ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2748/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.11.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestație împotriva Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023, emisă de secția pentru judecători din cadrul intimatului, solicitând desființarea acesteia și obligarea intimatului la a dispune transferul contestatorului de la Tribunalul București la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În motivare, din perspectiva descrierii situației de fapt incidente cauzei, contestatorul a învederat că este judecător în cadrul Tribunalului București, în prezent delegat la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, iar prin Hotărârea CSM atacată s-a dispus respingerea cererii sale de transfer de la prima instanță indicată în precedent la cea de-a doua.

Urmare menționării conținutului normativ al prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatorul a arătat că hotărârea atacată este neîntemeiată, deoarece nu ar exista argumente în sensul respingerii cererii sale, câtă vreme ocuparea schemei de personal a Curții de Apel București relevă un deficit de personal, pe listele publicate pe pagina de Internet a intimatului figurând un număr de 17 posturi neocupate, dintre care 5-6 judecători în fiecare dintre secțiile penale ale acestei instanțe.

A subliniat contestatorul că, prin comparație, Tribunalului București, secția I penală nu are deficit de personal, contestatorul fiind încadrat la o secție civilă. Într-un atare context, în opinia contestatorului, criteriul volumului de activitate și cel al ocupării schemelor de personal nu ar putea fi evocate în justificarea respingerii cererii sale de transfer.

În ceea ce privește specializarea, vechimea efectivă în funcția de judecător și vechimea la instanța de la care se solicită transferul, contestatorul a arătat că a fost admis în magistratură în cursul anului 2011, fiind numit judecător prin decret prezidențial la data de 01.04.2011 la Judecătoria Fetești, unde a activat în perioada 01.04.2011-01.07.2014, pentru ca, ulterior, în perioada 01.07.2014-01.09.2016 să activeze ca judecător la Judecătoria Giurgiu, secția penală, cu mențiunea că în perioada 01.07.2014 - 31.12.2015 a fost desemnat judecător de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Giurgiu.

A mai subliniat contestatorul că în perioada 01.09.2016 - 15.04.2022 a funcționat ca judecător în cadrul Tribunalului Giurgiu, secția penală, începând cu data de 15.04.2022 și până în prezent a fost delegat la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, iar la sesiunea anterioară de transferuri i-a fost admisă cererea formulată cu titlu subsidiar, ce a vizat transferul de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul București, începând cu data de 01.05.2023, fără ca cererea principală referitoare la transferul la Curtea de Apel București, secția a II-a penală să fi fost analizată sau soluția CSM motivată din acest aspect.

În ceea ce privește vechimea sa la Tribunalul București, contestatorul a precizat că nu a funcționat niciodată efectiv la această instanță deoarece, după ce s-a dispus transferul de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul București, s-a emis o nouă decizie de prelungire a delegării sale la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Într-un alt paragraf, contestatorul a arătat că este specializat în materie penală începând cu data de 01.07.2014, iar necesitățile de ocupare la Curtea de Apel București sunt ridicate la secțiile penale, are o vechime de peste 6 ani cumulată la Tribunalul Giurgiu și la Tribunalul București și o vechime efectivă de 12 ani și 8 luni în funcția de judecător, a obținut gradul profesional de curte de apel în cursul lunii aprilie 2022, dată la care a îndeplinit condițiile de vechime pentru obținerea acestui grad, iar, cum în materie penală la Curtea de Apel București sunt mai multe locuri vacante, a arătat că este de acord să activez în cadrul secției a II-a penală.

Totodată, contestatorul a învederat că la data de 21.11.2023 s-a dispus transferarea la Curtea de Apel București a mai multor judecători, deși aceștia ar avea o vechime mai mică atât în profesie, cât și la tribunal sau la curtea de apel, decât cea a contestatorului, sens în care contestatorul a făcut trimitere la situația dlui. judecător B. și a dlui. judecător C..

Contestatorul a subliniat că, până la acest moment, nu a avut restanțe la redactarea hotărârilor, nu a fost sancționat disciplinar și s-a integrat bine în colectiv, a gestionat fără probleme deosebite cauzele aflate pe rol, printre acestea regăsindu-se dosare cu o complexitate ridicată, iar definitivarea sa la Curtea de Apel București ar aduce stabilitate în funcționarea instanței, la acest moment contestatorul fiind desemnat ca membru în două completuri de apel, într-un complet de fonduri și un complet de drepturi și libertăți, adițional față de care exercită și atribuția de judecător delegat cu executarea pedepselor, durata delegării sale la Curtea de Apel București, secția II penală având o întindere în timp de circa un an și 8 luni.

În raport de aceste aspecte și făcând trimitere la jurisprudența în materie de transferuri a Înaltei Curți, contestatorul a apreciat că examenul de oportunitate efectuat de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost realizat cu o corectă aplicare a criteriilor stabilite de art. 192 din Legea nr. 303/2022, nefiind efectuată o analiză comparativă corectă a cererilor candidaților prin raportarea la aceste criterii, iar soluția de respingere a cererii de transfer este de natură a-i afecta cariera profesională, în condițiile în care i-a fost respinsă anterior altă cerere de transfer fără a fi aduse niciun fel de argumente.

1.2. Prin notele scrise depuse la data de 17 ianuarie 2024, în completarea motivelor expuse în contestația formulată și în răspunsul la întâmpinare, contestatorul A. a formulat precizări, învederând că, deși se invocă că admiterea cererii sale de transfer ar fi de natură să afecteze în mod negativ activitatea Tribunalului București, deoarece, în cadrul acestei sesiuni de transfer, se impunea dispunerea transferului a 9 magistrați de la această instanță, au fost, totodată, aprobate 11 cereri de transfer formulate pentru aceeași instanță. Or, Tribunalul București a câștigat doi magistrați și nu i-a fost afectată negativ activitatea. De altfel, Tribunalul București a emis aviz favorabil cu referire la cererea contestatorului de transfer.

În ceea ce privește motivarea hotărârii contestate, contestatorul a opinat că aceasta nu respectă rigorile impuse de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că nu realizează o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Tribunalul București la Curtea de Apel București pentru a se putea verifica dacă a fost respectată prioritatea solicitanților de transfer în funcție de vechime, cu mențiuni referitoare la lipsa unei precizări a criteriilor legale care au condus la soluția de admitere, cu prioritate, a cererilor de transfer a domnilor judecători B. și C..

Cu privire la vechimea de 6 luni la Tribunalul București, contestatorul a precizat că la sesiunea anterioară de transferuri a solicitat, în principal, transferul la Curtea de Apel București și doar în subsidiar la Tribunalul București, iar prin hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a realizat o analiză a cererii de transfer la Curtea de Apel București, fiind doar admisă cererea de transfer la Tribunalul București.

În ceea ce privește caracterul temporar al instituției delegării, contestatorul a apreciat că buna funcționare a instanțelor este dată de magistrații care efectiv își desfășoară activitatea în cadrul acelor instanțe și nu de locul pe care îl ocupă scriptic pe schema de personal a instanței.

În ceea ce privește inconvenientele ce i-au fost cauzate prin hotărârea contestată, contestatorul a învederat că prin menținerea caracterului incert al funcționării sale ca magistrat la Curtea de Apel București este afectată atât cariera sa, dar și buna funcționare a instanței, în sensul că stabilitatea completelor este afectată, iar respectarea principiului continuității nu este garantată, fiind afectat și dreptul justițiabililor de a avea garantată soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil de un complet de judecată stabil și imparțial.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Urmare unei succinte prezentări a situației de fapt, intimatul a susținut, în esență, că la soluționarea cererii de transfer formulată s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, iar din coroborarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele instanțelor implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Plecând de la acest atribut al Consiliului, secția pentru judecători a apreciat, în opinia intimatului, în mod legal și temeinic asupra cererii contestatorului, după analiza coroborată și unitară a tuturor criteriilor relevante în materia transferului, respectiv atât a celor referitoare la traseul profesional, la vechimea în funcție, precum și la instanța de unde s-a solicitat transferul, la volumul de muncă al instanțelor implicate, la motivele invocate în cerere, dar și a celor expuse în avizele consultative solicitate în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

A mai arătat intimatul că, în mod contrar susținerilor contestatorului, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat situația ambelor instanțe implicate în procedura transferului, astfel încât să fie asigurată buna desfășurare a activității acestora.

A mai arătat intimatul că secția pentru judecători a avut în vedere, la analiza cererii de transfer și motivele care au stat la baza avizului nefavorabil emis de Curtea de Apel București, subliniind că delegarea nu constituie unul dintre criteriile prevăzute de legiuitor pentru a fi avute în vedere la analiza cererii de transfer, o atare măsură având caracter temporar.

Referitor la admiterea, în cadrul aceleiași sesiuni, a cererilor de transfer ale domnilor judecători B. și C., intimatul a învederat că analiza tuturor cererilor de transfer a fost realizată prin raportare la aceleași criterii legale, iar faptul că reclamantul deținea o vechime în funcție superioară celor doi magistrați ale căror cereri de transfer au fost considerate prioritare nu ar constitui un argument suficient, în sine, spre a conduce la admiterea cererii de transfer.

Cu privire la motivele de ordin personal, intimatul a subliniat, în esență, că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, secția pentru judecători analizând și motivele de ordin personal invocate în cerere prin coroborare cu datele obiective privind situația posturilor la instanțele implicate în procedura transferului, dar și prin prisma conținutului avizelor consultative emise.

În opinia intimatului, în cauza de față, analizând motivele de ordin personal invocate de contestator prin prisma datelor obiective referitoare la situația posturilor, încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului în mod corect a apreciat secția pentru judecători că acestea nu puteau prevala față de interesele instanțelor, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței și interesele private ale solicitantului.

Prin răspunsul formulat față de întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, contestatorul a învederat, în esență, că avizul negativ exprimat de Curtea de Apel București se fundamentează pe deficitul mare de judecători de la nivelul Tribunalului București, dar că, în același timp, Tribunalul București a emis aviz favorabil în ceea ce privește cererea sa de transfer, iar Curtea de Apel a prelungit delegarea sa, la această instanță existând un mai mare deficit de personal. De asemenea, a subliniat faptul că la această sesiune de transfer au fost admise cereri ale unor judecători cu o vechime inferioară celei a contestatorului în profesie și la tribunal, unii candidați fiind transferați direct de la judecătorie la curtea de apel. În continuare, contestatorul a învederat date privind vechimea dlui. judecător C. și a reiterat aspecte învederate prin contestația formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în dosar și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație formulată de contestatorul A. este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Din perspectiva situației de fapt, se reține că, în cadrul sesiunii de transfer declanșate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la data de 11 octombrie, la nivelul instanțelor civile și militare, contestatorul A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul București, a solicitat transferul la Curtea de Apel București prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 13.10.2023 .

Prin Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în cadrul sus indicatei sesiuni de transfer fiind admise 14 cereri de transfer la Curtea de Apel București.

În considerentele Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a secției pentru judecători au fost expuse: situația posturilor vacante la Tribunalul București și la Curtea de Apel București, precum și volumul de activitate la ambele instanțe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2022, avizele față de cererea de transfer a contestatorului, emise de Curtea de Apel București și de Tribunalul București, condițiile de vechime în funcție, vechime la instanța la care activează contestatorul și vechimea în grad profesional.

Se mai reține că, la data relevantă cauzei, contestatorul avea o vechime în funcția de judecător de 12 ani și 7 lună, o vechime la instanța de la care se solicita transferul de 6 luni și o vechime în grad profesional de curte de apel de 1 an și 7 luni, fiind delegat la Curtea de Apel București, secția a II-a penală de 1 an și 7 luni.

Raportat la conținutul actului administrativ atacat, dispozițiile legale incidente în cauza pendinte sunt cele cuprinse în art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) și (5), art. 190 alin. (3) și (4) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Conform dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022,,(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel. (2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate".

Potrivit art. 189 din același act normativ "(4) Avizul motivat prevăzut la art. 188 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se comunică Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la solicitare. (5) Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum și la instanța sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior și motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum și, dacă este cazul, mențiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcția de judecător sau a judecătorilor în funcția de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanțele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe țară, precum și mențiuni privind incidența interdicțiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și art. 141 alin. (4), ori după caz, mențiuni privind judecătorii sau procurorii delegați de la instanța sau de la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum și de la instanța sau de la parchetul la care se solicită transferul".

La rândul său, art. 190 din Legea nr. 303/2022 reglementează în următorul sens:

"(3) În termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192".

Totodată, art. 192 din Legea nr. 303/2022 dispune astfel:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială".

Analizând argumentele de ordin critic aduse de contestator hotărârii atacate, ce sunt centrate pe de o parte pe teza unei pretinse nemotivări a actului administrativ, iar pe de altă parte pe cea a modului în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Înalta Curte le găsește neîntemeiate.

Din perspectiva motivării actului administrativ se reține că aceasta reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea acestuia, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie, cu mențiunea că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanțele fiecărui caz.

Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

În cazul de față, în Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, emitentul actului administrativ a indicat care este situația de fapt și a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, indicând motivele respingerii cererii de transfer formulate de contestatorul A..

Contrar afirmațiilor contestatorului, Înalta Curte consideră că motivarea pe care intimatul a dat-o în cuprinsul actului administrativ în discuție permite atingerea dublei finalități pe care aceasta o are.

Ipoteza unei pretinse nemotivări a Hotărârii nr. 478/28.03.2023 a secției pentru judecători a C.S.M. prin care s-a dispus transferul contestatorului A. de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul București, sub aspectul nesoluționării capătului principal al acelei cereri de transfer (ce viza tot un transfer la Curtea de Apel București) nu poate fi examinată în cauză, câtă vreme obiectul cauzei pendinte constă în verificarea legalității Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, iar nu a Hotărârii nr. 478/28.03.2023.

Argumentul evocat de contestator, privind o nerespectare, prin modul de motivare a actului atacat, a standardelor trasate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința manierei în care se realizează evaluarea cererilor de transfer prin prisma criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu poate fi valorificat sub titulatura de viciu al nemotivării actului atacat, câtă vreme Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători este motivată. Actul litigios îndeplinește funcția de transparență, de natură a permite contestatorului (drept destinatar al actului) să verifice dacă acesta este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcții fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul contestației formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înțelegerea argumentelor avute în vedere de către intimat, ci doar opinia contrară a contestatorului, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale. În realitate, criticile aduse de contestator vizează fondul actului supus controlului de legalitate în cauza pendinte, iar nu aspecte formale ale acestuia, urmând a fi analizate ca atare în paragrafe ulterioare.

Totodată, aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ permit instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecință, nu se poate reține o neîndeplinire de către autoritatea emitentă a obligației sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele invocate de contestator.

Cât privește criticile aduse modului în care intimatul a valorificat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în acord cu jurisprudența sa consolidată, pe care Înalta Curte nu o poate ignora, în raport de rolul său evidențiat în cauza Beian vs. Romania, de a asigura în aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului o jurisprudență unitară, se reține, cu titlu prealabil, că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) și (5), art. 190 alin. (3) și (4) și art. 192 din Legea nr. 303/2022, citate în precedent, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării.

De asemenea, trebuie subliniat, după cum corect a învederat și intimatul, că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă, concomitentă și cumulativă a tuturor criteriilor reglementate de acest text normativ, în scopul menținerii unui echilibru între interesul public, anume buna funcționare a instanțelor, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Oportunitatea în analiza cererii de transfer se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a autorității publice, criticată de asemenea de contestator, existând, după cum s-a arătat și anterior, o marjă lăsată la libera apreciere a autorității, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor aceasta să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În speță, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, intimatul a apreciat că, în concursul dintre cererile de transfer pentru Curtea de Apel București formulate de mai mulți judecători, din analiza concomitentă a acestora, în raport de criteriile personale și profesionale, urmare unei evaluări comparative, concomitente și cumulative a tuturor criteriilor reglementate de acest text normativ a unor atare cereri, nu este oportună admiterea celei formulate de contestator.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele profesionale și personale invocate de petent, fără a ignora vechimea domnului A. în funcția de judecător și motivele invocate în susținerea cererii de transfer (astfel cum rezultă și din filele x ale hotărârii CSM atacate, în care se arată că domnul judecător avea o vechime de 12 ani și 7 luni în funcția de judecător, dintre care 6 luni la Tribunalul București), iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor din cadrul instanțelor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum, și cu avizele emise în cauză.

Din examinarea contestației formulate de contestator, Înalta Curte observă că ceea ce acesta a criticat este modul în care intimatul a evaluat, în cuprinsul Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023, motivele profesionale evocate în sprijinul cererii de transfer, iar nu și evaluarea celor personale, astfel încât, în cauză, analiza ce va fi efectuată va fi limitată exclusiv la aspectele invocate de parte.

Cât privește parametrii profesionali, contrar celor afirmate de contestator, se observă că, în fapt, Curtea de Apel București a emis aviz nefavorabil, iar motivele invocate nu au constat doar în deficitul mare de judecători înregistrat la nivelul Tribunalului București, ci și în prioritatea altor solicitanți cu vechime superioară (inclusiv vechime la instanța de la care se solicită transferul). Deși este adevărat că avizul emis în temeiul art. 188 alin. (1) coroborat cu art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 are un rol consultativ, motivele cuprinse în avizele consultative sunt avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer.

Or, prin actul administrativ atacat a fost evidențiat faptul că, în realitate, contestatorul a fost transferat la instanța de la care se solicită transferul (Tribunalul București) începând cu o dată recentă (01.05.2023) comparativ cu cea a cererii de transfer (13.10.2023), element subsumat criteriului reglementat de art. 192 lit. d) din Legea nr. 303/2022 - vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul, iar evocarea acestor argumente, de către intimat, în demersul de evaluare concomitentă și coroborată a cererilor de transfer nu relevă o exercitare a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Cât privește elementul de analiză comparativă cu situația domnilor judecători B. și C. (evocat de contestator), examinând Hotărârea CSM nr. 2710 din 21.11.2023 ce îl privește pe dl. judecător B., Înalta Curte constată că acesta avea o vechime de 13 ani și 3 luni în funcția de judecător (superioară celei de 12 ani și 7 luni a contestatorului), din care 2 ani și 10 luni în grad profesional de curte de apel (superioară celei de un an și 7 luni a contestatorului) și o vechime de 10 ani și 2 luni la instanța de la care acesta a solicitat transferul (superioară celei de 6 luni a contestatorului). Totodată, la instanța de la care acesta a solicitat transferul erau vacante 2 posturi, față de 17 posturi la instanța de la care a solicitat transferul contestatorul (Tribunalul București), iar avizele emise de instanțele implicate în transfer au fost favorabile (comparativ cu avizul nefavorabil al instanței la care s-a solicitat transferul, în cazul contestatorului - Curtea de Apel București).

În continuare, examinând Hotărârea CSM nr. 2718 din 21.11.2023 ce îl privește pe dl. judecător C., Înalta Curte constată că acesta avea o vechime de 12 ani și 8 luni în funcția de judecător (superioară celei de 12 ani și 7 luni a contestatorului), din care o vechime de 5 ani și 10 luni la instanța de la care acesta a solicitat transferul (superioară celei de 6 luni a contestatorului), fiind inferioară vechimea în grad profesional de curte de apel, mai precis 10 luni, în raport de an și 7 luni în cazul contestatorului. Totodată, avizele emise de instanțele implicate în transfer (Curtea de Apel București și Tribunalul București) au fost favorabile (comparativ cu avizul nefavorabil al instanței la care s-a solicitat transferul - Curtea de Apel București, în cazul contestatorului).

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte consideră că aspectele evocate de contestator nu se confirmă, iar la soluționarea cererilor de transfer formulate secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind, în mod corect, că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză, refuzul autorității intimate referitor la cererea de transfer a contestatorului având un caracter corect și bazat pe lege.

Cât privește argumentele contestatorului privind efectele pe care delegarea sa la Curtea de Apel București le produce, Înalta Curte le consideră, de asemenea, nefondate, câtă vreme instituția delegării la instanța la care se solicită transferul nu este menționată printre criteriile enumerate limitativ de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere.

Deși scopul asigurării continuității completurilor de judecată și al diminuării efectelor negative ale fluctuației de personal are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situații preferențiale la transfer judecătorilor delegați în cadrul instanței unde doresc transferul.

În atare condiții, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatorului dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Conchizând, Înalta Curte constată că nu se confirmă vreun motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători dintre cele invocate de contestator, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.