ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5744/2022

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 889/03.03.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea.

În esență, secția pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, apreciind că vacantarea la acel moment a unui post de judecător la Judecătoria Brad este de natură a periclita menținerea desfășurării în bune condiții a activității instanței.

Prin Hotărârea nr. 1498/26.05.2022, emisă de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea reclamantei de transfer de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea sau la Judecătoria Aleșd.

Secția pentru judecători a apreciat că nu este oportun în prezent transferul doamnei judecător A., având în vedere că, în contextul schemei reduse, vacantarea unui post ca urmare a transferului ar avea ca rezultat funcționarea efectivă a doar 2 judecători la instanța de la care s-a solicitat transferul (1 judecător fiind detașat la o altă instanță), reprezentând 50% din schemă, astfel că activitatea instanței ar fi perturbată prin redistribuirea dosarelor și suprasolicitarea celorlalți judecători, dar și prin acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluționării cauzelor și, în mod indirect, justițiabilii.

Împotriva acestor hotărâri, contestatoarea A. a formulat contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 314/2004.

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători anularea parțială a Hotărârii nr. 889/03.03.2022 și a Hotărârii nr. 1498/26.05.2022, emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul acesteia de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea începând cu data pe care instanța o va considera oportună.

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat, în esență, că solicitarea de anulare a hotărârilor secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii anterior menționate este justificată dată fiind motivarea deficitară și neconvingătoare a acestor hotărâri.

Contestatoarea consideră că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă a tuturor motivelor invocate în cererea de transfer, fiind analizate selectiv și discriminatoriu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, astfel că hotărârile au fost emise cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, deci nelegal.

În ceea ce privește Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 889 din 03 martie 2022, contestatoare susține că argumentul reținut de către secția pentru judecători în cuprinsul acestei hotărâri, respectiv faptul că cererea sa de transfer ar fi fost avizată negativ de către Judecătoria Oradea, nu corespunde adevărului, Judecătoria Oradea avizând favorabil solicitarea sa de transfer, la fel ca toate celelalte instanțe implicate în procedura de transfer.

Și în ceea ce privește Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1498 din 26 mai 2022, contestatoare susține nelegalitatea acesteia din perspectiva neanalizării tuturor criteriilor legale de transfer.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârile atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Conform art. 61

1

din aceeași lege "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, potrivit art. 61

2

din același act normativ, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și ia care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială."

Dispozițiile legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, respectiv cele prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În acest context, trebuie subliniat că în considerentele actelor atacate au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de judecător și cea de la Judecătoria Brad a contestatoarei, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs constată că la soluționarea cererilor de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante aspectele privind volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și a celor temporar vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și motivele cuprinse în avizele emise de instanțele implicate în procedura de transfer, criteriu prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile contestatoarei referitoare la faptul că secția pentru judecători nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă a motivelor invocate de aceasta în cererile de transfer, analizând selectiv și discriminatoriu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulteriore, emițând aceste hotărâri cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația personală a contestatoarei nu reprezenta o situație excepțională care să duca la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

În ceea ce privește criticile contestatoarei privind omisiunea secției pentru judecători de a lua în considerare la analiza cererilor de transfer motivele personale și profesionale invocate în susținerea cererilor de transfer, Înalta Curte apreciază că acest argument nu poate fi reținut de vreme ce chiar din considerentele hotărârilor rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale și profesionale.

În acest context, trebuie amintit că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanței supreme.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat în prezenta cauză că motivele personale și profesionale invocate de contestatoare în susținerea cererilor de transfer nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea pronunțată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 314/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Hotărârii nr. 889 din 03 martie 2022 și a Hotărârii nr. 1498 din 26 mai 2022 pronunțate de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.