ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1903/2024

Ședința publică din data de 3 aprilie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara, formulată de domnul judecător A..

Împotriva Hotărârii nr. 2024 din 13 iulie 2023 a formulat contestație A., solicitând anularea acesteia și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara.

În motivarea contestației a arătat, în esență, că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea de transfer de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara, reținându-se, că, în urma analizării comparative a situației sale cu cea a domnului judecător B., în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, s-a acordat preferință cererii de transfer formulate de acesta din urmă. Considerentul avut în vedere de intimat a fost acela că B. avea o vechime mai mare în funcția de judecător, respectiv 10 ani și 7 luni, față de o vechime în funcția de judecător de 9 ani și 4 luni la data formulării cererilor de transfer a contestatorului.

Consideră contestatorul că hotărârea încalcă în materie, întrucât, pe de-o parte, s-a realizat o analiză incompletă a criteriilor instituite de legiuitor, iar, pe de altă parte, intimatul a uzat de un criteriu neprevăzut de lege, în condițiile în care art. 192 lit. e) din Legea nr. 303/2022 dispune în sensul că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: (...) e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; (…)". Or, precizează contestatorul, în cazul dnului B. în mod greșit s-a luat în considerare discreționar și perioada în care acesta a avut calitatea de auditor de justiție, deoarece această perioadă nu constituie vechime efectivă în funcția de judecător.

În continuare, contestatorul indică prevederile art. 294 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor conform cărora, "Prin excepție de la prevederile alin. (1), dispozițiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecție prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție." Și consideră că excepția, care este de strictă interpretare, nu se aplică și în cazul transferurilor, ci doar în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecție prevăzute de Legea nr. 303/2022 (situații expres și limitativ prevăzute de lege).

Și, având în vedere că la data formulării cererii de transfer avea o vechime efectivă în funcția de judecător de 9 ani și 4 luni, superioară vechimii efective a domnului judecător B., care a fost numit în funcție la data de 19 ianuarie 2016, consideră că hotărârea de respingere a cererii sale de transfer este nelegală.

De asemenea, a arătat că hotărârea contestată este nelegală și în raport de dispozițiile art. 192 lit. c) din Legea nr. 303/2022, care prevăd criteriile referitoare la specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării, întrucât considerentele hotărârii nu relevă că ar fi fost efectuată o analiză comparativă a acestor criterii, în condițiile în care a activat în materie penală încă de la momentul intrării în profesie, la momentul soluționării cererii de transfer fiind judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Timiș, în timp ce domnul judecător B., atât la data formulării cererii de transfer, cât și la data soluționării acesteia, activa în cadrul secției civile a Tribunalului Timiș.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată.

Intimatul a arătat, în esență, că Hotărârea secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2024/13.07.2023 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De asemenea, a arătat că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar susținerilor contestatorului, precizează că secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat situația instanțelor implicate în procedura transferului, astfel încât să fie asigurată buna desfășurare a activității acestora.

Astfel, s-a avut în vedere că doi judecători au solicitat transferul de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara (contestatorul A. și domnul judecător B.), sens în care a apreciat ca fiind oportună admiterea unei singure cereri de transfer de la Tribunalul Timiș, având în vedere gradul de ocupare a posturilor vacante atât din cadrul acestui tribunal, cât și din cadrul Tribunalului Militar Timișoara, volumul de muncă al instanțelor implicate, precum și posibilitățile de ocupare a posturilor pe termen scurt.

În acest context, secția pentru judecători a analizat în mod obiectiv cea mai bună măsură pentru gestionarea resurselor umane fără a perturba activitatea unei instanțe pentru acoperirea întregii scheme de personal pentru cealaltă instanță, în condițiile în care schema de personal la Tribunalul Timiș era ocupată în proporție de doar 84%, iar încărcătura cauzelor pe schemă s-a situat peste media națională.

În continuare, procedând la o analiză comparativă a situațiilor celor doi magistrați de la Tribunalul Timiș în raport de criteriile prevăzute de lege, secția pentru judecători a constatat faptul că ambii judecători au primit avize negative de la Tribunalul Timiș, motivat, în esență, de schema incompletă de judecători, fiind 8 locuri vacante din schema de 52 de posturi de judecător pe fondul unui volum mare de activitate.

S-a învederat că situația resurselor umane la Tribunalul Timiș era fără precedent întrucât, în mod constant, în ultimii doi ani, schema de judecători a avut 20% din posturi vacante și instanța s-a confruntat cu o fluctuație masivă de judecători, schimbându-se jumătate din colectiv. Pe lângă volumul mare de muncă generat de locurile vacante, judecătorii rămași au preluat și dosarele aferente completelor desființate.

Raportat la acest context, având în vedere volumul de activitate de la Tribunalul Militar Timișoara, dar și situația de personal generată de cazurile în care cei doi judecători din cadrul instanței au devenit incompatibili, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că nu se putea dispune transferul a 2 judecători din cadrul Tribunalului Timiș pentru a acoperi întreaga schemă de personal a Tribunalului Militar Timișoara, fiind posibilă admiterea unei singure cereri de transfer de la acest tribunal civil.

Reținând concursul celor 2 cereri de transfer de la această instanță în raport de motivele invocate de solicitanți și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care reclamau o analiză cumulativă, secția pentru judecători a apreciat în mod corect ca fiind prioritară cererea formulată de domnul judecător B., care avea o vechime în funcția de judecător mai mare decât cea a contestatorului.

Consideră neîntemeiate criticile contestatorului referitoare la greșita analiză a parcursului său profesional, având în vedere că în procedura transferului, prin prisma criteriilor legale, se dă relevanță vechimii la instanța de la care se solicită transferul, vechimii efective în funcția de judecător sau procuror și vechimii în gradul aferent instanței sau parchetului la care s-a solicitat transferul care se coroborează cu celelalte criterii legale. Iar, analiza traseului profesional, astfel cum rezulta din evidențele direcției de resort, a relevat că la data expirării termenului de depunere a cererilor de transfer, respectiv 15.05.2023, contestatorul avea o vechime de 9 ani și 4 luni în funcția de judecător, dintre care 6 luni la Tribunalul Timiș și o vechime în gradul profesional de tribunal de 1 an și 1 lună, în timp ce domnul judecător B. avea o vechime mai mare în funcția de judecător, respectiv 10 ani și 7 luni și aceeași vechime la Tribunalul Timiș și în grad profesional de tribunal.

În acest context, a precizat că în cuprinsul Legii nr. 303/2022 se folosește noțiunea de vechime în funcția de judecător sau procuror, sens în care a indicat, exemplificativ, dispozițiile art. 27 alin. (8), art. 175 alin. (3), art. 187 alin. (4), art. 192 alin. (1) lit. e), art. 196 alin. (3) lit. b), art. 200 alin. (2) din acest act normativ. A mai menționat că noțiunea de vechime în funcție se regăsește, de asemenea, în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Potrivit Notei nr. 1 și 3 din Cap. I lit. A) și B) din Anexa V la Legea nr. 153/2017: "1. Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție".

Consideră intimatul, așadar, că în mod corect a fost inclusă și perioada în care B. a fost auditor de justiție, cu atât mai mult cu cât dispozițiile Legii nr. 303/2022 în materia transferului judecătorilor nu fac vreo distincție în sensul pretins de contestator, iar conform art. 27 alin. (8) din Legea nr. 303/2022 prevede că "Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror, în condițiile legii".

De asemenea, a arătat că împrejurările referitoare la specializările magistraților nu constituie un argument suficient în sine pentru a conduce la admiterea cererii de transfer ce face obiectul cauzei de față, având în vedere pe de o parte faptul că cei doi magistrați de la Tribunalul Timiș aveau aceeași vechime la instanța de la care proveneau (6 luni) și în gradul profesional de tribunal (1 an și o lună) astfel încât să se contureze la nivelul tribunalului specializarea acestora, iar pe de altă parte, în analiza comparativă nu s-a evidențiat o ordine de prioritate a criteriilor de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea 303/2022, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prin răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise depuse la data de 14.03.2024, contestatorul A. a reiterat aspectele invocate în contestația formulată.

Prin notele scrise depuse la 25.03.2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a subliniat că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind analizate și corespunzător interpretate toate criteriile legale privind transferul judecătorilor de la instanțele civile la instanțele militare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prezenta contestație este fondată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestație formulată împotriva Hotărârii nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

În fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a fost respinsă cererea de transfer de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara, formulată de domnul judecător A..

Pentru a se pronunța această hotărâre, s-au reținut, în esență, că în prezenta etapă, 2 judecători au solicitat transferul de la Tribunalul Timiș, respectiv domnul B. și domnul A..

În raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, cu luarea în considerare a necesității păstrării echilibrului între interesele instanțelor implicate, dar și între interesul public privind buna desfășurare a activității instanțelor și interesul privat al magistratului, văzând și avizele și punctele de vedere exprimate, secția pentru judecători a constat că, deși la nivelul Tribunalului Timiș, media cauzelor pe schemă și a cauzelor pe judecător depășesc mediile înregistrate la nivel național, totuși, având m vedere situația schemei de judecători de la nivelul Tribunalului Militar Timișoara ce generează numeroase cazuri de incompatibilitate, fiind necesară desemnarea unei alte instanțe de la o distanță foarte mare de instanța în cauză, cu consecințe grave asupra actului de justiție, este oportună admiterea unei singure cereri de transfer formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Timiș.

Procedând la o analiză comparativă a situațiilor celor doi solicitanți în raport de criteriile prevăzute de lege, secția pentru judecători a reținut faptul că ambii solicitanți au primit avize negative de la Tribunalul Timiș, motivat, în esență, de un volum de activitate ridicat raportat la un grad de ocupare scăzut al schemei de personal. Cu toate acestea, secția pentru judecători nu a putut ignora faptul că Tribunalul Militar Timișoara funcționează cu un număr de doar 2 judecători, împrejurare ce face dificilă desfășurarea activității cu evitarea cazurilor de incompatibilitate.

De asemenea, secția pentru judecători a reținut faptul că domnul B. are o vechime mai mare în funcția de judecător, respectiv 10 ani și 7 luni, față de domnul judecător A., care are o vechime în funcția de judecător de 9 ani și 4 luni, astfel că va acorda preferință cererii formulate de către domnul judecător B. fon B., considerând că situația Tribunalului Timiș nu permite, cel puțin la acest moment, vacantarea a mai mult de 1 post de judecător.

În drept, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, conform cărora:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare,vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială".

În cauză, singurul criteriu ce pare a fi fost considerat decisiv de către intimat în soluționarea concursului dintre cele două de cereri de transfer este cel de la art. 192 lit. e) din actul normativ menționat.

În acord cu contestatorul, instanța nu poate valida, însă, raționamentul intimatului în ceea ce privește interpretarea noțiunii de "vechime efectivă în funcția de judecător", în sensul în care la soluționarea cererilor de transfer ar putea fi avută în vedere perioada în care solicitantul a fost auditor de justiție.

Astfel, deși în cuprinsul Legii nr. 303/2022 se folosește noțiunea de vechime în funcția de judecător sau procuror - art. 27 alin. (8), art. 175 alin. (3), art. 187 alin. (4), art. 192 alin. (1) lit. e), art. 196 alin. (3) lit. b), art. 200 alin. (2), în mod evident aceasta nu se identifică cu vechimea efectivă în funcție, vizată expres de legiuitor în cuprinsul art. 192 lit. e).

Nici trimiterile intimatului la prevederi din legea salarizării nu conving, acestea neoperând cu noțiunea de vechime efectivă.

Dimpotrivă, după cum corect a sesizat contestatorul, art. 294 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor care arată că "Prin excepție de la prevederile alin. (1), dispozițiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecție prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție." constituie o excepție, care este de strictă interpretare și nu se aplică și în cazul transferurilor.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 519/2023 pronunțată de Curtea Constituțională în cuprinsul căreia s-a reținut că "23. (…). La rândul său, vechimea în funcția de judecător și/sau procuror poate fi efectivă, adică în exercitarea concretă a funcției de judecător și/sau procuror, începând cu gradul de judecător/procuror stagiar, după promovarea examenului de absolvire a INM, așa cum Legea nr. 303/2022 o impune în prezent, la art. 192 lit. e) și art. 196 alin. (3) lit. b), drept criteriu pentru soluționarea cererilor de transfer și a cererilor de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și/sau din funcția de procuror în funcția de judecător, sau poate fi vechime în funcția de judecător sau de procuror, după caz, așa cum se consideră perioada (variabilă în timp) în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a INM [art. 27 alin. (8) din Legea nr. 303/2022 sau art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în redactarea criticată de autoarea excepției]." (subl. n.)

Raportat la considerentele expuse, având în vedere că la data formulării cererii de transfer contestatorul era cel care avea o vechime efectivă în funcția de judecător de 9 ani și 4 luni, superioară vechimii efective a domnului judecător B., de 8 ani și 9 luni, iar acesta a fost singurul criteriu de departajare între cei doi solicitanți, Înalta Curte va admite contestația și va anula Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Va fi obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să dispună transferul domnului judecător A. de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A..

Anulează Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să dispună transferul domnului judecător A. de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Militar Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 3 aprilie 2024.