ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5849/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată în perioada ianuarie- martie 2023, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Prahova, a solicitat transferul la Curtea de Apel Ploiești.

Prin Hotărârea nr. 698 din 28 martie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer de la Tribunalul Prahova la Curtea de Apel Ploiești formulată de doamna judecător cu grad profesional de curte de apel A..

În motivarea hotărârii, secția pentru judecători a avut în vedere, în esență, prevederile art. 188 alin. (1)-(3), art. 192 din Legea nr. 303/2022, vechimea în funcție și la instanță a contestatoarei și avizele instanțelor implicate.

Împotriva acestor hotărâri, doamna judecător A. a formulat contestație prin care a solicitat admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 698/28.03.2023 și admiterea cererii de transfer și transferul său la Curtea de Apel Ploiești.

A susținut contestatoarea că hotărârea contestată este nemotivată, făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a Curții Europene de Justiție, pentru că menționarea succintă a unor date statistice, analizarea cererii exclusiv prin raportare la anumite criterii, stabilite arbitrar, și prezentarea unor aspecte generale privind volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul echivalează cu lipsa motivării și este de natură să lipsească actul de transparență.

A mai apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, criteriile prevăzute de legiuitor pentru transfer nefiind analizate comparativ și cumulativ, ci arbitrar și subiectiv.

Cu toate că legiuitorul a prevăzut multiple criterii privind transferul judecătorilor, pârâtul i-a respins cererea motivat de faptul că a fost admisă o singură cerere dintre cele formulate, respectiv cererea doamnei judecător B., dând eficiență, în mod arbitrar, exclusiv punctului de vedere (avizului) emis de Președintele Curții de Apel Ploiești și a valorificat criterii neprevăzute de lege, cum este cel al "experienței profesionale deosebite", în condițiile în care existau 4 locuri vacante la Curtea de Apel Ploiești.

În continuarea criticilor sale, contestatoarea s-a referit la criteriile prevăzute de art. 192 lit. a), b), c), d), f) și g) din Legea nr. 303/2022 astfel cum au fost avute în vedere prin hotărârea contestată.

În ce privește lit. a), a) arătat că Tribunalul Prahova a emis aviz nefavorabil și transferului doamnei judecător B., ca și celorlalți judecători care au formulat cereri de transfer. Președintele Curții de Apel Ploiești a emis punct de vedere nefavorabil în ceea ce o privește având în vedere exclusiv argumentele prezentate în avizul negativ formulat de Tribunalul Prahova, în sensul că va fi dificilă ocuparea postului vacant întrucât această instanță este neatractivă.

Referitor la faptul reținut de Președintele Curții de Apel Ploiești, că doamna judecător B. ar fi avut cea mai mare vechime în funcția de judecător, de 22 ani, a menționat contestatoarea că nu este conform realității, cea mai mare vechime în funcție având-o doamna PC, respectiv 23 ani și 3 luni.

Referitor la criteriul prevăzut de lit. d) și lit. e) al art. 192 din Legea nr. 303/2022, a precizat contestatoarea că are o vechime sensibil egală cu cea a majorității judecătorilor de la Tribunalul Prahova care au formulat cerere de transfer la Curtea de Apel Ploiești, de 12 ani și 4 luni, vechime mai mare având doar 3 dintre judecătorii care au formulat cerere de transfer.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de lit. f), vechimea în gradul aferente instanței sau parchetului, a arătat că la data formulării cererii de transfer avea aceeași vechime în grad de curte de apel, respectiv de o lună, ca și doamna judecător B., a cărei cerere de transfer a fost admisă.

A mai susținut contestatoarea că un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate îl reprezintă faptul că cererea de transfer a fost respinsă deși nu s-au ocupat toate cele 4 posturi vacante disponibile pentru sesiunea de transferuri. A arătat că, pentru a minimaliza efectele admiterii, în mod arbitrar și subiectiv, a cererii de transfer a doamnei judecător B., începând cu data transferului, 01.05.2023, Președintele Curții de Apel Ploiești a dispus delegarea doamnei judecător la Tribunalul Prahova.

Astfel, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nu a analizat cererile de transfer formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova prin prisma criteriilor prevăzute de lege, ci exclusiv prin prisma magistraților ce au formulat cereri de transfer, fiind ales mai întâi magistratul despre care s-a apreciat, în mod subiectiv, că se impune a fi transferat iar ulterior selectate și adaptate criteriile prevăzute de lege la persoana desemnată, în vederea justificării măsurii dispuse.

De asemenea, nu s-a avut în vedere menținerea unui echilibru între interesul public și interesul privat al magistraților care au formulat cereri de transfer, ci exclusiv interesul privat al doamnei judecători B..

La data de 14.11.2023, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare și precizare a acțiunii, prin care a invocat excepția de nelegalitate a avizului nefavorabil emis de Tribunalul Prahova nr. 1727/A/24.02.2023 și a punctului de vedere emis de Președintele Curții de Apel Ploiești.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Față de excepția de nelegalitate invocată de contestatoare, intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibilă, apreciind că actele ce fac obiectul acesteia sunt operațiuni administrative care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Excepția de nelegalitate este reglementată de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia,

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate."

Actul administrativ este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Deci, pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Actele ce fac obiectul excepției de nelegalitate invocate de contestatoare, avizul emis de Tribunalul Prahova și punctul de vedere al Președintelui Curții de Apel Ploiești, nu îndeplinesc aceste condiții, nefiind acte administrative unilaterale, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Avizul, ca și punctul de vedere, nu reprezintă altceva decât o opinie a instituțiilor implicate, o formalitate procedurală anterioară emiterii unui act administrativ, și nu produc prin ele însele efecte juridice de sine stătătoare. Indiferent de caracterul lor, consultativ, facultativ sau conform, nu sunt acte administrative, ci operațiuni procedurale anterioare emiterii actului.

Or, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație subiectivă sau obiectivă, astfel că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de contestatoare.

Aspecte de fapt și de drept relevante

Pentru respingerea cererii contestatoarei A. de transfer prin Hotărârea nr. 698/28.03.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a avut în vedere dispozițiile art. 188 alin. (1)-(3), art. 189 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv situația posturilor, încărcătura cauzelor/judecător, avizele instanțelor implicate, necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Prahova, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, dar și motivele personale invocate, evidențiindu-se date relevante privind traseul profesional al doamnei judecător.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilește următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Prahova, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, s-a reținut că instanța de la care s-a solicitat transferul se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante precum, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a apreciat fi oportun transferul unui singur judecător (din cei 11 magistrați care au formulat cerere de transfer).

În aceste condiții, aprobarea și a transferului doamnei judecător A. ar fi amplificat deficitul de personal cu care se confrunta la acel moment instanța la care aceasta funcționa.

Înalta Curte, examinând modalitatea în care au fost analizate criteriile prevăzute de art. 192 în cadrul cererilor de transfer soluționate concomitent, printre care și cererea contestatoarei A., apreciază că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 698/28.03.2023 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Este nefondată critica referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Fără a se mai relua datele statistice reținute prin hotărârea contestată, se constată că intimatul a avut în vedere informațiile și datele referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea contestatoarei și motivele invocate. Motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate.

Înalta Curte reține că fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer.

Avându-se în vedere volumul de activitate și situația de personal de la Tribunalul Prahova, aspecte coroborate cu motivele expuse în avizele nefavorabile emise de Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, în mod corect a apreciat intimatul că, la acel moment, nu era oportună admiterea cererii de transfer formulate de contestatoare, motivele personale invocate de acesta neputând prevala față de interesele instanței de la care provenea.

Contrar alegațiilor contestatoarei, criteriile legale nu au fost analizate arbitrar și subiectiv. Astfel, pentru admiterea cererii doamnei judecător B., intimatul a avut în vedere vechimea în funcție și punctul de vedere favorabil al Curții de Apel Ploiești, care a ținut cont de necesitatea ocupării cu prioritate a posturilor vacante de la secția I civilă, specializare identică celei la care magistratul a cărui cerere s-a aprobat activa la tribunal.

Nu în ultimul rând, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea legii, normele care reglementează instituția transferului având caracter supletiv și de natură să confere doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, cererea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Aprecierile contestatoarei, referitoare la deblocarea unui complet al Tribunalului Prahova și la detașarea la Consiliul Superior al Magistraturii a unui magistrat din cadrul aceleiași instanțe, vizează aspecte care excedează analizei instanței și care nu au legătură cu hotărârea atacată.

În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat.

În condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege ce aveau relevanță, iar situația expusă de contestatoare nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, nu se poate reține nelegalitatea actului ce face obiectul contestației.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) raportat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă, și, în baza dispozițiilor art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor coroborate cu cele ale art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate invocată de contestatoare, ca inadmisibilă.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 698 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.