ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x din 10.01.2022, doamna A., judecător în cadrul Tribunalului București, a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau la Judecătoria Sectorului 5 București.

În motivarea solicitării formulate, doamna judecător a arătat că solicită transferul la una dintre instanțele mai sus-menționate pentru a soluționa cauze civile (inclusiv cauze cu minori și de familie), potrivit specializării sale, categorie de cauze pe care nu are ocazia să le judece la Tribunalul București. Doamna judecător a mai învederat că un alt motiv care a determinat-o să formuleze cerere de transfer este situația existentă la nivelul secției în care activează, unde există o fluctuație majoră de personal, în condițiile unui volum de activitate foarte mare care nu corespunde resurselor umane disponibile, fiind foarte dese situațiile în care apar blocaje în activitatea completurilor.

Prin Hotărârea nr. 453 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna A., judecător la Tribunalul București.

În motivarea hotărârii, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că situația existentă la Tribunalul București, instanță la care sunt vacante 31 de posturi, și încărcătura de cauze pe judecător care depășește media națională, impun ca măsurile care sunt luate în gestionarea resurselor umane să aibă în vedere necesitatea diminuării, pe cât posibil, a numărului de posturi vacante.

Din perspectiva reliefată, cu ocazia analizării în ședința din data de 24.02.2022 a cererilor de transfer pentru tribunale și curți de apel, secția pentru Judecători a admis 19 cereri formulate pentru Tribunalul București, de la această instanță fiind dispus transferul a doar doi judecători care își desfășurau deja activitatea, prin delegare, la instanța la care au solicitat transferul.

În raport de aceste considerente și ținând cont de avizele nefavorabile transmise de către instanțele implicate, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A., judecător la Tribunalul București.

Împotriva Hotărârii nr. 453 din data de 1 martie 2022 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată la data de 10 iunie 2022, doamna judecător A. a formulat contestație, în temeiul dispozițiilor art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004.

În motivarea contestației a arătat că prin hotărârea atacată, s-a respins, în mod nejustificat cererea de transfer formulată în data de 10.01.2022, fără a se lua în considerare niciunul dintre motivele de ordin profesional sau personal invocate, avându-se în vedere exclusiv criteriul încărcăturii pe judecător de la instanța de la care se solicită transferul și avizul negativ al instanțelor implicate, deși Judecătoria Sectorului 3 București a emis un aviz favorabil.

Contestatoarea arată că motivele profesionale sunt legate de faptul că dorește să lucreze în specializarea drept civil, inclusiv minori și familie, în primă instanță, paleta cauzelor de acest fel fiind mai mare și mai diversificată decât la tribunal și în căile de atac, iar în completurile de apeluri, majoritatea dosarelor sunt contestații la executare îndreptate împotriva unor acte de executare și titluri executorii pronunțate în materie comercială, contencios fiscal și litigii de muncă, specializări neatractive pentru aceasta.

Motivele personale, susține contestatoarea, sunt legate de veșnica fluctuație și de lipsa de personal din cadrul secției, a V-a civilă, unde intră în componența a trei completuri de apeluri și recursuri, la data cererii de transfer, erau puțini judecători și grefieri, dar un număr mare de dosare, încărcătură mare pe judecător, dublată de numeroasele blocaje generate de concedii medicale luate chiar în ziua ședinței de judecată.

Mai arată contestatoarea că are domiciliul și familia în municipiul București, nu este căsătorită, nu are copii, are o vechime de 16 ani în profesie, nu are restanțe la redactarea hotărârilor judecătorești, a obținut calificativul "foarte bine" la toate evaluările profesionale, și-a îndeplinit toate obligațiile profesionale și administrative trasate de președinții de secție și de conducerile instanțelor unde a lucrat.

Nu s-a ținut seama de faptul că nu dorește să mai lucreze în căile de atac, nu dorește să promoveze efectiv la Curtea de apel și că dorește să profeseze până la vârsta de 65 ani.

Nu s-a ținut seama de faptul că are disponibilitatea să intre în orice complet specializat în drept civil, minori și familie, iar experiența sa de 16 ani ca judecător în acest gen de litigii ar fi benefică activității instanței unde ar fi transferată.

Contestatoarea susține că a depus cel puțin zece cereri de transfer la judecătoriile din București cereri respinse pentru același motiv, respectiv încărcătura excesivă de dosare și deficitul veșnic de personal, deși criteriile de apreciere ale cererii de transfer prevăzute de disp. art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate, așa cum de altfel a arătat și secția pentru judecători în motivarea respingerii cererii de transfer.

Se mai invocă faptul că, la data depunerii și analizării cererii de transfer, contestatoarea avea cea mai mare vechime în funcția de judecător dintre colegii care au formulat cereri de transfer.

Faptul că dorește să se transfere la o instanță inferioară, deși deține grad de judecător de tribunal nu poate constitui un impediment pentru admiterea cererii, întrucât sunt de notorietate cazurile unor colegi care au grad de curte de apel, dar nu au lucrat niciodată în căile de atac și s-au pensionat lucrând la judecătorie.

Este injust să se blocheze dreptul contestatoarei la transfer, datorită lipsei de personal și numărului mare de dosare, însă acest deficit nu a constituit un impediment pentru detașările și delegările unor colegi din secția a V-a la alte instanțe și instituții, cum ar fi Curtea de Apel București sau Ministerul Justiției.

Contestatoarea este de acord că analiza unei astfel de cereri este una de oportunitate, atâta timp cât soluția nu este arbitrară.

Situația dificilă a instanței de la care se solicită transferul nu poate fi absolutizată pentru a se justifica lipsa de oportunitate a cererii, în condițiile în care intimatul este obligat prin lege să își gestioneze politica de resurse umane și să scoată la concurs posturile vacante în vederea ocupării ori să faciliteze delegarea/transferul unor judecători la alte instanțe.

De asemenea, situația locurilor vacante la Tribunalul București și încărcătura excesivă de cauze pe judecător nu a constituit de-a lungul anilor și nu constituie un impediment pentru intimat să admită cererile de transfer ale altor judecători cu grad de tribunal la alte instanțe din țară, unele cu grad de judecătorie, precum și cererile de transfer ale altor colegi cu grad de Curte de apel, la alte instanțe.

Din lecturarea hotărârilor prin care s-au soluționat cererile anterioare rezultă că în primii doi ani s-au respins cererile de transfer cu argumentul că a optat pentru promovarea efectivă în anul 2011 și funcționează la o instanță superioară în grad celor de la care se solicită transferul, vechimea era doar de un an, apoi doi, apoi trei la instanța de la care s-a solicitat transferul, avizul negativ al instanțelor implicate, deși există cel puțin un aviz favorabil la fiecare cerere, situația locurilor vacante la Tribunalul București și încărcătura excesivă de cauze pe judecător.

Ulterior, după ce contestatoarea a dobândit o vechime mai mare în funcție la Tribunalul București, intimatul a respins cererile de transfer pentru că aveau prioritate alți colegi, menținându-se și celelalte motive.

Mai târziu, arată contestatoarea, cererile sale de transfer nu au mai fost analizate comparativ cu cererile de transfer formulate de alți colegi, pentru a se putea vedea care este prioritară, ci s-au respins cu aceeași motivare, a încărcăturii instanței și lipsa avizelor pozitive.

Contestatoarea consideră că intimatul folosește un dublu standard și o discriminare flagrantă între cererile sale de transfer și cererile formulate de colegi cu grad de curte de apel sau de tribunal, de la Tribunalul București la alte Curți de apel.

Față de acestea, contestatoarea consideră că sunt respinse cererile sale de transfer deoarece are grad de tribunal, funcționează la Tribunalul București și solicită transferul la una dintre judecătoriile de sector, deși la 01.03.2022, deficitul de judecători de la secția a V-a s-a redus considerabil, prin venirea unor noi colegi.

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea contestației ca neîntemeiate, cererea sa de transfer a fost analizată în conformitate cu dispozițiile legale incidente din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, reținându-se existența unor posturi vacante la Tribunalul București, încărcătura mare a cauzelor pe judecător, comparativ cu datele statistice ale instanțelor la care s-a solicitat transferul.

Se mai arată că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului, cererea de transfer a fost analizată prin prisma criteriilor legale, inclusiv a motivelor persoanele, însă acestea nu reprezentau situații excepționale care să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, existând numai o vocație la transfer și nu un drept de transfer.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației formulate în cauză

Înalta Curte, învestită cu soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 453/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători și întemeiată pe disp. art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 217/2004 republicată, reține că intimatul a respins cererea de transfer, arătând că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, care evidențiază criteriile avute în vedere pentru soluționarea acestor cereri, nu au o ordine de prioritate și sunt analizate comparativ și cumulativ.

De asemenea, s-a arătat că este necesar să se mențină echilibrul între interesul public – buna funcționare a instanțelor – și interesul legitim privat al persoanei în cauză, astfel că s-a reținut situația existentă la Tribunalul București, instanță la care sunt vacante 31 posturi și încărcătura de cauze pe judecător ce depășește media națională.

S-a mai evidențiat că, în ședința din data de 22.02.2022 au fost admise doar două cereri de transfer de la Tribunalul București, pentru judecătorii care își desfășurau activitatea, prin delegare, la instanța la care s-a solicitat transferul.

S-a mai ținut seama și de avizele nefavorabile transmise de către instanțele implicate.

Înalta Curte, constată că, potrivit disp. art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării, vechimea la instanță sau la parchetul de la care se solicită transferul; vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului, distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială.

Din cuprinsul actului administrativ atacat reiese faptul că intimatul a evidențiat care este vechimea în funcția de judecător a persoanei care a formulat cererea de transfer, respectiv 15 ani și 8 luni, din care 7 ani vechime la instanța de la care se solicită transferul, însă nu a analizat niciunul dintre motivele invocate de aceasta.

De asemenea, cu referire la avizele instanțelor implicate, s-a reținut la concluzii că avizele sunt nefavorabile, fără a se analiza motivele cuprinse în aceste avize, conform disp. art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, deși anterior, la pagina 3 din cuprinsul hotărârii se remarcase existența unui aviz favorabil, cel al Judecătoriei Sectorului 3 București.

În ceea ce privește volumul de activitate al instanțelor la care se solicită transferul hotărârea atacată enumeră doar datele statistice, fără a se efectua nicio analiză a acestora, unde se putea observa că Judecătoriile Sectoarelor 1 și 4 București, încărcătura pe judecător și schemă este mai mare decât media națională, existând și posturi vacante la Judecătoriile sectoarelor 1, 2 și 4 București.

Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că numărul de posturi vacante și încărcătura pe judecător existente la Tribunalul București sunt prioritare oricăror altor criterii.

Deși nu rezultă din cuprinsul hotărârii atacate modul în care intimatul a analizat motivele expuse prin cererea de transfer, prin întâmpinare, se arată că acestea au fost analizate și că nu s-a demonstrat existența unor motive personale, excepționale, fără a se preciza ce se înțelege prin această noțiune.

Înalta Curte reține că doamna judecător A. a formulat cel puțin 10 cereri de transfer, de-a lungul anilor, de la Tribunalul București, la una dintre judecătoriile de sector din București, aspect necontestat de către intimat.

De asemenea, nu s-au contestat motivele pentru care au fost respinse aceste cereri, vechime mică apoi încărcătura mare și posturi vacante la Tribunalul București, hotărârile în acest sens fiind depuse la dosar.

S-a mai arătat, iar intimatul nu a contestat că, de-a lungul anilor, au fost admise cereri de delegare, detașare sau transfer de la Tribunalul București la alte instanțe sau instituții, deși existau aceleași probleme derivate din volumul mare de activitate și posturile vacante.

Intimatul susține necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public ce se materializează în buna funcționare a instanțelor și interesul legitim privat al judecătorului care solicită transferul la altă instanță.

Intimatul nu a analizat în niciun mod de ce admiterea motivelor invocate de judecător împiedică buna funcționare a Tribunalului București – secția a V-a civilă.

Prin hotărâre nu se arată volumul de activitate al secției și nici existența unor locuri vacante, acestea fiind expuse pentru întreaga instanță.

Înalta Curte consideră că disp. art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004 implică și o analiză în detaliu, dacă este cazul, a secției tribunalului de la care se solicită transferul.

De asemenea, nu s-a analizat specializarea contestatoarei și disponibilitatea acesteia de a activa conform specializării.

Interesul public trebuie privit și din perspectiva calității actului de justiție, a ocupării posturilor de către persoane care sunt specializate într-un anumit domeniu și care pot să pună în practică cunoștințele și să pronunțe hotărâri temeinice și legale.

Nu i se poate imputa contestatoarei existența unor disfuncționalități la nivelul instanței la care activează și care nu se rezolvă de multă vreme și par a fi sistemice.

Perseverența de care a dat dovadă contestatoarea în formularea atâtor cereri de transfer, denotă seriozitate din partea acesteia și dorința de a activa la o instanță care să-i potențeze capacitatea de muncă și dedicarea pentru funcția pe care o ocupă.

Înalta Curte reține că nu există niciun impediment legal pentru admiterea unei cereri de transfer de la o instanță superioară (tribunal) către o instanță inferioară (judecătorie), în cuprinsul hotărârii contestate neexistând referiri la acest aspect.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute la art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer și nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 29 din Legea nr. 317/2004, coroborat cu disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite contestația și se va dispune anularea Hotărârii nr. 453/01.03.2022 emisă de intimat.

Se va dispune obligarea intimatului să emită, în temeiul disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfera contestatoarei de la Tribunalul București la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau Judecătoria Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A..

Anulează Hotărârea nr. 453 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer a contestatoarei, de la Tribunalul București la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau Judecătoria Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.