ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 2505/15.11.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri, prin care să admită cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Târgoviște, la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București.

În susținerea acestei cereri, contestatoarea a arătat că își desfășoară activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei Târgoviște din luna ianuarie 2020 și este căsătorită din anul 2021, soțul său profesând în Municipiul București, ca avocat înscris în Baroul București și cadru didactic titular în cadrul Departamentului de Drept privat al Facultății de Drept a Universității din București. Aceasta a locuit în București de aproximativ 9 ani (incluzând durata studiilor și a stagiului de practică din cadrul Institutului Național al Magistraturii, la Judecătoria Sectorului 6 București) și este domiciliată și în prezent la locuința familiei, în sectorul 3 al Municipiului București, pentru desfășurarea activității la Judecătoria Târgoviște fiind necesară deplasarea pentru o durată totală de aproximativ 4 ore zilnic, împrejurare care, în timp, este de natură să-i afecteze starea de sănătate, relațiile de familie și capacitatea profesională.

În acest context, contestatoarea a solicitat în repetate rânduri intimatului o soluție de transfer, delegare sau detașare în Municipiul București, pentru realizarea unui echilibru între o activitatea profesională eficientă și viața privată și de familie, însă toate aceste demersuri au rămas fără rezultat.

În cadrul sesiunii de transferuri declanșate de către intimat în data de 14.09.2022, contestatoarea a solicitat, la 26.09.2022, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, transferul la Judecătoria Sectorului 6, Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 5, Judecătoria Sectorului 1, Judecătoria Sectorului 4 sau Judecătoria Sectorului 2 București, invocând ca și argumente în susținerea acestei cereri următoarele:

(i) locuiește de aproximativ 9 ani în Municipiul București;

(ii) soțul său profesează în Municipiul București și, prin prisma activităților profesionale, în special aceea de cadru didactic în București, nu are posibilitatea reala de a-și stabili reședința în altă localitate;

(iii) are o vechime de aproximativ 2 ani și 9 luni la Judecătoria Târgoviște și de aproximativ 4 ani și 9 luni în profesia de judecător (la data cererii de transfer, 26.09.2022);

(iv) a formulat cereri repetate de transfer și și-a manifestat de mai multe ori acordul pentru delegare/detașare, fără vreo soluție favorabilă din partea instituției intimate;

(v) desfășurarea activității la Judecătoria Târgoviște presupune o navetă de aproximativ 4 ore dus-întors, făcută mai dificilă de faptul că, fiind domiciliată în sectorul 3 al Municipiului București, contestatoarea trebuie să parcurgă Municipiul București de la sud-est către nord-vest pentru deplasarea spre Târgoviște;

(vi) oboseala și stresul determinate de acest mod de desfășurare a activității i-au cauzat probleme de sănătate, dovedite cu înscrisuri în justificarea cererilor anterioare de transfer (dimensiune mărită a colecistului, pancreas cu aspect de predispoziție la diabet, noduli pe glanda tiroidă, cu consecințe asupra funcționării altor organe), precum și dificultăți în a gestiona optim sarcinile profesionale;

(vi) la data cererii, schema de personal a Judecătoriei Târgoviște devenise completă. Pe de altă parte, în orice caz, fluctuațiile de personal cauzate de pensionări, detașări, delegări, transferuri sau promovări - invocate de către intimat în respingerea tuturor cererilor anterioare ale contestatoarei - caracterizează activitatea oricărei instanțe, nu doar pe aceea a Judecătoriei Târgoviște, deci nu pot constitui, prin ele însele, un motiv peremptoriu pentru respingerea tuturor solicitărilor contestatoarei, cu ignorarea rațiunilor familiale, de sănătate și profesionale care justifică transferul.

(vii) contestatoarea își desfășoară activitatea în materie civilă lato sensu și, în consecință, poate răspunde nevoilor oricăreia dintre instanțele la care se solicită transferul, care prezintă disponibilitate în diverse specializări ale materiei civile.

Prin Hotărârea nr. 2505/15.11.2022, publicată în data de 10.01.2023 Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer. În motivare, după enumerarea criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 304/2004 și sublinierea împrejurării că aceste criterii nu au o ordine de prioritate, fiind necesară stabilirea unui echilibru între interesul bunei funcționări a instanțelor și interesul legitim privat al petentei, intimatul a reținut un singur considerent concret, respectiv faptul că Judecătoria Târgoviște se confruntă cu deficit de personal și volum mare de activitate, unde 5 posturi sunt efective vacante, 2 judecători sunt stagiari, iar încărcătura cauzelor pe judecător s-a situat la nivelul mediei naționale, aspecte evidențiate și prin punctele de vedere nefavorabile emise de Judecătoria Târgoviște și Curtea de Apel Ploiești.

Intimatul a reținut că motivele invocate de contestatoare în cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă. În continuare, hotărârea CSM nu cuprinde însă nicio critică concretă cu privire la aceste motive de ordin personal și profesional, invocate în susținerea cererii.

În opinia sa, hotărârea CSM este nelegală pe de-o parte, pentru că aplică în mod incorect și incomplet criteriile obiective prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, care țin de activitatea Judecătoriei Târgoviște, respectiv a judecătoriilor de sector ale Municipiului București și pe de altă parte, ignoră în totalitate criteriile subiective prevăzute de același text de lege, privitoare la domiciliul contestatoarei, la dificultatea efectuării navetei, la situația familială și la starea de sănătate a acesteia.

În motivarea soluției, CSM a invocat exclusiv deficitul de personal și volumul ridicat de activitate de la Judecătoria Târgoviște, criteriu ce a fost aplicat, însă, în mod eronat și incomplet, întrucât s-a bazat pe date eronate și a accentuat în mod fals, aparența încărcării excesive a instanței de la care s-a solicitat transferul. În concret, în pagina doua a hotărârii, se reține că, la Judecătoria Targoviște, din cele 22 de posturi de judecători prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 18 posturi, sunt vacante 4 posturi (la care se adaugă unul sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare), existând, în plus, 2 posturi temporar vacante și 3 judecători delegați la alte instanțe. În realitate, 3 dintre posturile vacante au rezultat din promovarea, la Tribunalul Dâmbovița, a 3 judecători care erau anterior deja delegați la această din urmă instanța, dar pe care intimatul i-a inclus în calcul, în mod eronat, atât în numărul posturilor vacante, cât și în numărul de judecători delegați la alte instanțe.

Astfel, în cadrul Concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor, sesiunea mai- octombrie 2022, doamnele judecător B., C. și D. au promovat la Tribunalul Dâmbovița, din această promovare efectivă rezultând 3 dintre posturile vacante de la Judecătoria Târgoviște, menționate în hotărârea atacată. Or, la data concursului de promovare, doamnele judecător erau deja delegate la Tribunalul Dâmbovița, promovarea conducând, în consecință, la încetarea măsurii delegării.

Prin urmare, de vreme ce încetarea activității celor 3 judecători la Judecătoria Târgoviște era deja inclusă în calculul posturilor vacante în urma promovării efective la instanța superioară, aceiași judecători nu puteau fi incluși și în numărul celor care sunt în continuare încadrați la Judecătoria Targoviște, dar, în concret, își desfășoară activitatea la alte instanțe prin delegare. Prin această dublă contabilizare a judecătorilor care fuseseră delegați anterior la Tribunalul Dâmbovița și care, până la data hotărârii atacate, promovaseră la aceasta din urmă instanță, hotărârea creează aparența falsă a unei situații de personal mult mai grave la nivelul Judecătoriei Targoviște, în sensul că, pe lângă cele 4 posturi deja vacante, ar exista alte 3 posturi ocupate doar scriptic de judecători delegați la alte instanțe. Odată ce a ținut cont de promovarea doamnelor judecător pentru calculul posturilor vacante, intimatul nu putea să le includă și în calculul posturilor ocupate scriptic de judecători delegați.

Dincolo de folosirea unor informații eronate privind situația de personal de la Judecătoria Targoviște, intimatul a aplicat în mod vădit incomplet criteriul obiectiv privind situația instanțelor de la care se solicită transferul, respectiv la care se solicită transferul, pentru simplul motiv că hotărârea atacată evocă exclusiv problemele de personal și de încărcătură de la Judecătoria Târgoviște, omițând orice comparație cu judecătoriile din cadrul Municipiului București.

Situația Judecătoriei Târgoviște este comparabilă cu sau chiar mai bună decât situația judecătoriilor din Municipiul București. Cu excepția Judecătoriei Sectorului 5 București (la data hotărârii atacate), toate judecătoriile din Municipiul București aveau un număr semnificativ de posturi vacante (patru posturi la Judecătoria Sectorului 1, două posturi la Judecătoria Sectorului 2, trei posturi la Judecătoria Sectorului 3, un post la Judecătoria Sectorului 4 și patru posturi la Judecătoria Sectorului 6). În plus față de posturile propriu-zis vacante, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 și 6 au un număr ridicat de posturi considerate temporar vacante, fiind ocupate pe perioadă nedeterminată doar în condițiile excepționale ale art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004 (patru posturi la Judecătoria Sectorului 1, șase posturi la Judecătoria Sectorului 2, două posturi la Judecătoria Sectorului 3 și două posturi la Judecătoria Sectorului 6). Or, art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data hotărârii atacate, viza tocmai situațiile extraordinare în care există un număr atât de mare de posturi temporar vacante încât buna funcționare a instanței este grav afectată, astfel încât, prin ea însăși, soluția de ocupare a numeroase posturi temporar vacante în condițiile acestor dispoziții speciale demonstrează starea de deficit grav de personal de la nivelul acestor instanțe.

În concluzie, prin prisma singurului criteriu pe care l-a aplicat intimatul, verificabil cantitativ, este cert că, prin ea însăși, situația de personal și încărcătura de la Judecătoria Târgoviște nu putea constitui temei pentru respingerea cererii de transfer, cât timp situațiile instanțelor la care s-a cerut transferul sunt fie similare, fie chiar mult mai grave, astfel cum este evident în cazul Judecătoriilor Sectoarelor 1 și 6 (care, în mod logic, au și cel mai mare număr de posturi vacante). De altfel, tocmai pentru aceste motive, după cum rezultă din hotărârea atacată, Judecătoriile Sectoarelor 1, 3, 4 și 6, precum și Curtea de Apel București au avizat favorabil transferul la judecătoriile menționate, în acord cu nevoile proprii de personal ale acestora.

Deși a citat toate criteriile de transfer prevăzute de 61

2

din Legea nr. 303/2004 și a insistat, formal, asupra ideii că nu există o ordine de prioritate a criteriilor și că trebuie realizat un just echilibru între interesul bunei funcționări a instanțelor și interesul legitim privat al petentului, intimatul a omis integral, în motivare, orice analiză concretă a criteriilor de natură personală privitoare la contestatoare, singura argumentare în acest sens fiind aceea că "motivele invocate de doamna judecător în susținerea prezentei solicitări nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine".

Ignorând integral motivele de ordin subiectiv, intimatul a încălcat art. 61

2

lit. d)-j) din Legea nr. 303/2004, care instituie aceste criterii subiective, impunând deci și o analiză concretă, în soluționarea cererii de transfer și a încălcat principiul justului echilibru dintre interesul bunei administrări a activității instanțelor și interesul legitim privat al petentului în ceea ce privește viața sa profesională și de familie, principiu enunțat chiar în hotărârea atacată.

Realizarea unui just echilibru între interesul bunei funcționări a instanțelor și interesul legitim privat al contestatoarei impunea admiterea cererii de transfer, soluție prin care nevoile profesionale, familiale și medicale ale contestatoarei pot fi respectate prin desfășurarea activității, în continuare, la una dintre instanțele din Municipiul București, care, conform datelor cantitative (obiective) privind posturile vacante și gradul de încărcare, manifestă nevoi de personal asemănătoare cu cele ale Judecătoriei Târgoviște sau chiar mai accentuate (în cazul Judecătoriilor Sectoarelor 1 și 6), astfel încât soluția transferului nu sacrifică în niciun fel buna administrare a serviciului public al justiției.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține intimatul că, prin Hotărârea nr. 2505/15.11.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestoarei de la Judecătoria Târgoviște la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 și 6, reținând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcțiile de judecător de 4 ani și 4 luni, din care 2 ani și 9 luni la Judecătoria Târgoviște.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Judecătoria Târgoviște, instanța de la care se solicita transferul, din cele 22 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 18 posturi (2 judecători stagiari), fiind vacante 4 posturi, la care s-a adăugat unul sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare. De asemenea, 2 posturi erau temporar vacante și 3 judecători erau delegați la alte instanțe.

S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Târgoviște încărcătura cauzelor/judecător a fost de 924, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 727, comparativ cu media națională de 855.

Pe de altă parte, s-a reținut că:

- la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 73 de posturi, fiind vacante 6 posturi. De asemenea, 1 post urma să fie restituit în fondul de rezervă. Funcțiile de președinte al secției I civile și președinte al secției penale erau ocupate prin delegare, iar funcția de conducere de președinte al secției a II-a civilă s-a vacantat de la 15.11.2022, ca urmare a promovării la Tribunalul București a judecătorului delegat în această funcție. La această instanță, 9 posturi temporar vacante erau ocupate pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat de la altă instanță la Judecătoria Sectorului 1 București, iar 3 judecători erau delegați de la instanța antereferită la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media națională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 47 de posturi (1 judecător stagiar), fiind vacante 3 posturi la care s-a adăugat 1 post aprobat spre ocupare în condițiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. La această instanță erau vacante funcțiile de președinte al secției civile și președinte al secției penale, care erau ocupate prin delegare. De asemenea, 5 posturi erau ocupate în condițiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 2 judecători erau delegați de la Judecătoria Sectorului 2 București, iar 3 judecători erau delegați la Judecătoria Sectorului 2 București. Încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 3 București, dintre cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 61 de posturi (1 judecător stagiar), fiind vacante 5 posturi la care s-au adăugat 2 posturi aprobate spre ocupare în condițiile art. 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. La această instanță era vacantă funcția de președinte al secției penale care era ocupată prin delegare. De asemenea, 8 posturi erau ocupate în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 5 judecători erau delegați de la Judecătoria Sectorului 3 București la alte instanțe, iar 2 judecători erau delegați la instanța antereferită. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media națională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 4 București, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, la care s-a adăugat 1 post din fondul de rezervă, erau ocupate 53 de posturi de judecător, fiind vacante 2 posturi, la care s-a adăugat 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție, prin pensionare. De asemenea, un post urma să fie restituit în fondul de rezervă. La această instanță erau ocupate 6 posturi temporar vacante în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 4 București la o altă instanță. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855.

- la Judecătoria Sectorului 5 București, conform evidențelor direcției de resort a reieșit că nu erau posturi vacante.

- la Judecătoria Sectorului 6 București, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, la care s-au adăugat 2 posturi din fondul de rezervă, erau ocupate 32 de posturi, fiind vacante 3 posturi, la care s-a adăugat 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție, prin pensionare și totodată 2 posturi aprobate spre ocupare în condițiile 134 indice 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dintre aceste posturi, două urmau să fie restituite în fondul de rezervă. De asemenea, erau vacante și funcțiile de președinte al secției penale și președinte al secției civile, fiind ocupate prin delegare, iar 1 post era ocupat în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 București la altă instanță, iar 2 judecători erau delegați la instanța antereferită. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naționala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Judecătoriile Sectoarelor 1, 3, 4 și 6 București au transmis avize favorabile cu privire la transferul doamnei judecător, Curtea de Apel București a avizat favorabil transferul doamnei judecător la Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 și 6 București, în timp ce Judecătoriile Sectoarelor 2 și 5 din București, Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Târgoviște au comunicat avize nefavorabile.

Secția pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer.

A apreciat că îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel, motivele invocate de doamna judecător A. în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele instanței de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în contextul în care Judecătoria Târgoviște se confrunta cu un deficit de personal și cu un volum ridicat de activitate, încărcătura cauzelor pe judecător situându-se la nivelul mediei naționale. Reținând și avizele negative emise de Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Târgoviște, secția a mai apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei de la Judecătoria Târgoviște la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București și a respins contestația reclamantei.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezulta că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În ceea ce privește criticile reclamantei referitoare la pretinsa aplicare incompletă în cadrul hotărârii contestate a criteriilor obiective prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, secția pentru judecători a apreciat în mod legal și temeinic asupra cererii reclamantei, după analiza coroborată și unitară a tuturor criteriilor legale incidente în materia transferurilor, respectiv atât a celor referitoare la traseul profesional, la vechimea reclamantei în funcție, la volumul de activitate și la situația de personal ale tuturor instanțelor implicate în procedură, dar și la motivele personale invocate în cererea de transfer, pecum și cele expuse în avizele consultative solicitate în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, indicând, totodată, argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Argumentele prezentate în aceste hotărâri sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora.

Contrar celor susținute prin cererea de chemare în judecată în sensul că s-ar fi încercat o dublă "contabilizare" a judecătorilor delegați, acestea nu pot fi primite de vreme ce situația de personal a Judecătoriei Târgoviște a fost expusă în mod obiectiv, în cuprinsul hotărârii contestate, menționându-se că la această instanță din cele 22 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 18 posturi (2 judecători stagiari), fiind vacante 4 posturi, la care se adăuga un post sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare, 2 posturi erau temporar vacante și 3 judecători erau delegați la alte instanțe. Aceste date sunt congruente cu cele expuse în avizul emis de președintele Judecătoriei Târgoviște, în care se menționa că la această instanță erau ocupate efectiv 17 posturi (dintr-o schemă de 22 de posturi), din care 2 posturi erau ocupate de judecători stagiari. Astfel, susținerea reclamantei în sensul că posturile judecătorilor delegați ar fi fost avute în vedere ca și posturi vacante în scopul creării aparenței încărcării excesive a instanței, sunt lipsite de orice suport, atât timp cât din cuprinsul hotărârii atacate rezultă cu claritate că secția a avut în vedere cele 4 posturi vacante, la care se adăuga un post sub rezerva publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare.

Din avizul emis de Judecătoria Târgoviște rezultă și că alți doi judecători urmau să îndeplinească condițiile de pensionare în viitorul apropiat, manifestându-și intenția în acest sens.

Așadar, în mod corect a reținut secția pentru judecători că, la acel moment, un eventual transfer al reclamantei de la Judecătoria Târgoviște la una dintre judecătoriile din municipiul București nu era oportun, dat fiind deficitul de personal și volumul ridicat de activitate de la Judecătoria Târgoviște, unde 5 posturi erau efectiv vacante (iar dintre judecătorii care funcționau efectiv, 2 erau stagiari, având competență redusă în soluționarea cauzelor), iar încărcătura cauzelor pe judecător s-a situat la nivelul mediei naționale, aspecte evidențiate și prin punctele de vedere nefavorabile emise de Judecătoria Târgoviște și Curtea de Apel Ploiești.

În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la volumul de activitate al instanțelor unde reclamanta a solicitat transferul, simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer, solicitarea reclamantei urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, singurul organ cu o viziune de ansamblu asupra mobilității personalului din sistemul judiciar.

Mai mult decât atât, în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane, secția pentru judecători nu poate perturba activitatea unei instanțe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanțe.

În aceste condiții, pentru asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări, echilibrarea volumului de muncă și evitarea agravării situației dificile cu care se confruntă Judecătoria Târgoviște, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că, la acel moment (15 noiembrie 2022) nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei, având în vedere și motivele personale invocate de către aceasta. Acestea nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat. în consecință, acestea nu puteau prevala față de interesele instanței de la care provenea reclamanta, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de la care s-a solicitat transferul și interesele private ale solicitantei.

Prin urmare, în mod corect secția pentru judecători a analizat motivele de ordin personal invocate în cerere prin coroborare cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului, dar și cu conținutul avizelor consultative emise în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în vederea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor configurate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, se poate observa că Hotărârea secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2505/15.11.2022 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, astfel că în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Nu se poate reține caracterul nejustificat și arbitrar al măsurii dispuse de secția pentru judecători în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la soluționarea cererii nu reflectă, așadar, o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

De altfel, raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Hotărârea a cărei anulare o solicită reclamanta a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Conform jurisprudenței, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, secția pentru judecători, cu respectarea limitelor competenței sale și prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat în mod oportun ca, în soluționarea cererii de transfer formulate de reclamantă de la Judecătoria Târgoviște la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 din București, să acorde prioritate interesului public, în contextul în care un eventual transfer al doamnei judecător ar fi afectat activitatea instanței și interesele justițiabililor.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.09.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Târgoviște a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Sectorului 6 București, la Judecătoria Sectorului 3 București, la Judecătoria Sectorului 5 București, la Judecătoria Sectorului 4 București, la Judecătoria Sectorului 2 București sau la Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin Hotărârea nr. 2505 din 15 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, prin raportare la situația posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională; avizele favorabile și cele nefavorabile față de cererea de transfer a contestatoarei, condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează contestatoarea, precum și motivele de ordin personal invocate de aceasta în susținerea cererii.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Totodată, Înalta Curte amintește că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Acesta are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Preliminar, se impune a se sublinia că eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Normele care reglementează instituția transferului nu au caracter imperativ, ci conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, intimatul urmând să stabilească în raport de motivele invocate și de de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, în ce măsură este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Printr-un prim set de critici, contestatoarea a susținut că actul administrativ nu îndeplinește cerința motivării, întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal și profesional invocate în susținerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 60

2

din Legea nr. 303/2004, soluția de respingere bazându-se exclusiv pe criteriul situației instanței de la care se solicita transferul.

În realitate, această critică este una care ține de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenței pe care a dat-o situației instanței de la care se solicită transferul față de motivele de ordin personal invocate de contestatoare în cererea sa.

Verificând hotărârea ce face obiectul contestației, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât și argumentele care au determinat intimatul să adopte o soluție de respingere a solicitării de transfer, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul.

Motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestatoare și, chiar dacă motivele de ordine personal invocate de aceasta nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secția pentru judecători.

Pe fondul cererii, Înalta Curte, în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, constată că, în mod corect, secția pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, față de volumul de activitate al Judecătoriei Târgoviște și de lipsa caracterului excepțional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare.

Contrar susținerilor acesteia, la soluționarea cererii sale de transfer, intimatul CSM a analizat coroborat și unitar toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, concluzionând în mod corect că nu este oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare.

Înalta Curte observă că, la momentul soluționării cererii de transfer, s-a avut în vedere situația Judecătoriei Târgoviște, instanța de la care s-a solicitat transferul, unde, conform evidențelor direcției de resort, din cele 22 de posturi de judecător prevăzute în scheme, erau ocupate doar 18 posturi, dintre care două posturi erau ocupate de judecători stagiari, iar un post era ocupat sub rezerva publicării decretului de eliberare. Această situație a fost confirmată și de către Judecătoria Târgoviște, care a acordat aviz negativ solicitării de transfer a contestatoarei, având în vedere că dintr-un total de 22 de posturi normate, sunt ocupate efectiv doar 17 posturi.

Față de deficitul de personal și de încărcătura cauzelor ce se situează la nivelul mediei naționale, CSM a respins cererea contestatoarei, apreciind că un eventual transfer ar fi de natură să afecteze buna funcționare a instanței și să producă un dezechilibru în ceea să privește volumul de activitate.

Înalta Curte nu poate primi susținerile contestatoarei potrivit cărora situația de personal și încărcătura de la Judecătoria Târgoviște nu puteau constitui temei pentru respingerea cererii sale de transfer, cât timp situațiile instanțelor la care a solicitat transferul sunt fie similate, fie chiar mult mai grave.

Este adevărat că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 6 București se află într-o situație defavorabilă în ceea ce privește volumul de activitate, prin raportare la procentele din media națională a instanțelor judecătorești, însă asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări unei instanțe nu poate fi făcută prin destabilizarea alteia. Or, având în vedere situația posturilor din cadrul Judecătoriei Târgoviște, transferul contestatoarei ar fi condus la supraîncărcarea judecătorilor rămași efectiv în activitate și implicit, la afectarea bunei funcționări a acestei instanțe.

În ceea ce privește transferul contestatoarei la Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la această instanță nu au existat posturi de execuție vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004. Este de observat și că reclamanta nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferențiat motivele respingerii cererii sale de transfer la cele șase judecătorii vizate.

În ceea ce privește criteriile expuse la art. 61

2

lit. c) – g) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanță specializarea judecătorului, vechimea la instanța de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcția de judecător, vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul ori disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, în lipsa unui concurs cu alte cereri de transfer la aceeași instanță, caz în care ar fi fost necesară analizarea comparativă a acestor elemente.

Cât privește motivele cuprinse în avizele emise de instanțele implicate în transfer, criteriu prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată că Judecătoriile Sectoarele 1,3, 4 și 6 București au transmis avize favorabile cererii de transfer, Curtea de Apel București a avizat, de asemenea, favorabil transferul doamnei judecător la Judecătoriile Sectoarelor 1,3 și 6 București, în timp ce Judecătoriile Sectoarelor 2 și 5 din București, Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Târgoviște au comunicat avize negative.

La dosarul cauzei a fost prezentat avizul motivat al Judecătoriei Târgoviște, în cuprinsul căruia s-a învederat că, dintr-un număr total de 22 de posturi, sunt ocupate efectiv numai 18, dintre care 2 posturi sunt ocupate de judecători stagiari. Celelalte 5 posturi sunt ocupate de către 2 judecători aflați în concediu creștere copil și de către 3 judecători delegați la Tribunalul Dâmbovița, înscriși la examenul de promovare aflat în derulare.

Avizul negativ s-a mai fundamentat și pe împrejurarea că, un număr de 4 judecători (dintre care 3 sunt deja delegați) vor promova la Tribunalul Dâmbovița, două cereri de pensionare a doi judecători se află în curs de soluționare, activitatea judecătorilor stagiari va înceta în vederea pregătirii examenului de definitivat, completurile prezidate de către aceștia urmând a se desființa, se vor îndeplini condițiile legale de pensionare ale unei alte doamne judecător care și-a manifestat intenția de a se penisiona și sunt în curs de soluționare alte 3 cereri de transfer de la Judecătoria Târgoviște la una dintre judecătoriile de sector.

În acest context, Înalta Curte constată că situația activității Judecătoriei Târgoviște, din perspectiva volumului în creștere a dosarelor date în soluționarea acestei instanțe și a deficitului de resurse umane, justifică respingerea cererii de transfer formulată de contestatoare, prin consecințele negative expuse de conducerea instanței și reținute în mod corect de intimatul CSM în analiza de oportunitate a cererii de transfer. Vacantarea unui post la această instanță ar fi de natură să influențeze negativ desfășurarea în bune condiții a activității și realizarea adecvată a actului de justiție, afectând interesele justițiabililor prin întârzierea soluționării dosarelor, ca urmare a creșterii încărcăturii dosarelor pe judecător și a preluării de către judecătorii rămași a atribuțiilor ce reveneau contestatoarei.

Mai departe, pentru a combate relevanța criteriului prevăzut de art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a prezentat argumente referitoare la situația sa personală. Fără a minimiza impactul resimțit de către contestatoare, Înalta Curte apreciază că motivele generice invocate de către aceasta cu privire la domiciliu, la dificultatea efectuării navetei, situația familială și la starea de sănătate, deși reale, nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, neavând caracter excepțional.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2505 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.