ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, la data de 29 decembrie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători;

2) obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea.

În motivarea contestației, partea a arătat că înțelege să critice Hotărârea nr. 2999 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea, întrucât, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea de transfer în contextul în care erau îndeplinite toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul celor mai mulți dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile.

Susține contestatoarea că a fost a șasea cerere de transfer formulată și respinsă de intimat, evidențiind că, anterior formulării primei cereri de transfer, procedura de transfer a fost blocată o perioadă de aproximativ 2 ani în urma deciziei CCR.

În sesiunea din octombrie- noiembrie 2023, la Judecătoria Oradea au fost disponibile pentru transfer 5 locuri spre deosebire de alte sesiuni recente în care au fost disponibile doar unul sau două locuri.

În susținerea cererii de transfer, contestatoarea a invocat motive de sănătate, personale și profesionale, însă, vechimea în profesie, vechimea la instanță și problemele de sănătate au fost complet ignorate în soluționarea cererii sale de transfer.

În sensul celor menționate, în ceea ce privește motivele de ordin personal, solicită a se avea în vedere faptul că domiciliază împreună cu rudele sale în municipiul Oradea, însă datorită distanței de 300 de kilometri față de orașul Lipova este nevoită să ajungă rar acasă, ceea ce o pune în imposibilitatea de a acorda ajutorul necesar mamei sale care este în vârstă și are probleme medicale.

De asemenea, arată că efectuează zilnic naveta pe o distanță de 60 de kilometri dus-întors între municipiul Arad (unde locuiește în prezent) și orașul Lipova, unde se află instanța la care funcționează, situație care a dus la deteriorarea stării sale de sănătate.

În continuare, a precizat că eventualul său transfer nu ar afecta bunul mers al Judecătoriei Lipova, instanță la care schema este ocupată integral în prezent (deși una dintre colege se află în concediu maternal), întrucât aceasta este atractivă prin poziționarea sa geografică, iar posturile vacante au fost mereu ocupate într-un timp scurt, exprimându-și disponibilitatea de a activa în oricare dintre secțiile sau completurile Judecătoriei Oradea.

Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, arată faptul că are o vechime în magistratură de 6 ani și 4 luni, vechime ce coincide cu vechimea la instanță.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.

Contestatarea A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Lipova la Judecătoria Oradea.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat din perspectiva faptului că cererea de transfer a fost respinsă în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și acestea erau mai bine conturate în cazul contestatoarei decât în cazul celor mai mulți dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile, fără a fi avute în vedere și analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin personal, legate de situația familiei sale și starea de sănătate, prezentate de contestatoare în susținerea cererii.

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în cuprinsul întâmpinării depuse de intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea cererii de transfer, contestatoarea A. a invocat atât motive de ordin personal, motive de sănătate, cât și motive profesionale.

În ceea ce privește motivele de ordin personal, a precizat că domiciliază împreună cu rudele sale în municipiul Oradea, însă datorită distanței de 300 de kilometri față de orașul Lipova este nevoită să ajungă rar acasă, ceea ce o pune în imposibilitatea de a acorda ajutorul necesar mamei sale care este în vârstă și are probleme medicale. Solicitanta a mai arătat că efectuează zilnic naveta pe o distanță de 60 de kilometri dus-întors între municipiul Arad (unde locuiește în prezent) și orașul Lipova, unde se află instanța la care funcționează, situație care a dus la deteriorarea stării sale de sănătate (depunând înscrisuri medicale, respectiv RMN). De asemenea, a precizat că eventualul său transfer nu ar afecta bunul mers al Judecătoriei Lipova, instanță la care schema este ocupată integral în prezent și și-a exprimat disponibilitatea de a activa în oricare dintre secțiile sau completurile Judecătoriei Oradea.

Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, pentru care s-ar impune admiterea cererii sale de transfer, a făcut referire la vechimea în magistratură de 6 ani și 4 luni, vechime ce coincide cu vechimea la instanță și care este mai mare decât a altor judecători ale căror cereri de transfer au fost admise.

Potrivit înscrisurilor administrate în proces reiese că, la momentul formulării cererii de transfer, contestatoarea avea o vechime de 6 ani și 3 luni în funcția de judecător, la Judecătoria Lipova și în gradul profesional de judecătorie.

Conform evidențelor Direcției de resort, la data formulării cererii de transfer, la Judecătoria Lipova, instanța de la care s-a solicitat transferul, sunt ocupate toate cele 4 posturi de judecător prevăzute în schema de personal (din care 3 posturi sunt ocupate efectiv). De asemenea, există 1 post temporar vacant.

În anul 2022, la Judecătoria Lipova, încărcătura pe judecător a fost de 960 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 840 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

Conform evidențelor aceleiași direcții, la Judecătoria Oradea, instanța la care s-a solicitat transferul, din cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 30 de posturi (din care 28 de posturi sunt ocupate efectiv), fiind vacante 5 posturi. De asemenea, există 3 posturi temporar vacante, din care 1 post este ocupat, în condițiile prevederilor legale. La această instanță sunt vacante 2 funcții de conducere, care sunt ocupate prin delegare.

În continuare, la Judecătoria Oradea, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 947 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 839 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

De asemenea, se reține că Judecătoria Oradea a avizat favorabil transferul doamnei judecător A., Judecătoria Lipova a avizat nefavorabil cererea, în timp ce Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Oradea au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului.

Punctul de vedere nefavorabil exprimat de conducerea Curții de Apel Timișoara s-a fundamentat pe numărul redus de judecători prevăzut în schema Judecătoriei Lipova, precum și volumul de activitate de la cele două instanțe implicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică admiterea cererii solicitantei, un eventual transfer putând chiar afecta grav activitatea Judecătoriei Lipova.

Curtea de Apel Oradea a exprimat un punct de vedere nefavorabil având în vedere faptul că în această sesiune de transfer 23 judecători au solicitat transferul la Judecătoria Oradea, iar conducerea curții de apel a avizat deja favorabil 5 dintre aceste cereri.

Potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer".

Totodată, conform art. 192 din Legea nr. 303/2022, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

În acest cadru normativ, Înalta Curte arată că transferul judecătorului este o vocație conferită de norma legală, iar nu un drept al acestuia. Astfel, situația obiectivă a instanțelor judecătorești trebuie, în principiu, să primeze pentru a se asigura buna desfășurare a actului de justiție. În plus, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanță, magistratul și-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

Înalta Curte mai arată că poate interveni anularea actului administrativ unilateral atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii. Altfel spus, sancțiunea nulității devine incidentă dacă și în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forță juridică superioară, edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiții anterioare sau concomitente emiterii actului.

Din definiția actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Observând definiția legală menționată, Înalta Curte arată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispozițiile constituționale, cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative având forță juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, (3) în forma și cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Susținerile contestatoarei potrivit cărora secția pentru judecători ar fi pronunțat hotărârea cu aplicarea arbitrară și discriminatorie a criteriilor de transfer prevăzute de lege în demersul de analiză a cererii, în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul celor mai mulți dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile, fără a fi avute în vedere și analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin medical, personal și profesional prezentate de contestatoare în susținerea cererii, sunt apreciate de instanță ca fiind nefondate.

Astfel, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nici nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, așadar, secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Or, tocmai neinstituirea de către legiuitor a unei priorități în aplicarea criteriilor legale avute în vedere la soluționarea cererii de transfer nu reprezintă altceva decât recunoașterea atribuției legale a Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, atribuție a cărei îndeplinire implică din partea subscrisului o analiză de la caz la caz pentru a se putea realiza ocuparea posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer.

În urma analizării conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a soluționat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de transfer, și interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer, reținând ca fiind determinante situația posturilor vacante și volumul de activitate la instanța de la care se solicită transferul, precum și avizul negativ emis de Judecătoria Lipova și Curtea de Apel Timișoara, respectiv punctul de vedere nefavorabil transmis de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, analizând situația resurselor umane de la instanța de la care se solicita transferul (Judecătoria Lipova) prin raportare la media dosarelor/schemă în cursul anului 2022 (840), se constată că era similară cu cea de la Judecătoria Oradea (839), unde s-a solicitat transferul, însă diferența semnificativă între cele două instanțe era determinată de gradul de ocupare a schemei de personal.

Contrar celor susținute de contestatoare, Înalta Curte constată că la Judecătoria Lipova schema de personal nu era completă. Din cele 4 posturi de judecători prevăzute în schemă erau efectiv ocupate 3, iar 1 post era temporar vacant.

În concret, la Judecătoria Lipova schema de personal este ocupată doar în proporție de 75%, iar, în cazul în care s-ar fi admis cererea reclamantei, ar fi rămas doar 2 judecători la Judecătoria Lipova, ceea ce ar fi însemnat ca instanța să funcționeze cu doar jumătate din schemă ocupată.

Pe de altă parte, la nivelul Judecătoriei Oradea gradul de ocupare al schemei de personal era de 85 % (din cele 35 de locuri prevăzute în schemă, 5 erau vacante), iar interesul pentru această instanță era deosebit de ridicat, fiind depuse 23 de cereri de transfer pentru această instanță, din care doar 5 au primit aviz favorabil de la Curtea de Apel Oradea, iar cererea reclamantei nu se număra printre acestea.

Analizând situația instanțelor implicate în procedura de transfer, din perspectiva încărcăturii pe schemă, precum și a gradului de ocupare a posturilor vacante, reține Înalta Curte că, în mod corect, secția pentru judecători a respins cererea de transfer în raport de faptul că vacantarea suplimentară a unui post în cadrul Judecătoriei Lipova ca urmare a admiterii cererii de transfer formulate de reclamantă ar fi avut un impact negativ atât asupra colectivului de magistrați care ar fi continuat să își desfășoare activitatea în cadrul instanței, cât și asupra actului de justiție, prin prelungirea unor termene, prin imposibilitatea obiectivă de a întocmi în termen lucrările, de a acorda termene rezonabile în dosare și de a motiva soluțiile pronunțate.

Criticile contestatoarei cu privire la admiterea în cadrul aceleiași sesiuni a cererilor de transfer la Judecătoria Oradea formulate de judecătorii nominalizați în cererea de chemare în judecată sunt, de asemenea, nefondate, urmând a fi respinse.

Analiza ansamblului materialului probator denotă că emitentul hotărârii contestate a admis cererile de transfer formulate de alți 5 judecători decât contestatoarea, care solicitau transferul la Judecătoria Oradea, urmărind a nu afecta activitatea instanțelor de la care s-a solicitat transferul.

Mai mult decât atât, împrejurarea că au fost formulate mai multe cereri de transfer pentru Judecătoria Oradea nu a fost ignorată de secția pentru judecători, dimpotrivă s-a făcut o analiza comparativă, dar s-a apreciat că, în ciuda vechimii similare sau mai mari a reclamantei comparativ cu ceilalți cinci judecători ale căror cereri de transfer la Judecătoria Oradea au fost admise, circumstanțele particulare ale cererii de transfer a reclamantei, expuse în hotărâre, au determinat concluzia că "justul echilibru între interesul între interesul personal al magistratului și interesul public nu poate fi menținut în actualul moment prin eventual său transfer".

În concret, Înalta Curte observă că cererea de transfer a doamnei judecător B. vizează o procedură desfășurată într-o altă sesiune de transferuri (din aprilie 2023), iar aspectele invocate de reclamantă privind distanța dintre domiciliul și sediul instanței în cazul său comparativ cu situația altor colegi, ale căror cereri de transfer au fost admise, nu prezintă relevanță, deoarece cererea contestatoarei de transfer nu a fost respinsă în considerarea acestui criteriu, ci având în vedere aspectele privind schema de personal de la instanța unde activa și avizele negative primite de la instanțele implicate în procedură.

În ceea ce privește motivele de ordin personal invocate de reclamantă, constată Înalta Curte că secția pentru judecători nu a ignorat motivele personale invocate de reclamantă ci, dimpotrivă, acestea au fost analizate prin coroborare cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe schemă la instanțele implicate în procedura transferului, dar și cu conținutul avizelor consultative în vederea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, rezultând că, la acel moment, nu era oportună aprobarea transferului doamnei judecător, o măsură contrară fiind de natură să afecteze buna funcționare a instanței de la care se solicita transferul.

În acest context, se reține că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, în sensul că motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor.

Așadar, contrar celor susținute de contestatoare, Înalta Curte constată că secția pentru judecători a avut în vedere și motivele personale invocate de acesta, însă a apreciat că nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.

Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare, în condițiile în care motivele de ordin personal și profesional invocate de aceasta în susținerea cererii nu puteau prevala față de necesitatea de funcționare corespunzătoare a instanțelor implicate în respectiva procedură de transfer.

În concluzie, Înalta Curte apreciază, așadar, că hotărârea analizată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în raport de argumentele anterior expuse.

4.3. Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2999 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.