ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 01 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a solicitat anularea hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acestuia de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timișoara.

În motivare, contestatorul a învederat, în esență, ca motive de nelegalitate extrinseci, că hotărârea contestată a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8) și art. 5 alin. (2) și (3) din Regulamentul comun, aprobat prin Ordinul nr. M.47/2014 al ministrului apărării naționale și Hotărârea nr. 176/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, acesta reclamă faptul că nu a fost invitat să susțină interviu în fața secției pentru judecători, conform procedurii obligatorii prevăzute de art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun, fiind lipsit de posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în fața secției.

De asemenea, soluționarea cererii de transfer, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii, nu s-a făcut cu luarea în considerare a punctului de vedere al președintelui instanței din care face parte, potrivit art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun, singura instanță care ar putea fi afectată de transfer, ci, formal, prin valorificarea punctului de vedere aparent nefavorabil al președintelui curții de apel, fără a analiza motivul cuprins în acesta, care nu a vizat situația instanței din care face parte, ci exclusiv posibilitatea dezvoltării carierei sale.

Nu în ultimul rând, soluționarea cererii de transfer nu s-a făcut în temeiul criteriilor de departajare stabilite prin art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, ci, afirmativ, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la motivele intrinseci de nelegalitate a hotărârii contestate, contestatorul a învederat că, evaluându-se comparativ motivele cuprinse în avizele și punctele de vedere exprimate, se constată faptul că, în raport de situația concretă din cadrul instanțelor din care fac parte și care ar putea fi afectate de transfer, este singurul dintre cei trei candidați care a primit aviz favorabil.

În pofida acestui fapt, acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privința sa, ci, din contra, a fost valorificat în favoarea celorlalți doi candidați, deși aceștia nu au primit vreun aviz favorabil, iar motivele cuprinse în avizul nefavorabil și punctele de vedere exprimate în privința lor nu permiteau transferul acestora.

În continuare, evaluându-se comparativ volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, se constată faptul că este singurul dintre cei trei candidați în privința căruia situația concretă a instanței din care face parte permitea transferul său.

Cu toate acestea, nici acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privința sa, ci, din contra, valorificat în favoarea celorlalți doi candidați, deși situația concretă a instanțelor din care fac ei parte nu permitea transferul acestora, dovadă în acest sens fiind chiar și solicitarea conducerii Tribunalului Timiș de amânare a datelor transferurilor unor judecători la Tribunalul Militar Timișoara (pct. 8 al ordinii de zi a ședinței din data de 24 august 2023).

De asemenea, evaluându-se comparativ specializarea judecătorului, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării, se constată faptul că vechimea sa în funcția de judecător exclusiv în materie penală este net superioară celorlalți doi candidați.

În pofida acestui fapt, nici acest criteriu legal de departajare nu a fost evaluat ori valorificat în privința sa, ci, din contra, valorificat în favoarea celorlalți doi candidați, deși specializarea acestora în materie penală era net inferioară, iar președintele Curții Militare de Apel București a menționat, cu ocazia acordării avizului favorabil, că este necesar să primeze experiența mai îndelungată în materie penală.

În acest context, contestatorul a mai învederat și că, atât vechimea sa la instanța de la care se solicită transferul, cât și vechimea efectivă în funcția de judecător, respectiv în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, erau criterii care îi erau favorabile, iar intimatul nu a ținut cont de acestea.

Printr-un alt set de critici, contestatorul a învederat care sunt motivele abuzului de putere cu care a fost emisă hotărârea contestată în cauză.

Astfel, deși în raport de fiecare și de toate criteriile legale de departajare se situează într-o poziție net superioară celorlalți doi colegi candidați, iar situația concretă din cadrul Judecătoriei Oradea (gradul foarte bun de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate situat sub media efectivă pe țară și lipsa dificultății de ocupare a posturilor) permitea efectuarea transferului, secția pentru judecători a apreciat necesară continuarea activității sale în cadrul aceleiași instanțe.

În ce privește punctul de vedere exprimat de Curtea de Apel Oradea, acesta nu are în vedere și nu se fundamentează pe necesitatea continuării activității sale în cadrul Judecătoriei Oradea, astfel cum în mod total greșit s-a reținut în considerentele hotărârii, ci constă în "baza de recrutare în cadrul instanțelor ori posibilitățile de dezvoltare a carierei profesionale a magistraților", un motiv care nu reprezintă un criteriu prevăzut de lege, apt să poată fi valorificat în cazul transferului la o altă instanță.

Contestatorul a mai arătat și că, din conținutul celor două hotărâri, nr. 2014 și 2015 din 13 iulie 2023, ale Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că, deși în raport de fiecare și de toate criteriile legale de departajare domnii judecători B. și C. se situau într-o poziție net inferioară și în pofida faptului că situația concretă din cadrul Tribunalului Timiș și Judecătoriei Sânnicolau Mare (gradul redus de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate situat peste media efectivă pe țară și dificultatea de ocupare a posturilor, "situația resurselor umane fiind fără precedent") nu permitea efectuarea transferurilor, secția pentru judecători a apreciat oportună admiterea cererilor acestora de transfer.

Totodată, deși a arătat și a solicitat a se avea în vedere și faptul că a fost elev militar, student militar, are pregătire profesională în domeniul militar si al siguranței naționale (doctorat) și este cadru militar în rezervă încă din anul 2013 - ofițer superior (maior), nici aceste aspecte relevante nu au fost evaluate ori valorificate în privința sa, deși în privința altui candidat căruia i s-a admis cererea de transfer la Tribunalul Militar Cluj, respectiv domnului judecător D., cu pregătire și experiența în domeniul militar (dar inferioare), i s-au valorificat pe deplin toate aceste elemente, în cadrul aceleiași ședințe, secția creând astfel încă o situație de inegalitate de tratament juridic, care afectează legalitatea hotărârii atacate.

Contestatorul a mai solicitat să se constate și faptul că în cuprinsul hotărârilor nr. 2014, 2015 și 2023 din 13 iulie 2023 Consiliul Superior al Magistraturii nu a expus în mod rațional argumentele avute în vedere la adoptarea acestora în raport de criteriile legale de departajare, nu a analizat/evaluat niciun criteriu concret sau orice alt element în privința tuturor celor trei candidați care să fie apt să justifice respingerea transferului său ori admiterea transferului celorlalți doi judecători aflați în concurs cu acesta.

În opinia contestatorului, intimatul a deturnat aplicarea criteriilor legale de departajare, urmărind alt scop decât cel de a fi transferați cei care îndeplineau criteriile de departajare și se aflau în situații preferabile transferului, creând situații de inegalitate vădită de tratament juridic între judecătorii care au solicitat transferul, prin favorizarea domnilor judecători B. și C. care nu îndeplineau criteriile de transfer în concurs cu acesta, fiind afectată astfel, legalitatea hotărârilor nr. 2014, 2015 și 2023 din 13 iulie 2023 și vătămate, în mod evident, interesul său legitim de a-și dezvolta cariera profesională prin exercitarea funcției de judecător militar și dreptul de a ocupa, în condițiile legii, funcția de judecător în sistemul justiției militare, respectiv interesul legitim public al bunei funcționări a justiției.

În concluzie, a solicitat să se constate faptul că modul de soluționare a cererii de transfer reflectă nerespectarea evidentă a principiului constituțional al egalității în drepturi, fiindu-i încălcat dreptul de a i se aplica legea și de a beneficia de același tratament juridic ca ceilalți candidați la transfer.

În drept, a invocat dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în cauză a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a proporționalității între interesul public și cel privat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este întemeiată.

În fapt, ca urmare a sesiunii de transfer de la instanțele civile la cele militare, organizate în perioada 28 aprilie 2023 - 13 iulie 2023, în raport de cele două posturi vacante și finanțate din cadrul Tribunalului Militar Timișoara, prin Hotărârea nr. 2023/13.07.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea formulată de contestatorul A. de transfer de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timișoara, iar prin Hotărârile nr. 2014 și 2015 ale Consiliului

Superior al Magistraturii s-au admis cererile de transfer la Tribunalul Militar Timișoara formulate de către domnii judecători B. de la Tribunalul Timiș și C. de la Judecătoria Sânnicolau Mare.

În urma analizării cererii de transfer formulată de contestator, intimatul a reținut ca motive de respingere a acesteia necesitatea continuării activității acestuia în cadrul Judecătoriei Oradea, aspect care a condus, în esență, la exprimarea punctului de vedere nefavorabil de către Curtea de Apel Oradea, apreciind că nu este oportună aprobarea transferului domnului A. la acest moment, inclusiv din perspectiva asigurării continuității și stabilității activității manageriale a solicitantului, în calitate de președinte al secției penale a Judecătoriei Oradea, funcție în care a fost delegat recent, cu acordul său.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.(...)

(4) Dobândirea calității de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, după obținerea avizului conform al Ministerului Apărării Naționale referitor la îndeplinirea condițiilor legale specifice pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naționale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192.

(5) Judecătorii pot fi transferați la instanțe militare și procurorii la parchete militare dacă au cel puțin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal."

Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Aceste dispoziții se completează cu normele regulamentare speciale referitoare la transferul magistraților la instanțe sau parchete militare care se regăsesc în cuprinsul Regulamentului comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naționale și prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în vigoare la data de referință.

Astfel, conform art. 6 din Regulamentul comun anterior menționat:

"(1) Poate fi transferat în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal.

(2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanță sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze.

(3) Dispozițiile art. 1 alin. (3) - (10) și ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

(4) Judecătorul sau procurorul poate participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii.

(5) secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre."

Prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, stabilesc următoarele:

"(3) La soluționarea cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6) pot fi avute în vedere următoarele criterii;

a) vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

b) vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

c) vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului militar la care se solicită numirea;

d) existența avizului favorabil privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 evidențiind analiza incompletă și inegală a criteriilor amintite, în condițiile în care contestatorul îndeplinea criteriile prevăzute de lege, inclusiv prin comparație cu ceilalți judecători ale căror cereri de transfer au fost admise în aceeași sesiune de transferuri.

Astfel, deși aparent intimatul a înțeles să acorde prioritate punctului de vedere nefavorabil exprimat de Curtea de Apel Oradea, în considerentele hotărârii contestate în cauză se reține ca motiv de respingere a cererii de transfer formulată de contestatorul A. necesitatea continuării activității acestuia în cadrul Judecătoriei Oradea în vederea asigurării continuității și stabilității activității manageriale a solicitantului, în calitate de președinte al secției penale a Judecătoriei Oradea, funcție în care fusese delegat recent, cu acordul acestuia.

Or, în punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Oradea, se apreciază ca fiind neoportun transferul contestatorului, întrucât acesta are grad de tribunal și poate să își dezvolte cariera profesională prin promovare la tribunal, iar nu ca să își continue activitatea în cadrul Judecătoriei Oradea.

În orice caz, nu poate fi ignorată nici inconsecvența de care a dat dovadă intimatul, în condițiile în care în aceeași ședință, prin Hotărârea nr. 2015/13.07.2023, a admis cererea de transfer a domnului judecător C., care avea la acel moment calitatea de președinte al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Totodată, Înalta Curte constată că, în analiza cererii de transfer formulate de contestatorul A., secția pentru judecători nu a ținut cont de solicitarea președintelui Curții Militare de Apel București, exprimată prin Adresa nr. x/29.05.2023, potrivit căreia, referitor la criteriile ce vor fi avute în vedere la analizarea cererilor de transfer, este necesar să primeze experiența mai îndelungată în materie penală a judecătorului, precum și în gradul de jurisdicție superior sau egal instanței la care urmează să fie transferat judecătorul.

Or, din această perspectivă, trebuia avut în vedere că domnul judecător A. avea la acel moment o vechime efectivă în funcția de judecător exclusiv în materie penală de 9 ani și 11 luni, cu o vechime în gradul de tribunal de 4 ani și 6 luni.

Nu în ultimul rând, nici prin raportare la prevalența interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, nu se poate reține un impediment în admiterea cererii de transfer formulată de contestatorul A., în condițiile în care în anul 2022 la Judecătoria Oradea s-a înregistrat o încărcătură de dosare/judecător sub media efectivă pe țară la nivelul judecătoriilor, din schema de personal un singur post figura ca vacant și acela la secția civilă, iar Judecătoria Oradea nu este o instanță care să prezinte dificultăți în ocuparea posturilor vacante.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatorului, conduc la concluzia că modalitatea de examinare a cererii de transfer denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și de art. art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, motiv pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii.

Or, împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Așadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor și motivelor invocate în susținerea cererii de transfer.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 și la art. art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer și nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale contestatorului.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea nr. 2023 din 13 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligă intimatul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Oradea la Tribunalul Militar Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.