ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul etapei a II-a a sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată în perioada octombrie- noiembrie 2023, doamna A., judecător cu grad profesional de curte de apel, a solicitat transferul de la Tribunalul Prahova la Curtea de Apel Ploiești.

Prin Hotărârea nr. 3266 din 23 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer.

În motivarea hotărârii secția pentru Judecători a avut în vedere, în esență, prevederile art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, situația posturilor vacante la Tribunalul Prahova și a celor de la Curtea de Apel Ploiești, volumul de activitate la instanțele implicate și necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public și interesul legitim privat al magistraților care au formulat cereri de transfer.

Împotriva acestor hotărâri, doamna judecător A. a formulat contestație prin care a solicitat anularea hotărârii și dispunerea transferului său la Curtea de Apel Ploiești.

A apreciat contestatoarea că, prin hotărârea contestată, s-a reținut, în esență, că cererea de transfer va fi respinsă avându-se în vedere avizul nefavorabil comunicat de Tribunalul Prahova și punctul de vedere nefavorabil al Curții de Apel Ploiești, luând în considerare situația existentă în prezent la instanța de la care s-a solicitat transferul, unde sunt vacante 33 de posturi și pentru care nu s-a formulat nicio cerere de transfer, iar încărcătura de dosare pe judecător se situează semnificativ peste media națională.

Motivarea hotărârii CSM este nelegală și netemeinică, întrucât, deși art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede mai multe criterii care pot fi avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, fără a fi stabilită o ordine prioritară, pârâtul s-a limitat la a da eficiență doar avizelor tribunalului și punctelor de vedere emise de Președintele Curții de Apel Ploiești. Mai mult, avizul nefavorabil emis de Tribunalul Prahova și punctul de vedere al Curții de Apel Ploiești sunt două acte care îi încalcă drepturile și sunt emise cu exces de putere, astfel că hotărârea CSM este lovită de nulitate.

Referitor la avizul nefavorabil emis de Tribunalul Prahova, a apreciat contestatoarea că emiterea acestui aviz raportat exclusiv la numărul mare de posturi vacante din cadrul tribunalului își creează o situație discriminatorie față de alți judecători care activează în cadrul unor instanțe care nu au deficit de personal, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor constituționale privind egalitatea în fața legii (art. 16 din Constituția României) și cu încălcarea art. 127 și art. 128 din Legea nr. 303/2022 care nu prevăd printre condițiile de promovare efectivă situația instanței la care activează judecătorul care dorește să promoveze, ci doar vechimea în funcția de judecător, iar vechimea pentru curtea de apel este o condiție pe care o îndeplinește.

Punctul de vedere emis de Președintele Curții de Apel Ploiești, care a avut în vedere "deficitul major de personal existent la Tribunalul Prahova și șansele reduse de ocupare a posturilor vacante în viitorul apropiat", a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât nu este motivat, prezentând chestiuni generale, fără referire la date concrete, contrar jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celor statuate de Curtea Europeană de Justiție referitor la motivarea actului administrativ, motivare care reprezintă garanția împotriva arbitrarului și excesului de putere.

Având în vedere că intimatul și-a bazat hotărârea exclusiv pe primele două criterii prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv avizul tribunalului și punctul de vedere al curții de apel precum și volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, fără a fi analizate celelalte criterii, hotărârea atacată este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.

Astfel, intimatul nu a analizat volumul de activitate al instanței la care se solicită transferul, luând în considerare doar volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, deși în alte hotărâri acest criteriu a fost aplicat.

De asemenea, nu a luat în considerare vechimea efectivă în funcția de judecător și vechimea la instanța de la care se solicită transferul sau disponibilitatea de a activa în secția corespunzătoare postului vacant, deși, prin alte hotărâri, emise în etapa de transfer organizată în perioada ianuarie- martie 2023, a avut în vedere și aceste criterii, respingând cererea sa de transfer pe motiv că alți judecători au vechimi mai mari.

Astfel, a apreciat contestatoarea că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere, scopul actului administrativ fiind deturnat. În cazul său, Consiliul Superior al Magistraturii nu a acționat urmărind buna funcționare a instanțelor, aplicând diferit criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 în funcție de persoana solicitantului, cu încălcarea dreptului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

În cazul său, în prezent, singura modalitate de a promova la curtea de apel este prin transfer, fără a mai fi avute în vedere criterii obiective profesionale (rezultatele la un examen scris), astfel că modul în care CSM face aplicarea criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 trebuie să fie unul obiectiv și nediscriminatoriu.

A făcut contestatoarea trimitere la Hotărârea nr. 241/26.02.2023 prin are Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a dispus detașarea domnului B., judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Prahova, pe o perioadă de 3 ani, la Hotărârea nr. 694/28.03.2023 prin care CSM, secția pentru judecători a dispus transferul doamnei judecător PAA, de la Tribunalul Prahova la Curtea de Apel Ploiești, în cadrul sesiunii de transfer ianuarie- martie 2023 și la Hotărârea nr. 697/28.03.2023 prin care a fost respinsă cererea sa de transfer, din motivările acestor hotărâri reieșind conduita intimatului în ceea ce o privește, aplicând în mod diferit și discreționar criteriile legale stabilite pentru soluționarea cererilor de transfer.

A mai arătat contestatoarea că Hotărârea nr. 3266/23.11.2023 i-a creat o situație dezavantajoasă în raport cu judecătorii care nu au obținut încă gradul de judecător de curte de apel, în cazul cărora promovarea la instanța superioară nu este condiționată de existența și/sau inexistența deficitului de judecători de la instanța inferioară.

În raport cu dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) și de art. 128 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 303/2022, de vreme ce singura modalitate de a accede la Curtea de Apel Ploiești este transferul, iar legiuitorul nu a prevăzut printre condițiile de promovare efectivă situația instanței la care activează judecătorul care dorește promovarea, ci doar vechimea în funcția de judecător și/sau vechimea în funcția de judecător la instanța inferioară, prin respingerea cererii sale de transfer i s-a creat o situație mai dezavantajoasă în ceea ce privește promovarea la curtea de apel, fiindu-i încălcat dreptul de a evolua profesional. Posturile rămase vacante în urma sesiunii de transfer (etapa I și etapa a II-a) au fost ocupate de judecători cu o vechime mai mică decât a sa și care nu obținuseră încă gradul profesional de curte de apel.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare și a apărărilor intimatului, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Prin Hotărârea nr. 3266 din 23 noiembrie 2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus respingerea cererii de transfer a contestatoarei A., judecător cu grad de curte de apel, de la Tribunalul Prahova la Curtea de Apel Ploiești.

Pentru respingerea cererii de transfer, intimatul a avut în vedere dispozițiile art. 188 alin. (1)-(3) și art. 190 alin. (1) și (4) și (5) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv situația posturilor, încărcătura cauzelor/judecător, avizele instanțelor implicate, necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Prahova față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate.

În esență, sistematizând criticile prezentate în contestație, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub aspectul motivării nelegale/deficitare a respingerii cererii de transfer, fără luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, și sub aspectul emiterii cu exces de putere și al punerii contestatoarei într-o situație dezavantajoasă comparativ cu judecătorii care nu au obținut gradul de curte de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

După cum însăși contestatoarea a punctat prin contestație, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Autoritatea pârâtă are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Contrar alegațiilor contestatoarei, analizând hotărârea atacată, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că aceasta respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer a contestatoarei s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. În cauză, intimatul, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer.

În ceea ce privește avizele comunicate de instanțele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, însă sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați.

Așadar, intimatul nu a avut în vedere doar avizul nefavorabil emis de Tribunalul Prahova și punctul de vedere emis de Președintele Curții de Apel Ploiești, ci acestea au fost coroborate cu datele statistice oferite de direcția de resort cu privire la situația de personal și la volumul de activitate ale instanței la care s-a solicitat transferul și al instanței de la care provine solicitanta transferului.

Din punct de vedere al cerinței legale a motivării, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente.

Se constată, însă, că hotărârea contestată respectă cerințele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, volumul de activitate la instanțele implicate în procedura transferului, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a instanței de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer. În ceea ce privește avizele instanțelor reținute prin hotărârea CSM, Înalta Curte reține că nu au caracterul unui act administrativ pentru a li se putea pretinde îndeplinirea condiției privind motivarea, neprezentând altceva decât opinia instanțelor implicate.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, respectiv funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv în raport de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Așadar, fără a relua datele statistice prezentate în cuprinsul hotărârii atacate, secția pentru judecători din cadrul CSM, analizând cererea contestatoarei, în raport de interesele instanței de la care aceasta a solicitat transferul, față de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în mod legal a apreciat că se impune a fi respinsă în scopul gestionării corecte a resurselor umane de la nivelul instanțelor implicate în procedura de transfer.

În cauză, secția pentru judecători a avut în vedere și a dat prioritate faptului că motivele invocate de contestatoare nu pot prevala, la momentul analizării cererii de transfer, față de interesele instanței de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei desfășurări a activității și evitarea creșterii încărcăturii pe judecător.

Or, de vreme ce legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea trebuind a fi apreciate în ansamblu, iar secția pentru judecători și-a întemeiat hotărârea prin coroborarea aspectelor menționate, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și, contrar argumentelor contestatoarei, nediscriminatoriu. Din această perspectivă, nu se pot valida nici aprecierile sale în sensul că ar fi dezavantajată față de judecătorii care nu au obținut gradul de curte de apel, concursul pentru promovarea efectivă organizându-se în limita posturilor vacante și în funcție de necesarul de resurse umane.

Controlul de legalitate, pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004.

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în competența secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii revenind și analiza de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar. Astfel, transferul contestatoarei a fost apreciat inoportun prin prisma procentului de ocupare efectivă a schemei de personal a Tribunalului Prahova care era mai mic decât cel al Curții de Apel Ploiești, instanță care este preferată în cadrul sesiunilor de transfer.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3266 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3266 din 23 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.