ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4521/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să i se admită cererea de transfer de la Judecătoria Ploiești la Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6, de pe raza Curții de Apel București.

În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a reiterat motivele de ordin profesional și personal prezentate prin cererea de transfer adresată intimatului.

Astfel, a arătat că are o vechime de peste 8 ani în profesia de judecător, din care peste 5 ani la Judecătoria Ploiești, că este specializată atât în materia Dreptului Civil/Comercial/Dreptul Familiei, cât și în materia Dreptului Penal, că are o vechime în cadrul secției civile (cu includerea litigiilor ce țin de Dreptul Familiei) de 6 ani și în cadrul secției penale de 1 an (perioada stagiaturii), precum și că are disponibilitatea de a activa în secția/completul corespunzător specializării oricăruia dintre posturile vacante la instanțele la care solicită transferul.

Totodată, a prezentat starea sa de sănătate și a mamei sale, recomandările medicale referitoare la evitarea navetei și a situațiilor stresante, împrejurarea că are domiciliul în București unde se află logodnicul și o parte semnificativă din familia sa, precum și faptul că odată transferată își va putea continua în condiții mai bune studiile doctorale.

În continuare, a arătat că deși a avut cea mai mare vechime dintre toți judecătorii de la Judecătoria Ploiești care au formulat cerere de transfer, intimatul a hotărât să admită alte două cereri de transfer ale unor doamne judecător cu o vechime inferioară față de a sa.

A precizat că singurul motiv al respingerii cererii de transfer este acela că a fost selectată pentru un stagiu de aproape un an la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, începând cu 4 septembrie 2023, însă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 și 3, precum și Curtea de Apel București au avizat favorabil cererea sa de transfer, chiar dacă a fost selectată la CEDO, și și-au asumat faptul că are oportunitatea de a pleca din data de 4 septembrie 2023.

În opinia contestatoarei, selectarea pentru un stagiu de formare (fie el de lungă sau de scurtă durată) nu constituie un impediment pentru admiterea cererii de transfer, întrucât în analiza cererii de transfer se iau în calcul strict criteriile prevăzute de lege (art. 61

2

din Legea nr. 303/2004), iar nu motive suplimentare, străine legii.

Totodată, a arătat că doamna judecător B., colega sa, se află în concediu de creștere copil, astfel că admiterea cererii sale de transfer nu este de natură a aduce un suport real instanței la care i s-a admis transferul. Pe de altă parte, chiar în eventualitatea acceptării ofertei Curții de la Strasbourg pentru a efectua respectivul stagiu, acesta ar fi început abia din data de 4 septembrie 2023, astfel că, până la acea dată, contestatoarea ar fi putut ajuta instanța din București la care i s-ar fi admis transferul, prin soluționarea de dosare și scăderea stocului de dosare. Astfel, dacă i s-a admis cererea colegei care se află încă în concediu de creștere copil, cu atât mai mult se impunea admiterea cererii sale.

De asemenea, cu privire la colega judecător C., căreia i s-a admis cererea de transfer de la Judecătoria Ploiești în etapa a doua a sesiunii de transfer, a arătat că, pe lângă faptul că avea o vechime mult inferioară, acesteia i s-a admis la o lună după ce s-a întors din concediu de creștere copil cererea de delegare la Judecătoria Sectorului 1 (deși contestatoarei i s-a respins cu doar o săptămână înainte cererea de delegare la aceeași instanță), iar după o lună i s-a admis și cererea de transfer la aceeași instanță (martie 2023 - etapa a II-a a sesiunii de transfer).

Contestatoare a criticat faptul că motivele sale personale și profesionale nu au fost analizate nici măcar prima facie, ci au fost înlăturate, pe motiv că a fost acceptată pentru a urma un stagiu la CEDO. Astfel, cererea de transfer pare să fi fost analizată numai din perspectiva unor motive neargumentate, de exemplu necesitatea asigurării resurselor umane, echilibrarea volumului de muncă, celeritatea, precum și aspectul (neprevăzut) de lege că a fost selectată pentru a urma un stagiu, cu ignorarea completă a situației sale personale și a dorințelor profesionale.

Față de aceste considerente a solicitat anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să admită cererea sa de transfer.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că la soluționarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate, în cauza de față fiind determinant numărul posturilor vacante și al celor temporal vacante de la instanța de la care se solicită transferul, dificultățile de ocupare a acestora, avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Ploiești și de Judecătoria Ploiești, precum și selecția contestatoarei pentru un stagiu de un an de zile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu data de 04.09.2023.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte va respinge prezenta contestație, apreciind că este nefondată pentru considerentele prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că este învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 876 emisă la data de 30 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Sectorului 1 București sau la Judecătoria Sectorului 2 București.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Din punct de vedere al cerinței legale a motivării, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente. Se constată, însă, că hotărârea contestată respectă cerințele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susținerilor contestatoarei, secția pentru Judecători nu a reținut că singurul motiv al respingerii cererii de transfer îl reprezintă faptul că doamna judecător a fost selectată pentru un stagiu de un an la Curtea Europeană a Drepturilor omului începând cu data de 4 septembrie 2023. În analiza efectuată, intimatul a reținut, primordial, situația dificilă a Judecătoriei Ploiești, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situații și pentru a evita perturbarea activității Judecătoriei Ploiești prin supraîncărcarea celorlalți judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor, în contextul cu care se confruntă instanța sub aspectul fluctuației de personal (numărul cererilor de transfer formulate de la această instanță fiind în mod constant unul ridicat în fiecare sesiune de transfer), văzând și situația instanțelor la care s-au solicitat transferurile, precum și avizele și, respectiv, punctele de vedere ale instanțelor implicate, secția pentru Judecători a apreciat optim transferul a doi judecători de la Judecătoria Ploiești, fără afectarea bunei funcționări a instanței.

Așadar, analizând concomitent cele 20 de cereri de transfer formulate de către judecători de la Judecătoria Ploiești, în raport de motivele invocate de solicitanți și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secția pentru Judecători a apreciat că sunt prioritate cererile formulate de B. și D., având în vedere incidența criteriului privind motivele din avizele și punctele de vedere ale instanțelor implicate, cât și incidența criteriului privind starea de sănătate și situația familială ale acestora.

Totodată, este neîntemeiată și susținerea contestatoarei potrivit căreia, în soluționarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel referitor la selectarea la un stagiu de formare profesională de lungă durată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că acest aspect a fost reținut în considerentele Hotărârii nr. 876/30.03.2023 nu ca un criteriu distinct, ci în circumstanțierea corectă a situației de fapt, arătându-se în mod expres de către intimat că vacantarea temporară a postului doamnei judecător nu va aduce un suport real instanțelor la care se solicită transferul, iar deficitul de personal nu va fi acoperit. Prin urmare, intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte pe care le apreciază relevante cu privire la situația profesională a contestatoarei.

Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluția de admitere a celorlalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secția pentru Judecători a reținut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Ploiești și a apreciat că pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instanțe puteau fi admise doar două cereri de transfer, iar solicitările magistraților au fost analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleași criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speță de o încălcare a principiului egalității de tratament.

Deși, este adevărat că doamna judecător A. are o vechime mai mare în funcție decât celelalte două doamne judecător ale căror cereri de transfer au fost admise (aspect reținut, de altfel, și în considerentele hotărârii contestate), criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Înalta Curte nu poate reține criticile contestatoarei potrivit cărora cererea de transfer a fost analizată cu ignorarea completă a situației sale personale și a dorințelor profesionale, de vreme ce chiar din considerentele hotărârii, secția pentru Judecători a apreciat că motivele invocate de doamna judecător în susținerea solicitării de transfer nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare și menținerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcționare a instanței, vacantarea, la acel moment, a postului său, conducând la un dezechilibru între interesul personal și interesul public referitor la buna funcționare a instanțelor.

În plus, motivele de ordin personal invocate prin cererea de transfer (efectuarea navetei, starea de sănătate, posibilitatea continuării studiilor doctorale în condiții mai bune, etc.) nu aveau în vedere faptul că a fost selectată pentru un stagiu de lungă durată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât toate argumentele contestatoarei nu mai erau de actualitate la momentul analizării cererii de transfer.

Or, în măsura în care situația personală a contestatoarei se va menține după finalizarea stagiului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de transfer, care va fi analizată în funcție de situația de la acel moment.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituțional de unificare a jurisprudenței, consacrat și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal)

În raport de această orientare jurisprudențială, în mod corect secția pentru Judecători a apreciat că motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele instanței de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare și menținerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcționare a instanței, vacantarea postului său, la acel moment, conducând la un dezechilibru între interesul personal și interesul public referitor la buna funcționare a instanțelor.

În ceea ce privește avizele comunicate de instanțele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați.

În cauză, secția pentru judecători a avut în vedere și a dat prioritate avizelor nefavorabile emis de Judecătoria Ploiești și Curtea de Apel Ploiești, dat fiind rolul însemnat al președinților de instanțe în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul acestora, motivele invocate fiind analizate prin coroborare și cu alte criterii legale relevante.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secția pentru Judecători și-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale instanței de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ). Iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în atribuțiile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând și o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.