ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2024

Ședința publică din data de 17 mai 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 7 martie 2024, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători. În măsura admiterii acestui capăt de cerere, a solicitat încuviințarea transferului și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul București la Curtea de Apel București.

În motivare, a arătat că intimatul fără să efectueze evaluarea comparativă și cumulativă a tuturor criteriilor de transfer stabilite de lege [art. 190 alin. (5) raportat la art. 192 din Legea nr. 303/2022], își motivează actul administrativ în raport de aspectele expuse în avizele nefavorabile exprimate de Curtea de Apel București și de Tribunalul București, lansând ipoteza potrivit căreia transferul contestatoarei ar afecta în mod negativ activitatea Tribunalului București deoarece ar accentua deficitul de personal, întrucât la respectivul tribunal există un număr considerabil de posturi vacante, iar volumul de activitate s-a situat constant și semnificativ peste media națională. Ambele (pseudo) argumente relevă în realitate lipsa motivării actului administrativ atacat și excesul de putere al intimatului apt să justifice admiterea prezentei cereri introductive de instanță astfel cum a fost formulată.

A precizat că avizul nefavorabil transferului exprimat de Tribunalul București, în calitate de instanță de la care se solicită transferul, se limitează la considerentul indefinit, potrivit căruia "este necesară prezența doamnei judecător (...) în activitate la Tribunalul București". Sunt necunoscute motivele cuprinse în avizul exprimat de Curtea de Apel București, de vreme ce acestea nu transpar din conținutul actului administrativ atacat în prezenta cauză, astfel încât nu pot de plano să îi fundamenteze legalitatea formală și substanțială.

Într-o atare logică argumentativă, care justifică, în accepțiunea intimatului, respingerea cererii de transfer formulată de contestatoare, rămân de neînțeles rațiunile ancorate în litera și spiritul prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, pentru care nu este/era aidoma "(...) necesară prezența (...) în activitate la Tribunalul București" a judecătorilor transferați în prima etapă a procedurii de transfer, ci, dimpotrivă, pentru aceștia se justifică transferul, respectiv promovarea.

Chiar dacă legea [art. 188 alin. (1) Legea nr. 303/2022] impune, fără echivoc, emiterea avizelor motivate de către președinții instanțelor implicate în procedura de transfer - la care și de la care se solicită transferul - acestea din urmă manifestă natura juridică a unor avize consultative, de vreme ce motivele pentru care sunt emise nu au prioritate în raport de celelalte criterii de analiză a cererilor de transfer, așa cum statuează prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022.

În lipsa altor motive analizate prima facie în hotărârea contestată, ancorate firește în sfera dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, un aviz eliptic (nemotivat), așa cum este indeniabil cel care emană în speță de la Președintele Tribunalului București, nu poate conferi un motiv idoneu să fundamenteze actul administrativ al secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei.

Or, analiza hotărârii contestate relevă ca principala justificare pentru care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei este grefată pe motivele avizului nefavorabil exprimat de instanța de la care se solicită transferul (Tribunalul București), evocând eo ipso, excesul de putere al autorității intimate, în sensul consfințit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, aparte de necesitatea analizei holistice a tuturor criteriilor legale, potrivit exigențelor sus iterate, interpretarea sistematică și teleologică a normelor înscrise în ansamblul dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 impune concluzia că, în ipoteza cererilor de transfer concurente, soluționarea acestora "trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ", neputându-se rezuma la un singur criteriu, "ci trebuie să examineze toate condițiile impuse de lege".

Motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în lipsa unei atare analize se consideră că "intimatul nu a putut să demonstreze că interesul public - pretins că ar fi în speță al "instanței la care (...) [contestatoarea] își desfășoară activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă " este în sensul respingerii cererii de transfer".

De vreme ce existau posturi vacante și utile în cea de a doua etapă a procedurii de transfer, chiar în contextul competenței discreționare a intimatului, acesta avea obligația legală de a soluționa motivat cererea contestatoarei în raport de toate criteriile de transfer stabilite de lege a căror analiză comparativă - atât între instanțele vizate de procedura de transfer cât și în raport de celelalte cereri de transfer concurente - și cumulativa era obligatorie. Or, incoerența sau inconsistența rațională a motivelor invocate pentru a justifica soluția dată cererii de transfer prin actul administrativ individual atacat echivalează cu lipsa acestora, fiind de natură să substanțieze excesul de putere al autorității publice emitente.

Atitudinea intimatului constituie expresia unui manifest exces de putere, motivată de necesitatea prezenței sale "în activitate la Tribunalul București", în vreme ce pentru ceilalți judecători transferați de la Tribunalul București la Curtea de Apel București s-a apreciat contrariul în aceeași procedură de transfer.

Deși hotărârea contestată nu se referă expressis verbis la rațiunile care au condus la transferul celor 9 magistrați de la Tribunalul București la Curtea de Apel București, neputând fi decelate motivele pentru care situațiile juridice ale acestora sunt preferabile contestatoarei în raport de criteriile stabile art. 192 din Legea nr. 303/2022, analizate în mod holistic, nu poate fi lipsit de interes în economia speței că judecătorii B., C., D., E. și F. erau delegați la instanța la care au transferați (Curtea de Apel București) la data primei etape a procedurii de transfer în discuție.

A susținut că argumentul delegării la Curtea de Apel București a judecătorilor cărora le-a fost admis transferul nu poate fi utilizat în analiza cererilor de transfer pentru niciuna dintre etapele procedurii.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv (i) întreaga documentație relevantă care a stat la baza emiterii actului administrativ individual a cărui anulare se solicită, conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, precum și (ii) alte înscrisuri.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În acest sens, a mai învederat și că la soluționarea cererii de transfer a contestatoarei a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinant criteriul privind vechimea în funcția de judecător și vechimea în gradul profesional.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat în cererea de transfer situația sa personală, iar secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanțelor implicate, vechimea în funcție, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este întemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestație ce are ca obiect anularea Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

În fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în etapa a II-a de transfer, s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Tribunalul București la Curtea de Apel București, cerere în care au fost expuse date relevante privind parcursul profesional al contestatoarei, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, au fost prezentate avizele conducătorilor instanțelor în discuție, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține că, în cazul contestatoarei A., intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, deși nu a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ, în raport de cererile de transfer formulate, a ales, să respingă cererea contestatoarei, acordând preferință criteriului privind vechimea în funcția de judecător și grad profesional.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 evidențiind analiza incompletă și inegală a criteriilor amintite.

Astfel, în cuprinsul hotărârii, deși s-a apreciat că soluționarea cererilor de transfer concurente trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcție și în grad, acest criteriu oricum nu era pe deplin relevant, ci trebuia să examineze și celelalte condiții impuse de lege pentru a se dispune transferul.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deși intimatul reține în hotărârea contestată că solicitanta transferului avea o vechime în funcție și grad profesional de 16 ani și 1 lună, avizele nefavorabile, exprimate de cele două instanțe implicate în procedura transferului având un rol semnificativ, determină respingerea cererii deoarece cele două instanțe au urmărit gestionarea optimă a resurselor umane necesare desfășurării activității.

Or, faptul că cele două instanțe implicate în procedura de transfer au emis avize negative, care sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, nu determină în mod automat respingerea cererii de transfer a contestatoarei.

În plus, în hotărârea contestată nu sunt redate aspectele privind experiența profesională a doamnei judecător precum și faptul că a activat un număr de 13 ani în cadrul judecătoriei și tribunului, în materia dreptului penal, iar din conținutul actului contestat, respectiv Hotărârea nr. 3096 de la data de 23.11.2023, nu rezultă că aceste elemente particulare ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, conduc la concluzia că intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la tribunal la curtea de apel, în aceeași etapă de transfer, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, motiv pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Așadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condițiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma se au în vedere următoarele criterii, menținerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, și criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca și premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susținerea unei cereri de transfer.

Avizul negativ al Tribunalului București în sensul că s-ar crea un deficit mare de judecători ca urmare a admiterii cererilor de transfer în prima etapă de transfer de la această instanță nu este unul care să țină cont de situația reală.

În prima etapă de transfer s-a dispus admiterea cererilor de transfer ale judecătorilor delegați la Curtea de Apel București, în consecință, după această etapă de transferuri, situația de personal de la Tribunalul București s-a îmbunătățit deoarece au rămas libere locurile judecătorilor care erau anterior delegați la curte.

Un alt argument pentru care se impune admiterea cererii de transfer a contestatoarei în cadrul etapei a doua de transferuri de la tribunal la curtea de apel este acela că, urmare a transferului doamnei judecător G. de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova, a rămas vacant 1 post în cadrul secției penale a curții.

Prin urmare, în condițiile în care contestatoarea a optat pentru transfer la secția a II-a Penală de la Curtea de Apel București, în cadrul celei de-a doua etape a transferului la această instanță, existând un loc disponibil care corespundea solicitării formulate de către petentă(potrivit obiectului cererii de transfer formulate de aceasta), este nelegală soluția de respingere a cererii sale de transfer.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a realizat o analiză comparativă a situației judecătorilor în cadrul celei de-a doua etape a transferurilor în raport de criteriile prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, republicată, iar intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer și nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale reclamantei.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 3096 de la data de 23.11.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul București la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3096 din 23 noiembrie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Anulează Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători nr. 3096 de la data de 23.11.2023 și obligă intimatul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul București la Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.