ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5391/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin care s-a respins cererea sa de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova.

În motivarea contestației, contestatoarea învederează că este judecător în cadrul Tribunalului Ilfov de la data de 01.01.2018, iar la data formulării cererii de transfer, era detașată pe o perioadă de un an în cadrul Tribunalului Prahova.

Consideră contestatoarea că intimatul a emis hotărârea contestată cu exces de putere, în raport de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, omițând luarea în considerare a criteriilor de transfer referitoare la situația personală și posturile vacante la Tribunalul Prahova, concomitent cu absolutizarea criteriilor referitoare la avizele consultative și la încărcătura pe judecător.

Astfel, arată contestatoarea, deși intimatul susține că a analizat în mod echitabil toate criteriile de transfer, în realitate refuzul transferului s-a întemeiat doar pe motivele din avizele consultative și pe volumul de activitate/numărul de posturi vacante al instanțelor implicate în procedura de transfer. Intimatul nu a luat în considerare împrejurarea detașării contestatoarei la Tribunalul Prahova, pentru un an, începând cu data de 01.12.2021, aspect de natură să asigure continuitatea completului de judecată.

Solicită contestatoarea a se avea în vedere că a formulat 10 cereri de transfer, toate respinse, iar în perioada iulie-2020 - decembrie 2021, întrucât nu a existat procedură de transfer, a formulat cinci cereri de detașare/delegare, de asemenea respinse.

Susține contestatoarea că în cuprinsul hotărârii atacate nu există niciun fel de motive referitoare la situația personală a solicitantului, respectiv domiciliul, distanța dintre domiciliu și locul de muncă și naveta efectuată, starea de sănătate și situația familială, astfel că actul, privit din această perspectivă, apare ca fiind nemotivat.

Arată contestatoarea că face naveta de patru ani, pe o distanță de 230 de km, din localitatea de domiciliul până la Buftea, care durează aproximativ patru ore. Soțul contestatoarei lucrează la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, astfel că familia a demarat procedurile de înscriere a copiilor la școala și grădinița din mun. Ploiești și cumpărarea unei locuințe într-o localitate limitrofă, intenția fiind aceea a stabilirii definitive a familiei în mun. Ploiești.

Mai arată contestatoarea că intimatul nu a oferit o justificare în privința motivelor pentru care a apreciat că avizele exprimate de instanțele implicate în transfer nu converg spre adoptarea unei soluții de admitere a cererii. Consideră eronată practica Curții de Apel București care a avizat pozitiv detașarea contestatoarei la Tribunalul Prahova, însă a emis aviz negativ pentru transferul acesteia, deși nu a intervenit vreo schimbare în volumul de activitate și situația posturilor vacante la Tribunalul Ilfov.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține intimatul că, prin Hotărârea nr. 1165/14.04.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, reținând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcția de judecător de 11 ani și 3 luni, dintre care 4 ani și 3 luni la Tribunalul Ilfov, iar la data analizei cereri de transfer era detașată la Tribunalul Prahova pentru un an, cu începere de la 01.12.2021.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Tribunalul Ilfov, instanța de la care se solicita transferul, din cele 32 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 19 de posturi, fiind vacante 13 posturi. De asemenea, erau temporar vacante 4 posturi, acestea fiind ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar 2 judecători erau delegați/detașați la alte instanțe, iar 8 judecători erau delegați/detașați la Tribunalul Ilfov. S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Tribunalul Ilfov încărcătura cauzelor/judecător a fost de 962, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 716, comparativ cu media națională de 396.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la Tribunalul Prahova, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 29 posturi, fiind vacante 25 posturi; un post de judecător era temporar vacant, iar un judecător era detașat la altă instanță. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 577, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 361, comparativ cu media națională de 396.

Mai învederează că Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești au transmis avize favorabile, în timp ce Tribunalul Ilfov și Curtea de Apel București au formulat avize negative pentru transferul contestatoarei.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Prin urmare, arată Consiliul, la soluționarea cererii de transfer formulate de contestatoare, pe lângă motivele invocate în cerere și în avizele consultative, au fost avut în vedere volumul de activitate ridicat și dificultatea ocupării posturilor la Tribunalul Ilfov. Această instanță se confruntă cu un deficit major de personal, funcționând în anul 2021 cu un număr de 26 de judecători dintr-o schemă de 32 de posturi, număr care s-a redus în anul 2022 la 22,7 judecători. Ca atare, în mod judicios s-a apreciat că un eventual transfer al contestatoarei ar fi perturbat activitatea instanței prin suprasolicitarea celorlalți judecători și ar fi condus la acordarea unor termene mai lungi, afectarea celerității soluționării cauzelor și a intereselor justițiabililor.

Împrejurarea că, la data soluționării cererii de transfer, contestatoarea era detașată la Tribunalul Prahova, nu influențează modul de soluționare a cererii, întrucât detașarea reprezintă o măsură cu caracter temporar, iar în favoarea contestatoarei nu s-a născut un drept la transfer, ca urmare a dispunerii detașării.

Consideră intimatul că este nefondată critica reclamantei privind pretinsa nemotivare a hotărârii contestate. Astfel, CSM a avut în vedere și motivele personale invocate de contestatoare, dar a apreciat că acestea nu reprezentau situații excepționale apte să conducă la admiterea cererii de transfer. Motivele de ordin personal au fost analizate coroborat cu situația posturilor și încărcătura pe judecător la instanțele implicate în transfer, dar și în raport de avizele consultative emise în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Arată intimatul că, din avizul emis de Tribunalul Ilfov, rezultă că solicitanta a promovat la această instanță la data de 01.01.2018, iar din luna septembrie 2018 s-a aflat în concediu de risc maternal, concediu de odihnă și apoi concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, reluând activitatea în luna decembrie 2020, iar din luna decembrie 2021 a fost transferată la Tribunalul Prahova. Așadar, nu sunt veridice susținerile contestatoarei, în sensul că a efectuat naveta până la Buftea timp de patru ani, datele prezentate confirmând această situație doar pentru o perioadă de 1 an și 9 luni.

În ceea ce privește motivele expuse în cuprinsul avizelor consultative emise de instanțele implicate în transfer, intimatul CSM solicită a se avea în vedere prevederile art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 și împrejurarea că secția pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate și temeinicie a avizelor, iar în hotărârea atacată nu s-a reținut în vreun fel caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizul consultativ.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, CSM stabilind că trebuie acordată prioritate interesului public, în condițiile volumului de activitate a Tribunalului Ilfov. Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit că transferul la o altă instanță reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii.

Concluzionează intimatul că nu se poate reține caracterul nejustificat și arbitrar al măsurii de respingere a cererii de transfer. Soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitantei și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat, cu atât mai mult cu cât în sesiunea de transferuri din 14.04.2022 nu au existat cereri concurente cu a reclamantei, pentru a se pune problema unor criterii de departajare, toate cererile de transfer din această sesiune fiind respinse.

Prin notele scrise depuse anterior primului termen de judecată, intimatul CSM a invocat excepția lipsei de interes în susținerea contestației, arătând că, în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 10.11.2022, a fost admisă cererea de transfer a contestatoarei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, începând cu data de 15.11.2022.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect anularea hotărârii adoptate în soluționarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

Înalta Curte reține că după promovarea prezentei contestații, A. a formulat o nouă cerere de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova. În ședința din 10 noiembrie 2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă cererea și s-a decis transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova, începând cu data de 15 noiembrie 2022.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susținerea contestației, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanței de judecată, a încuviințat cererea de transfer în condițiile solicitate de contestatoare. O eventuală admitere a prezentei contestații ar conduce la obligarea intimatului să dispună transferul contestatoarei, procedură de care contestatoarea deja beneficiază, în temeiul hotărârii CSM adoptate la 10 noiembrie 2022.

Prin urmare, interesul de a acționa al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 1165 din 14 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.