ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4662/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 05 martie 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea hotărârii nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, admiterea cererii de transfer formulată și transferul acesteia la Curtea de Apel Ploiești.

În motivare, contestatoarea a învederat, în esență, că motivarea hotărârii contestate este nelegală și netemeinică, întrucât, deși art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede mai multe criterii care pot fi avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, fără a fi stabilită o ordine prioritară de legiuitor, pârâtul s-a limitat la a da eficiență doar avizelor tribunalului și punctelor de vedere emise de președintele Curții de apel Ploiești.

Mai mult, avizul nefavorabil emis de Tribunalul Prahova și punctul de vedere emis de președintele Curții de apel Ploiești cu privire la transferul acesteia sunt două acte care îi încalcă drepturile și sunt emise cu exces de putere, astfel că hotărârea CSM atacată este lovită de nulitate, întrucât se bazează pe aceste două acte.

Contestatoarea a apreciat pe de o parte că emiterea unui aviz nefavorabil pentru transferul la Curtea de apel Ploiești raportat exclusiv la numărul mare de posturi vacante din cadrul Tribunalului Prahova îi creează o situația discriminatorie față de alți judecători care activează în cadrul unor instanțe care nu au deficit de personal, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor constituționale privind egalitatea în fața legii, iar pe de altă parte, că punctul de vedere emis de președintele Curții de Apel Ploiești este emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât nu este motivat, prezentând chestiuni generale, fără referire la date concrete.

De asemenea, în avizul favorabil al președintelui Curții de Apel Ploiești emis pentru domnii judecători B. și C. se mai menționează faptul că transferul este singura modalitate de promovare la curtea de apel, aspect corect în contextul legislativ actual, însă acest aspect nu a fost avut în vedere și în cazul său, deși se aplică în aceeași măsură. În prezent, singura modalitate de promovare a judecătorilor care au gradul luat pe loc este transferul, conform dispozițiilor Legii nr. 303/2022.

Aplicând același criteriu în mod diferit acesteia și domnilor judecători B. și C., fără a se prezenta vreo justificare, așa cum rezultă din hotărârea atacată, CSM, prin validarea avizelor emise, a creat o situația discriminatorie, rezultând excesul de putere al acestei instituții cu privire la respingerea cererii sale de promovare.

În ceea ce privește volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, a arătat că intimatul CSM aplică acest criteriu în mod diferit în funcție de persoana judecătorului, respectiv, în cazul său, situația dificilă a Tribunalului Prahova din punct de vedere al resursei umane este un impediment pentru admiterea cererii de transfer.

Însă, în cazul domnilor judecători B. și C., ambii din cadrul secției I civile, la fel ca aceasta, aceeași situație dificilă nu prezintă nicio relevanță juridică, Consiliul Superior al Magistraturii dispunând transferul domnilor judecători în condițiile în care Tribunalul Prahova este instanța cu cele mai multe locuri vacante, așa cum rezultă din situația posturilor vacante de judecător afișată pe site-ul CSM-ului la începutul fiecărei luni.

Aplicând în mod diferit acest criteriu în funcție doar de persoana judecătorului, a apreciat că hotărârea CSM-ului încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituția României.

În raport de toate aceste motive, contestatoarea a susținut că hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, scopul actului administrativ fiind deturnat.

Nu în ultimul rând, contestatoarea a învederat că la data de 28 martie 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că este un impediment la transferul său faptul că la instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt 30 de posturi vacante și că în anul 2022 s-a înregistrat o încărcătura efectivă pe judecător de 627 de dosare, comparativ cu media națională de 514 dosare, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 340 de dosare, comparativ cu media națională de 388 de dosare.

Aceeași situație de fapt, respectiv încărcătura mare a instanței și lipsa de personal a fost evaluată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii diametral opus, în funcție de persoana vizată, în februarie 2023 neflind apreciată ca fiind un impediment la detașarea domnului judecător C., însă, în luna imediat următoare, martie 2023, fiind apreciată ca fiind un impediment major la transferul acesteia la Curtea de Apel Ploiești.

Relevant însă, sub aspectul excesului de putere manifestat de intimat, este faptul că la aceeași dată, 28 martie 2023, aceeași situație de fapt este apreciată, din nou, ca nefiind un impediment pentru transferul la Curtea de apel Ploiești a doamnei judecător D., singura cerere admisă, cu toate că erau disponibile pentru transfer 4 locuri la Curtea de apel Ploiești.

În drept, a invocat dispozițiile art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Secția pentru judecători a analizat în mod coroborat și unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, reținând ca fiind determinante în cazul reclamantei situația de personal și volumul de activitate al Tribunalului Prahova, cu precădere a secției civile din care provenea aceasta, precum și motivele expuse în cuprinsul avizului negativ emis de această instanță, respectiv al punctului de vedere nefavorabil transmis de Curtea de Apel Pitești.

Observând situația dificilă cu care se confrunta Tribunalul Prahova în anul 2022, sub aspectul gradului redus de ocupare a posturilor de judecător (23 de posturi ocupate din 54 prevăzute în schemă), dar și al volumului ridicat de activitate (încărcătura cauzelor/judecător de 627,2 fiind peste media națională de 514,6), precum și faptul că pentru respectiva instanță a fost formulată o singură cerere de transfer, în raport de implicațiile pe care le-ar presupune vacantarea unor posturi la această instanță, în mod corect a apreciat secția pentru judecători că în acea sesiune puteau fi admise doar 3 cereri de transfer din cele 9 formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova.

Analizând concomitent cererile formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova, în raport de motivele invocate de fiecare solicitant în parte, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, secția a apreciat așadar în mod corect ca fiind prioritare cererile formulate de domnii judecători B., C. și E..

În consecință, a apreciat că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 188 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Curtea de Apel Ploiești.

Prin Hotărârea nr. 3020/21.11.2023, emisă în etapa I a sesiunii de transferuri, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele Hotărârii nr. 3020/21.11.2023 a secției pentru judecători fiind expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Prahova, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de dificultatea de ocupare a posturilor în cadrul acestei instanțe, cu precădere în cadrul secției civile din care provenea reclamanta, s-a reținut că această instanță se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante sau temporar vacante, precum și cu dificultatea ocupării acestora. Totodată, secția a reținut că în respectiva etapă a sesiunii de transferuri, 9 judecători de la Tribunalul Prahova au solicitat transferul la alte instanțe. Observând situația dificilă cu care se confrunta această instanță sub aspectul gradului redus de ocupare a posturilor de judecător, dar și a volumului de activitate, constatând că pentru Tribunalul Prahova a fost formulată doar o singură cerere de transfer, față de implicațiile pe care le presupunea vacantarea unor posturi la această instanță, secția pentru judecători a apreciat că în respectiva sesiune puteau fi admise doar 3 cereri de transfer dintre cele formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova.

Analizând concomitent cererile formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova, în raport de motivele invocate de solicitanți și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv motivele cuprinse în avizele instanțelor implicate, vechimea în funcție și la instanță, precum și situația instanței la care se solicită transferul, secția a apreciat ca fiind prioritare cererile formulate de domnii judecători B., C. și E., având în vedere că, în ceea ce privește cererile formulate de domnii judecători B. și C., dintre toți judecătorii Tribunalului Prahova care au formulat o astfel de cerere în această sesiune de transferuri, doar în cazul acestora au fost emise avize favorabile de către toate instanțele implicate. Totodată, secția a avut în vedere și faptul că cei doi magistrați aveau și cele mai mari vechimi, atât în funcție, cât și la instanța de la care solicită transferul, respectiv, în cazul domnului judecător C. o vechime în funcție de 24 de ani și 11 luni, din care 12 ani și 4 luni la instanță, iar în cazul domnului judecător B., o vechime în funcție de 19 ani și 4 luni, din care 14 ani și 11 luni la instanța de la care solicită transferul.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. în cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 3020/21.11.2023 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea a susținut, în esență, că actul administrativ atacat a fost emis cu exces de putere, întrucât intimatul s-a limitat la a da eficiență doar avizelor tribunalului și punctelor de vedere emise de președintele Curții de apel Ploiești, acestea din urmă fiind de natură să îi încalce drepturile și fiind emise cu exces de putere, astfel că hotărârea CSM atacată este lovită de nulitate, întrucât se bazează pe aceste două acte.

Contrar criticilor contestatoarei, se reține că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere și nu a vătămat drepturile și interesele legitime ale acesteia.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor" or, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea legii, normele care reglementează instituția transferului având caracter supletiv și de natură să confere doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat și nicio discriminare în modul în care au fost analizate comparativ cererile de transfer formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova.

În acest context, Înalta Curte reține că într-adevăr, motivele dezvoltate în cuprinsul avizelor și punctelor de vedere sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege și se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, conform art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 dar, cu toate acestea, potrivit art. 291 din același act normativ "avizele din procedurile reglementate de prezenta lege pentru care nu se prevede caracterul lor conform sunt consultative."

Așadar, deși avizele și punctele de vedere se solicită în mod obligatoriu în procedura transferului, acestea prezintă caracter consultativ, actul decizional revenind tot Consiliului Superior al Magistraturii, care analizează criteriul în discuție prin coroborare cu alte criterii prevăzute de lege.

Or, în cauza dedusă judecății, secția pentru judecători nu și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe baza avizelor și punctelor de vedere emise de instanțele implicate în procedura transferului, apreciind că transferul reclamantei nu era oportun nici în raport de criteriul vechimii reclamantei, aceasta având o vechime în funcție și la instanță inferioară celor deținute de domnii judecători C. și B. și nici în raport de criteriul privind dificultățile de ocupare a posturilor la Tribunalul Prahova, în respectiva sesiune de transferuri fiind formulată o singură cerere de transfer pentru Tribunalul Prahova și 11 cereri de transfer de la această instanță la Curtea de Apel Ploiești.

În acest sens, Înalta Curte reamintește și că, în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane, secția pentru judecători nu poate perturba activitatea unei instanțe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanțe, iar raportat la situația concretă în discuție, reține faptul că, deși cererea domnului judecător B. a fost considerată preferabilă față de cea a reclamantei în baza criteriilor vechimii și motivelor expuse în avizele favorabile ale instanțelor implicate, tocmai raportat la situația dificilă cu care se confrunta Tribunalul Prahova, transferul domnului judecător a fost aprobat cu începere din data de 01 mai 2024, deci la aproape jumătate de an mai târziu de la momentul la care secția a soluționat pozitiv cererea acestuia.

Totodată, nu pot fi primite nici criticile reclamantei privind pretinsa încălcare de către secția pentru judecători a principiului egalității de tratament, ca urmare a valorificării în mod diferit a criteriilor de transfer, în funcție de persoana judecătorului, și nici cele privind caracterul pretins discriminatoriu al soluției de respingere al cererii sale de transfer prin raportare la soluțiile de admitere a cererilor de transfer formulate de magistrații C. și B..

Astfel, nu se poate reține că în cauză ar fi întrunite condițiile existenței unei discriminări, așa cum aceasta este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât, pe de o parte, nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantei, atâta vreme cât nu este reglementat niciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte, reclamanta nu se află într-o situație similară cu cei doi magistrați.

Așa cum corect a reținut și autoritatea intimată, spre deosebire de reclamantă, domnii judecători C. și B. nu doar că au obținut avize favorabile din partea tuturor instanțelor implicate în procedura de transfer, aceștia au totodată și o vechime mai mare în funcție și la instanță decât reclamanta.

În acest sens, se reține că domnul judecător C. avea o vechime în funcție de 24 de ani și 11 luni, din care 12 ani și 4 luni la instanță, iar domnul judecător B., o vechime în funcție de 19 ani și 4 luni, din care 14 ani și 11 luni la instanța de la care a solicitat transferul, în timp ce reclamanta A. avea o vechime de 12 ani și 8 luni în funcția de judecător, dintre care 5 ani și 10 luni la Tribunalul Prahova și o vechime de doar 10 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel.

Totodată, pe lângă avizele nefavorabile exprimate de instanțele implicate în transfer cu privire la transferul reclamantei și vechimea mai mică a acesteia în raport de judecătorii ale căror cereri au fost admise, secția pentru judecători a avut în vedere și gradul scăzut de ocupare al schemei de personal a secției I civile a Tribunalului Prahova din care face parte doamna judecător, de numai 45%, precum și faptul că, la această secție, se impunea admiterea a două cereri de transfer formulate de doi judecători cu vechimi mai mari decât cele ale reclamantei.

Referitor la criticile reclamantei privind pretinsa nelegalitate a respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluția de admitere a cererii de transfer a doamnei judecător D. într-o altă sesiune de transferuri, Înalta Curte reține pe de o parte, că hotărârea secției pentru judecători ce vizează acest magistrat a intrat în circuitul civil și se bucură pe deplin de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, iar pe de altă parte, că hotărârea în discuție a fost adoptată într-o altă sesiune de transferuri, astfel încât nu reprezintă o împrejurare aptă să atragă nulitatea actului administrativ dedus judecății.

Astfel, fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer.

În orice caz, situația cererii de transfer formulată de reclamantă în sesiunea din martie 2023, sesiune în care a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător D. în detrimentul reclamantei din prezenta cauză dedusă judecății, a făcut obiectul dosarului nr. x/2023, soluționat prin decizia civilă nr. 5766/05.12.2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 697 emise la data de 28 martie 2023 de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, ca nefondată.

Nu în ultimul rând, contrar susținerilor din contestația dedusă judecății, nu se poate aprecia nici că reclamanta s-ar afla într-o situație similară cu judecătorii care urmează să susțină concursul de promovare efectivă în temeiul Legii nr. 303/2022.

Potrivit art. 282 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, "Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că îndeplinesc condițiile pentru funcția pe care sunt încadrați. Aceștia își păstrează gradul profesional și drepturile câștigate aferente statutului profesional dobândite în condițiile legii.", iar conform art. 284 alin. (3), "Judecătorii și procurorii care au obținut un grad profesional în urma concursurilor de promovare pe loc până la data intrării în vigoare a prezentei legi își mențin acest grad profesional".

Așadar, în situația celor care au obținut gradul profesional până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, date fiind prevederile art. 284 alin. (3) din acest act normativ, care statuează în sensul menținerii gradului profesional obținut prin promovare pe loc și având în vedere noua reglementare a instituției promovării, acești magistrați au dreptul de a funcționa la instanța/parchetul corespunzător gradului obținut pe loc, transferul acestora fiind posibil în condițiile art. 188 alin. (2) din actul normativ menționat, ceea ce nu poate echivala cu încălcarea dreptului la evoluție profesională a reclamantei, după cum în mod eronat susține aceasta.

Chiar și în aceste condiții, simpla deținere a gradului profesional de curte de apel de către reclamantă nu poate reprezenta per se un motiv pentru admiterea cererii sale de transfer, fiind necesară o analiză vizând oportunitatea respectivei măsuri prin prisma criteriilor prevăzute de lege, vechimea în grad profesional vizând doar unul dintre aceste criterii.

În condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, o măsură contrară fiind de natură să conducă la un dezechilibru între interesul public privind buna funcționare a instanțelor și interesul personal al magistratului, iar situația expusă de contestatoare nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, nu se poate reține ca fiind îndeplinite condițiile excesului de putere.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat.

Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.