectat activitatea Tribunalului lași, dat fiind că este o instanță atractivă, pentru care se formulează în mod constant solicitări de transfer, astfel încât postul vacantat de dumneaei putea fi repede ocupat. De asemenea, reclamanta și-a exprimat disponibilitatea de a activa în cadrul Curții de Apel lași, în principal, în cadrul secției civile, eventual în secția de litigii de muncă și asigurări sociale. În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Direcția resurse umane a întocmit nota nr. x/2021 din 21.02.2022, însoțită de referatul care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului și motivele pe care se întemeiază cererea, precum și datele statistice privind situația instanțelor implicate în procedura de transfer. Din analiza traseului profesional, a rezultat că reclamanta avea o vechime în funcția de judecător de 15 ani și 3 luni, dintre care 5 ani la Tribunalul lași, precum și o vechime în grad profesional de Curte de Apel de 4 ani. În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel lași și Tribunalul lași au avizat nefavorabil transferul doamnei judecător A. de la Tribunalul lași. În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, secția pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de reclamantă. Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare: . "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanța la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel." Conform art. 61 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun." Totodată, potrivit art. 61 2 din același act normativ, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin, (1); b)volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de naveta, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. De asemenea, art. 612 din Legea nr. 303/2004 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Astfel, Înalta Curte apreciază că, în considerentele hotărârii atacate au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de judecător și cea de la Tribunalul Iași a contestatoarei, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii. Înalta Curte, contrar susținerilor contestatoarei, apreciază că, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și situația posturilor vacante la această instanță. Având în vedere situația Tribunalului Iași, unde existau 7 posturi temporar vacante, iar numărul cauzelor/schemă depășea media națională (spre deosebire de Curtea de Apel lași unde erau vacante 2 posturi, iar numărul cauzelor/judecător și cel al cauzelor/schemă erau sub mediile naționale), precum și avizele nefavorabile ale celor două instanțe implicate în transfer, secția pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul contestatoarei, fiind necesar a se păstra justul echilibru între interesul personal al solicitantei și interesul general al instanțelor implicate în procedură. Astfel fiind, în mod corect, secția pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul reclamantei, având în vedere concluzia anterior expusă în sensul necesității de a se menține un just echilibru din perspectiva situației de personal a Tribunalului lași, raportat la volumul de activitate al acestei instanțe. De asemenea, Înalta Curte apreciază că susținerile contestatoarei referitoare la ocuparea celor două posturi vacante la Curtea de Apel lași de către cele două colege, prin procedura prevăzută de art. 52 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1348/2019, nu sunt relevante în cauză. Astfel, legalitatea hotărârii atacate emise de Consiliu nu poate fi analizată prin raportare la aspectele învederate de contestatoare, întrucât ne aflăm în situația unor proceduri diferite (transfer și promovare), având reglementări diferite, proceduri în care sunt implicați și factori de decizie diferiți. în acest sens precizăm că transferurile judecătorilor sunt aprobate de către secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în timp ce ocuparea posturilor vacante prin valorificarea rezultatelor obținute în urma concursului de promovare efectivă se poate dispune numai la solicitarea președintelui instanței la care este vacant postul, Consiliul neavând atribuții în acest sens. Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din practica instanței supreme. Astfel, motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului." (concluzie valabilă și în cazul instanțelor). Înalta Curte constată că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanțelor implicate, vechimea în funcție, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe. În concluzie, hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Conform jurisprudenței, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Referitor la susținerile contestatoarei prin care aceasta invocă lipsa de consecvență a Consiliului în soluționarea cererilor de transfer, prin raportare la luarea în considerare a avizelor emise de instanțele implicate în procedură, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii, atât timp cât fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer. Se respectă, așadar, în toate cazurile, justul echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat. În contextul arătat, Hotărârea nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară. Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de transfer ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalității hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații. Soluțiile pronunțate de Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer nu denotă o practică neunitară, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situații identice. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 352 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.