ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2023

Ședința publică din data de 22 februarie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM" sau "Consiliul"), anularea Hotărârii nr. 1674 din 23 iunie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Tribunalul București, secția a V-a civilă la Judecătoria Sectorului 1 sau la Judecătoria Sectorului 3 București.

În motivarea contestației, contestatoarea a învederat, în esență, că cererea sa de transfer a fost respinsă în mod nejustificat, fără a se lua în considerare niciunul dintre motivele de ordin profesional sau personal invocate, avându-se în vedere exclusiv criteriul încărcăturii pe judecător la instanța de la care a fost solicitat transferul și avizul negativ al Tribunalului București și al Curții de Apel București.

A mai arătat contestatoarea că, în procedura de evaluare a cererii sale de transfer, nu s-a solicitat avizul Judecătoriei Sectorului 1 sau Judecătoriei Sectorului 3 București, instanțe la care a solicitat transferul, deși, prin Hotărârea nr. 1342 din data de 26 mai 2022 a secției pentru judecători a CSM, s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Sectorului 3 București la Judecătoria Brașov, în considerarea vacantării postului fiind formulată cerere sa de transfer.

Din perspectiva motivelor profesionale, contestatoarea a arătat că cererea sa de transfer a fost întemeiată pe dorința sa de a lucra în specializarea drept civil (inclusiv minori și familie), în primă instanță, apreciind că paleta cauzelor în această specializare este mai mare și mai diversificată decât cea a cauzelor pe care, la tribunal, completele din compunerea cărora face parte le soluționează, ce constau, în principal, în contestații la executare îndreptate împotriva unor acte de executare și titluri executorii pronunțate în materie comercială, contencios fiscal și litigii de muncă, litigii și specializări pe care contestatoarea le-a apreciat neatractive.

Din perspectiva motivelor personale, contestatoarea a evocate starea fluctuantă și lipsa de personal din cadrul secției a V-a civilă, unde intră în trei complete de apeluri și recursuri și unde sunt puțini judecători, puțini grefieri însă un număr mare de dosare și încărcătură mare de cauze pe ședință și pe complete.

A mai arătat că are domiciliul și familia în municipiul București, nu este căsătorită, nu are copii, are o vechime de 16 ani în profesie, nu are restanțe la redactarea hotărârilor judecătorești, a obținut calificativul "foarte bine" la toate evaluările profesionale de până acum, și-a îndeplinit toate îndatoririle profesionale și administrative trasate de președinții de secție și de conducerile instanțelor unde a lucrat.

În opinia contestatoarei, nu au fost analizate nici argumentele referitoare la faptul că nu dorește să lucreze în căile de atac și nici să promoveze efectiv la Curtea de Apel, că dorește să profesez până la 65 de ani, că își asumă totala disponibilitate de a intra în orice complet specializat în drept civil și de minori și familie, de la oricare din judecătoriile din București, indiferent de gradul de dificultate și de complexitate a cauzelor și indiferent de numărul de ședințe, iar experiența sa de 16 ani ca judecător în acest gen de litigii ar fi benefică activității instanței. Totodată, a subliniat că a formulat 10 cereri de transfer ce au fost respinse.

Făcând trimitere la criteriile de apreciere a cererilor de transfer, prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 302/2004, a învederat că acestea nu au o ordine de prioritate, apreciind, în esență, că este injust să se blocheze mereu dreptul la transfer din cauza faptului că Tribunalul București este o instanță aglomerată, iar secția a V-a civilă nu are personal suficient, în condițiile în care deficitul de personal și numărul mare de dosare nu au constituit un impediment pentru detașările și delegările unor colegi din această secție la alte instanțe și instituții, cum ar fi Curtea de Apel București sau Ministerul Justiției.

Analiza unei cereri de transfer este, într-adevăr, una de oportunitate, atât timp cât soluția nu este arbitrară, însă secția pentru judecători a CSM avea îndatorirea de a realiza un just echilibru între interesul public și cel privat al solicitantului.

Contestatoarea a evocat și aplicarea unui dublu standard și o discriminare în modul în care secția pentru judecători a soluționat cererile de transfer ale colegilor cu grad de curte de apel sau de tribunal de la Tribunalul București la alte tribunale și curți de apel, cererile de transfer ale colegilor judecători cu grad de judecătorie la judecătoriile de sector (cereri care au fost admise în final) și modul în care au fost soluționate cererile sale de transfer, în ultimii cinci ani.

Prin întâmpinarea depusă în litigiul pendinte, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta A., apreciind, în esență, că în cadrul sesiunii de transferuri pentru care anunțul a fost publicat la data de 04.05.2022 pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, au fost supuse analizei exclusiv cererile de transfer înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 20.05.2022-26.05.2022.

Din analiza traseului profesional, a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime în funcția de judecător de 16 ani, din care 7 ani și 4 luni vechime la instanța de la care solicita transferul, iar conform evidențelor direcției de resort, la Tribunalul București, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 219 de posturi, fiind vacante 43 de posturi, iar 1 post era aprobat în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. Totodată, la Tribunalul București erau ocupate, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, un număr de 10 posturi, fiind delegați la alte instanțe 15 judecători, în timp ce 21 judecători erau delegați/detașați la această instanță.

A mai arătat intimatul că, în anul 2021, la Tribunalul București, încărcătura pe judecător a fost de 570 de dosare, comparativ cu media națională de 492 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 486 de dosare, comparativ cu media națională de 396 de dosare. Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care se solicitase transferul nu erau posturi vacante susceptibile de ocupare prin transfer în etapa a II-a a sesiunii. La Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care, de asemenea, se solicitase transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 77 de posturi (din care 2 stagiari), fiind vacant 1 post, precum și funcțiile de vicepreședinte al instanței, președinte al secției I civile, președinte al secției a II-a civile și de președinte al secției I penale, care erau ocupate prin delegare. La această instanță, 10 posturi temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, iar 1 post era temporar vacant. Totodată, 1 judecător era delegat de la altă instanță la Judecătoria Sectorului 1 București, iar 5 judecători erau delegați de la instanța antereferită la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1250 de dosare, comparativ cu media națională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 983 de dosare, comparativ cu media națională de 855 de dosare.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, toate instanțele implicate au emis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată de reclamantă. secția pentru judecători a reținut că, în respectiva etapă, pentru postul vacant de la Judecătoria Sectorului 1 București fuseseră formulate cereri de transfer de 56 de judecători.

Analizând concomitent solicitările de transfer la Judecătoria Sectorului 1 București, în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, văzând și avizele și punctele de vedere emise în temeiul art. 60 din aceeași lege pentru toți judecătorii, secția pentru judecători a apreciat că pentru transferul la Judecătoria Sectorului 1 București era prioritară cererea doamnei judecător C., din cadrul Judecătoriei Ploiești, având în vedere punctul de vedere al Curții de Apel Ploiești și avizul instanței de la care a solicitat transferul, care erau favorabile și aveau la bază vechimea doamnei judecător în funcție (9 ani și 7 luni) și la instanță (6 ani și 4 luni) și motivele de ordin familial invocate.

Totodată, s-a avut în vedere și faptul că pentru analizarea cererii judecătorului cu cea mai mare vechime în funcție (doamna A., judecător în cadrul Tribunalului București) nu erau incidente criteriile privind domiciliul/reședința solicitantului, distanța dintre domiciliul/reședința și sediul instanței la care funcționează solicitantul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, întrucât aceasta solicitase transferul la instanțe cu sediul în aceeași localitate în care se află sediul instanței la care funcționează, precum și faptul că, în respectiva ședință s-a apreciat oportun transferul unui judecător la Judecătoria Ploiești, aspect de natură să echilibreze volumul de activitate la această instanță.

De asemenea, secția a avut în vedere avizele negative emise de Tribunalul București și Curtea de Apel București, fără a fi ignorat și faptul că Tribunalul București se confrunta cu dificultăți în ceea ce privește ocuparea posturilor vacante, fiind necesară delegarea/detașarea a 21 de judecători de la alte instanțe, astfel că, în eventualitatea aprobării transferului, activitatea instanței antereferite ar fi fost perturbată prin redistribuirea dosarelor și suprasolicitarea celorlalți judecători, dar și prin acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluționării cauzelor și, în mod indirect, justițiabilii.

Cu referire la situația posturilor vacante la nivelul Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a subliniat că, potrivit evidențelor direcției de resort a rezultat că la această instanță nu existau posturi vacante susceptibile a fi ocupate în etapa a II-a a sesiunii de transferuri. Cu privire la postul care s-a vacantat la această instanță ca o consecință a admiterii cererii de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Sectorului 3 București la Judecătoria Brașov, acest post era susceptibil de restituire în fondul de rezervă în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/.2004, la momentul analizei cererilor de transfer fiind deja întocmite formalitățile necesare în acest scop de către direcția de resort.

În raport de considerentele expuse, având în vedere că motivele invocate de doamna judecător în susținerea solicitării nu puteau prevala față de interesele instanței la care aceasta își desfășura activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, ținând cont și de prioritatea cererii de transfer formulată de alt judecător pentru Judecătoria Sectorului 1 București, secția pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de reclamanta A..

Intimatul a mai învederat și că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului, iar la soluționarea cererii de transfer formulate de reclamantă, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și a celor temporar vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și motivele cuprinse în avizele nefavorabile emise de instanțele implicate în procedura transferului.

A mai subliniat intimatul că hotărârea criticată a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004, cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantei și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

Prin notele scrise depuse anterior primului termen de judecată, intimatul CSM a invocat excepția lipsei de interes în susținerea contestației, arătând că prin decizia nr. 225/19.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă contestația formulată de contestatoarea A., a fost anulată Hotărârea nr. 453 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, fiind obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul București la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau Judecătoria Sectorului 5 București.

De asemenea, intimatul a învederat că, în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 07.02.2023, s-a hotărât punerea în executare a deciziei civile nr. 225/19.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în sensul dispunerii transferului doamnei judecător A. de la Tribunalul București la Judecătoria Sectorului 1 București, începând cu data de 20.02.2023.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect anularea hotărârii adoptate în soluționarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

Înalta Curte reține că, după promovarea de către doamna judecător A. a contestației ce face obiectul dosarului pendinte, în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 07.02.2023, în executarea deciziei civile nr. 225/19.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus transferul contestatoarei de la Tribunalul București la Judecătoria Sectorului 1 București, începând cu data de 20.02.2023.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susținerea contestației, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanței de judecată, a dispus transferul în condițiile solicitate de contestatoare. O eventuală admitere a prezentei contestații ar conduce la obligarea intimatului la a dispune, în esență, aceeași procedură de care contestatoarea deja beneficiază în temeiul hotărârii CSM adoptate la 07.02.2023.

Prin urmare, interesul de a acționa al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În raport de astfel de considerente, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1674 din data de 23 iunie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1674 din data de 23 iunie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.