ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2024

Cererea adresată secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii Prin cererea formulată A., judecător la Tribunalul București, a solicitat transferul la Curtea de Apel Ploiești, invocând motive personale și profesionale.

Hotărârea atacată Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin Hotărârea nr. 945 din 14 mai 2024, a respins cererea de transfer de la Tribunalul București la Curtea de Apel Ploiești, formulată de domnul judecător A..

Calea de atac exercitată Împotriva Hotărârii nr. 945 din 14 mai 2024, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru judecători A. a formulat contestație, solicitând anularea Hotărârii nr. 945 din 14.05.2024 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care sa dispună transferul său de la Tribunalul București la Curtea de Apel Ploiești. În motivarea contestației, contestatorul arată că a fost numit în funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 242/2004, din acel moment exercitând numai activitatea de judecător. În momentul formulării prezentei solicitări, are o vechime în muncă de 25 de ani, din care în magistratură de 22 de ani și 6 luni în mod neîntrerupt (incluzând perioada cursurilor Institutului Național al Magistraturii, respectiv perioada 2001 - 2003). În susținerea cererii de transfer a susținut că are calitatea de judecător începând cu anul 2003, absolvind Institutul Național al Magistraturii început în luna octombrie 2001, deține gradul corespunzător instanței la care solicită transferul începând cu data de 22 iunie 2015 și și-a exprimat disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant. Deși a arătat că sunt îndeplinite criteriile reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pentru a se dispune transferul la Curtea de Apel Ploiești, hotărârea împotriva căreia a formulat contestație nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la motivele de ordin personal și profesional prezentate în cererea de transfer. Deși are o vechime de 22 ani și 6 luni numai în funcția de judecător și deține gradul profesional de curte de apel, grad care a fost obținut în cadrul concursului de promovare efectivă a judecătorilor în funcții de execuție din anul 2015, având o vechime de 8 ani și 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel, Curtea de Apel Ploiești avizând favorabil cererea de transfer, în motivarea soluției de respingere adoptate prin Hotărârea nr. 945 din 14.05.2024 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, nu s-a ținut cont decât de avizele transmise de Tribunalul București și Curtea de Apei București. În opinia contestatorului, fără să efectueze evaluarea comparativă și cumulativă a tuturor criteriilor de transfer stabilite de lege [art. 190 alin. (5) raportat la art. 192 din Legea nr. 303/2022], intimatul își motivează actul administrativ în raport de aspectele expuse în avizele nefavorabile exprimate de Curtea de Apel București și de Tribunalul București, lansând ipoteza potrivit căreia transferul subsemnatului ar afecta în mod negativ activitatea Tribunalului București, deoarece ar accentua deficitul de personal, întrucât la respectivul tribunal există un număr considerabil de posturi vacante, iar volumul de activitate s-a situat constant și semnificativ peste media națională. Ambele (pseudo) argumente relevă în realitate lipsa motivării actului administrativ atacat și excesul de putere al intimatului, apt să justifice admiterea prezentei cereri introductive de instanță astfel cum a fost formulată. Avizul nefavorabil transferului exprimat de Tribunalul București, în calitate de instanță de la care se solicită transferul, se limitează la considerentul indefinit, potrivit căruia este necesară prezența în activitate la Tribunalul București. Sunt necunoscute motivele cuprinse în avizul exprimat de Curtea de Apel București, de vreme ce acestea nu transpar din conținutul actului administrativ atacat în prezenta cauză, astfel încât nu pot de plano să îi fundamenteze legalitatea formală și substanțială. Deși în motivarea soluției de respingere a cererii de transfer se susține de către secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii că motivele invocate în susținerea cererii de transfer nu pot prevala, la acest moment, față de interesele instanței de la care este solicitat transferul, vacantarea la acest moment a postului, conducând la un dezechilibru între interesul personal și interesul public privind buna funcționare a instanțelor, solicită în mod respectuos să se observe că în aceeași ședință din data de 14 mai 2024, au fost admise un număr de nouă cereri de transfer formulate de Ia alte instanțe la Tribunalul București (Hotărârile nr. 744, 745, 746, 747, 748, 749, 751, 752 și 753 din 14 mai 2024 ale secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii). Avizul negativ al Tribunalului București în sensul că s-ar crea un deficit mare de judecători ca urmare a admiterii cererilor de transfer în prima etapă de transfer de la această instanță, nu este unul care să țină cont de situația reală. Chiar dacă legea [art. 188 alin. (1) Legea nr. 303/2022] impune, fără echivoc, emiterea avizelor motivate de către președinții instanțelor implicate în procedura de transfer - la care și de la care se solicită transferul - acestea din urmă manifestă natura juridică a unor avize consultative, de vreme ce motivele pentru care sunt emise nu au prioritate în raport de celelalte criterii de analiză a cererilor de transfer, așa cum statuează prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022. Din moment ce au fost admise nouă cereri de transfer la Tribunalul București, nu se poate reține în mod întemeiat că o eventuală admitere a cererii de transfer ar duce la desființarea completelor al căror titular sunt, cu consecințe negative atât cu privire la durata de soluționare a cauzelor, cât și cu privire la colegii cărora ar urma să li se repartizeze dosarele, admiterea unei cereri de transfer neputând impune soluția desființării completului al cărui titular este judecătorul transferat. Or, analiza hotărârii contestate relevă ca principala justificare pentru care s-a respins cererea de transfer este grefată pe motivele avizului nefavorabil exprimat de instanța de la care se solicită transferul (Tribunalul București), evocând eo ipso, excesul de putere al autorității intimate, în sensul consfințit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Reținerea acestor criterii ca unice criterii analizabile în procedura de transfer la o altă instanță, ar conduce la respingerea oricărei cereri de transfer formulate de orice judecător care activează la Tribunalul București. În ceea ce privește vechimea la instanța de la care a solicitat transferul, deși s-a susținut că vechimea este de 1 an și 3 luni (de la admiterea precedentei cereri de transfer pentru Tribunalul București), arată că în perioada 19 februarie 2009 - 14 iulie 2015, 01 ianuarie 2016 - martie 2017 și de la 01 ianuarie 2023 la zi, a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului București. Hotărârea atacată nu analizează nici vechimea efectivă ca judecător în cadrul Tribunalului București și nici vechimea în grad profesional de judecător de curte de apel, fiind enunțată doar vechimea de 8 ani și 9 luni în grad de curte de apel. De asemenea, se mai susține că nu se face nicio referire la perioada în care a desfășurat efectiv activitate în cadrul Curții de Apel București și în cadrul Curții de Apel Ploiești, fiind dezvoltate anumite aspecte din observațiile care însoțesc avizul favorabil cererii de transfer emis de Curtea de Apel Ploiești, fără a se menționa că a fost detașat la data de 01.07.2017 de la Curtea de Apel București, însă la solicitarea Curții de Apel Ploiești, iar anterior începerii desfășurării activității la Tribunalul București (01.01.2023) a cerut de două ori revocarea hotărârii prin care a fost anterior transferat la instanța din capitală, însă niciuna din aceste solicitări nu a fost pusă în discuție înainte ca actul administrativ să producă efecte juridice. Chiar dacă de aproximativ 10 ani soluționează cauze în materie penală, în măsura aprobării prezentei cereri de transfer la Curtea de Apel Ploiești, și-a asumat disponibilitatea de a activa la oricare dintre secțiile sau completurile la care cerințele acestei instanțe o impun. Un alt argument pentru care consideră că se impune admiterea cererii de transfer este acela că, urmare a transferului a doi judecători la Curtea de Apel Ploiești tot în urma soluțiilor pronunțate la data de 14 mai 2024, au rămas vacante 2 posturi în cadrul secției penale a curții, iar în ipoteza exercitării unei alte profesii juridice după pensionare, nu va exercita această profesie la instanțele sau parchetele de pe raza Curții de Apel Ploiești.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, contestatorul are o vechime de 22 ani și 6 luni în funcția de judecător, dintre care 1 an și 3 luni la instanța de la care solicită transferul și o vechime de 8 ani și 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel. Prin hotărârea atacată s-a reținut că la Tribunalul București, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 247 posturi (efectiv ocupate 217 posturi), fiind vacante 15 posturi. La această instanță, în anul 2023, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 688,3, comparativ cu media națională de 553,4, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 564,8, comparativ cu media națională de 398,8. Conform evidențelor aceleiași direcții, la Curtea de Apel Ploiești, instanță la care s-a solicitat transferul, dintre cele 57 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 53 de posturi (efectiv ocupate 51 de posturi), fiind vacante și utile pentru transfer 4 posturi. În temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare. Tribunalul București a avizat negativ cererea de transfer, având în vedere încărcătura și complexitatea ridicată a cauzelor de competența secției penale. Curtea de Apel Ploiești, instanță la care s-a solicitat transferul, avizul a fost unul favorabil, cu observații în sensul că, deși activează la această instanță pe perioade scurte, domnul judecător cere iar detașarea/transferul la instanțele din București, cereri ce ar trebui respinse. Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu este oportună, la acest moment, admiterea cererii de transfer, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește. Înalta Curte constată că secția pentru judecători a analizat în mod coroborat și unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, reținând ca fiind determinante în cazul reclamantului situația de personal și volumul de activitate de la Tribunalul București, precum și motivele expuse în cuprinsul avizului negativ emis de această instanță, respectiv al observațiilor din punctul de vedere favorabil transmis de Curtea de Apel Ploiești. Astfel, în actul administrativ a cărui anulare se solicită, s-a reținut că domnul judecător A. avea o vechime de 22 ani și 6 luni în funcția de judecător, dintre care 1 an și 3 luni la instanța de la care solicita transferul și o vechime de 8 ani și 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel. În ceea ce privește criteriul numărului posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, în mod corect secția pentru judecători a observat că la Tribunalul București dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 247 de posturi (efectiv ocupate 217 posturi), fiind vacante 15 posturi, reprezentând un procent efectiv de ocupare de aproximativ 82%, toate acestea în contextul în care la Curtea de Ploiești, instanță unde s-a solicitat transferul, dintre cele 57 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 53 de posturi (efectiv ocupate 51), fiind vacante și utile pentru transfer doar 4 posturi, reprezentând un procent efectiv de ocupare de aproximativ 89%. Nu în ultimul rând, mai arătăm că în anul 2023, la nivelul Tribunalului București, încărcătura de dosare/judecător se situa cu mult peste media națională (688,3 comparativ cu media națională de 553,4) iar la Curtea de Apel Ploiești încărcătura cauzelor/judecător a fost sub media națională (235,4 comparativ cu media națională de 251,2). În motivarea avizului negativ, conducerea Tribunalului București a arătat că având în vedere încărcătura și complexitatea ridicată a cauzelor de competența secției penale, nu se impune admiterea cererii de transfer a reclamantului. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este faptul că în ciuda unui procent de ocupare scriptic relativ ridicat al schemei de personal, în realitate erau cu 30 de posturi mai puțin ocupate efectiv, ceea ce subliniază deficitul major cu care se confrunta la acel moment Tribunalul București, iar aceasta pe fondul unui volum de activitate mult peste media națională. Înalta Curte reține că avizul favorabil al Curții de Apel Ploiești în ceea ce privește transferul reclamantului, s-a arătat că domnul judecător A. a activat la Curtea de Apel Ploiești din 15.07.2015 și, ulterior, a fost transferat, la 15.01.2016, la Tribunalul București, după care a fost detașat, la data de 01.07.2017. la Curtea de Apel Ploiești, apoi transferat, la 01.06.2018, la această instanță. în toamna anului 2022 a fost din nou transferat la Tribunalul București, iar în sesiunea de transferuri din mai 2024 a solicitat pentru a treia oară să se transfere la Curtea de Apel Ploiești, unde erau 4 locuri vacante, conform specializării domnului judecător, fiind nevoie de ocuparea posturilor. Nu pot fi primite nici criticile reclamantului privind pretinsa omisiune a secției pentru judecători de analiză a vechimii acestuia în funcția de judecători, întrucât în cuprinsul hotărârii este menționat traseul profesional al reclamantului, precum și vechimea în gradul profesional de judecător de curte de apel, iar acest criteriu nu are un caracter absolut, fiind analizat coroborat cu toate celelalte criterii legale. Raportat la faptul că legea conferă judecătorului o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, în același timp, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, în mod corect secția a apreciat că motivele personale și profesionale invocate de reclamant în susținerea cererii sale de transfer nu puteau prevala, la acel moment, față de interesele instanței de la care acesta provine, în condițiile în care vacantarea postului său ar fi condus la un dezechilibru între interesul personal al magistratului și interesul public privind buna funcționare a instanțelor. Astfel fiind, Înalta Curte reține că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere și nu a vătămat drepturile și interesele legitime ale reclamantului. Prin urmare, Înalta Curte reține că în mod corect secția pentru judecători a apreciat că, în acea etapă a sesiunii de transferuri, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantului, având în vedere deficitul de personal cu care se confrunta Tribunalul București, precum și a volumului mare de dosare, sens în care a considerat ca se impunea respingerea cererii de transfer. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile contestatorului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea pronunțată este legală.

Temeiul legal al soluției adoptate Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.