ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.03.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat revocarea acestei hotărâri și emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună transferul contestatorului la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a arătat că motivează contestația pe faptul că, la momentul adoptării acestei hotărâri, au fost avute în vedere, în afara criteriului de vechime în funcție și avizul parchetului unde a solicitat transferul, și încărcătura dosarelor din semestrul I al anului 2022.

În aceste condiții se observă că, în semestrul I al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea încărcătura dosarelor este mai mare decât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Astfel, în primul semestru al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, încărcătura pe procuror a fost de 1622 de dosare, comparativ cu media națională de 1333 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1532 de dosare, comparativ cu media națională de 996 de dosare.

În aceeași perioadă, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului I București, încărcătura pe procuror a fost de 1435 de dosare, comparativ cu media națională de 1333 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1241 de dosare, comparativ cu media națională de 996 de dosare.

De asemenea, s-a reținut că domnul procuror B. își desfășoară deja activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, unde este delegat începând cu data de 01.10.2022 și, implicit, a fost analizat și criteriul referitor la emiterea unui aviz favorabil consultativ de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Cu privire la această condiție analizată de secția pentru procurori contestatorul a observat că nu este prevăzută printre criteriile expres prevăzute de lege, mai precis de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (dispoziții legale în vigoare la momentul respectiv).

În aceste condiții, în opinia sa, Hotărârea secției pentru procurori nr. 1846 din 13.12.2022 nu este dată în conformitate cu dispozițiile legale deoarece creează o inechitate evidentă între procurorii care intenționează să funcționeze la parchetele ierarhic superioare, conform gradului dobândit anterior, prin procedura transferului și procurorii care întâi sunt delegați și apoi solicită transferul la aceeași unitate de parchet unde sunt deja delegați. Așadar, sunt favorizați prin emiterea avizului consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii care sunt deja delegați la unitățile de parchet care emit acest aviz.

De asemenea, procurorul care dorește să își desfășoare activitatea la o unitate de parchet superioară (cum este și cazul său) direct prin procedura transferului, fără să afecteze activitatea unității de parchet unde funcționează prin procedura delegării la unitatea de parchet superioară, raportat la volumul de activitate al unității de unde provin, sunt discriminati din această perspectivă.

Totodată, în hotărârea atacată s-a menționat că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, sunt ocupate toate cele 37 de posturi de procuror prevăzute în schema de personal, 3 posturi de conducere și 34 posturi de execuție), precum și cele 5 posturi temporar vacante pentru care s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 1341 din Legea nr. 303/2004.

În Hotărârea nr. 1848 din 13.12.2022 privind transferul domnului procuror B. s-a menționat că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, unitatea de parchet de unde provine acesta, sunt ocupate cele 18 posturi prevăzute în schema (2 posturi de conducere și 16 posturi de execuție). De asemenea, s-a menționat că nu era ocupat 1 post temporar vacant pentru care s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 1341 din Legea nr. 303/2004, iar de la această unitate de parchet sunt delegați 3 procurori la alte unități de parchet.

Raportat la situația posturilor, astfel cum a fost reținută de către secția pentru procurori în cele două hotărâri, se observă că deși posturile la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu erau integral ocupate, în condițiile în care posturile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București erau ocupate efectiv, s-a aprobat totuși transferul domnului procuror B..

De asemenea, deși nu este un criteriu prevăzut de dispozițiile legale pe care secția pentru procurori și-a întemeiat hotărârea atacată, a arătat că a formulat 5 cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, toate acestea fiind respinse (Hotărârile nr. 531/23.10.2018, 310/18.04.2019, 297/01.03.2022, 537/22.03.2022 și 1846/13.12.2022), iar în cazul domnului procuror B. cererea acestuia a fost admisă, deși era prima cerere de transfer pe care a formulat-o la această unitate de parchet.

În concluzie, a apreciat că prin emiterea hotărârii atacate i-a fost afectat dreptul de a fi transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București prin adoptarea unei hotărâri de către secția pentru procurori, fără luarea în considerare a criteriilor succinct prezentate.

Cu titlu de practică judiciară, a făcut trimitere la faptul că secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai pronunțat într-o cauză similară referitoare la contestația formulată de doamna judecător C. din cadrul Judecătoriei Timișoara împotriva Hotărârii nr. 402 din 24.02.2022 a secției pentru judecători prin care i-a fost respinsă cererea de transfer la Tribunalul Timiș pentru aceleași motive (decizia nr. 4731 din 18.10.2022 a secției de contencios administrativ și fiscal, pusă în executare prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 2337 din 03.11.2022 în sensul dispunerii transferului la Tribunalul Timiș).

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că hotărârea contestată este legală, în considerentele actului administrativ fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantului, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, așa încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar criticilor contestatorului, au fost analizate criteriile în discuție în mod obiectiv și coroborat, raportat la situația celor două unități de parchet implicate în procedura de transfer.

A mai arătat intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

A concluzionat intimatul că instanța de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situație neregăsită în speță, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatorului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 - art. 60

6

din Legea nr. 303/2004, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat, în cauză neregăsindu-se nici o situație de discriminare astfel cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. Hotărârii nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 60, art. 61 indice 1 și art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificat în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curții Constituționale.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1846/2022 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum și ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile petentului referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate și legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de petent, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petent, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, s-a reținut că din analiza traseului profesional, rezultă că domnul procuror A. are o vechime de 9 ani și 6 luni în funcția de procuror, o vechime de 5 ani și 8 luni la unitatea de parchet de la care solicită transferul și o vechime de 3 ani și 11 luni în grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal.

Conform evidențelor direcției de resort, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, unitatea de parchet de la care s-a solicitat transferul, sunt ocupate toate cele 37 de posturi de procuror prevăzute în schema de personal (3 posturi de conducere și 34 de posturi de execuție), precum și cele 5 posturi temporar vacante pentru care s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În primul semestru al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, încărcătura pe procuror a fost de 1435 de dosare, comparativ cu media națională de 1333 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1241 de dosare, comparativ cu media națională de 996 de dosare.

Conform evidențelor aceleiași direcții, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unitate de parchet la care s-a solicitat de asemenea transferul, dintre cele 69 de posturi prevăzute în schemă (8 posturi de conducere și 61 de posturi de execuție), sunt ocupate 6 posturi de conducere și toate posturile de execuție. Totodată, sunt neocupate 9 posturi temporar vacante dintre cele 12 posturi pentru care s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, 3 procurori sunt delegați la alte unități de parchet și 3 procurori sunt delegați în funcții de conducere în cadrul parchetului, 1 procuror este delegat în funcție de conducere la alt parchet, 8 procurori sunt delegați în funcții de execuție la alte unități de parchet, 7 procurori sunt detașați la alte instituții, în timp ce 5 procurori sunt delegați la Parchetul de pe lângă Tribunalul București de la alte unități de parchet.

Secția pentru procurori reține că, în prima etapă a prezentei sesiuni de transferuri, s-a aprobat transferul unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În primul semestru al anului 2022, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, încărcătura pe procuror a fost de 265 de dosare, comparativ cu media națională de 183 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 242 de dosare, comparativ cu media națională de 124 de dosare.

Astfel, se constată că secția pentru Procurori a reținut avizul nefavorabil comunicat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și faptul că solicitantul are o vechime de 9 ani și 6 luni în funcția de procuror, mai mică în raport cu domnul procuror B. (15 ani și o lună), pentru care același parchet a transmis aviz favorabil și a cărui cerere a fost apreciată ca prioritară, în această sesiune de transfer.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru Procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Astfel, contrar susținerilor contestatorului, se constată că la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere.

Aspectele menționate în avizele consultative exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante la aceste instanțe, precum și gradul de încărcare al lor.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Prin urmare, la soluționarea cererilor de transfer prevalează interesele parchetelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatorului dispusă de secția pentru Procurori este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatorului referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeași sesiune, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentului, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Cu privire la criticarea de către contestator a reținerii intimatului în sensul că domnul procuror B. își desfășoară deja activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, unde este delegat începând cu data de 01.10.2022, prin care acesta a susținut că secția pentru procurori a analizat această condiție deși nu este prevăzută printre criteriile expres reglementate de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (dispoziții legale în vigoare la momentul respectiv), Înalta Curte constată că acest aspect a fost avut în vedere de secție din perspectiva critreriului prevăzut de art. 61

2

lit. b) din Lege, măsura transferului asigurând în acest caz stabilitatea personalului în cadrul parchetului unde acesta era delegat și echilibrarea volumului de muncă.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de transfer prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecința faptului că fiecare se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

În acest context, contrar susținerilor contestatorului, în speță nu sunt întrunite nici condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantului, în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acestuia de transfer, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de transfer, respectiv vechimea în funcție, avizul unității de parchet la care s-a solicitat transferul, echilibrarea schemei de personal și volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Juedcătoria Sectorului 1 București.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestator, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1846 din 13 decembrie 2022 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.