ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5851/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 5 iulie 2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Ilfov, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 899 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La data de 6 decembrie 2022, intimatul a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea prezentei contestații, motivat de faptul că a fost admisă cererea acesteia de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Prahova.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 899 din 3 martie 2022 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a dispus respingerea cererii de transfer de la Tribunalul Iflov la Tribunalul Prahova, formulată de A..

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, este necesar a se analiza dacă Hotărârea nr. 844 din 24 mai 2022 se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"Art. 29.

(…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(...)

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă, așadar, că potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, anterior citate, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât Hotărârea nr. 899 din 3 martie 2022 nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci una a secției pentru judecători, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 207/2018, care statuează că: "Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun."

În consecință, competența de soluționare a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 844 din 24 mai 2022 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care nu este pronunțată în materie disciplinară, ci este emisă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004, va fi stabilită conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3), astfel încât, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond ar fi revenit secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatoarea.

Însă, având în vedere că, în prezent, contestatoarea își desfășoară activitatea de judecător în cadrul Tribunalului Prahova, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte este obligată să facă aplicarea dispozițiilor speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competență, respectiv dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant, rațiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părții.

Astfel, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care își desfășoară activitatea.

În acest caz, intervine o prorogare legală a competenței teritoriale, prorogare ce nu poate opera, însă, cu încălcarea normelor de competență materială. Norma este imperativă sub aspectul obligativității sesizării unei alte instanțe, facultativă, fiind din punct de vedere teritorial, numai alegerea unei alte instanțe de același grad, aflată, însă, în circumscripția unei curți de apel învecinate.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va da eficiență prevederilor legale anterior menționate, urmând a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secție de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 899 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.