ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 127/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 1814 din 27.06.2023 a secției pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 11.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea domnului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Buftea, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;

- suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea contestației, contestatorul a susținut că, deși au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcția de judecător și aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1814/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerințele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege.

Astfel, din chiar considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, de la care provine solicitantul, este de 709 cauze/procuror, inferior față de media națională de 1696 cauze/procuror.

Cel mai acut argument în sensul caracterului nelegal al hotărârii contestate constă în aceea că prin eliberarea din funcția de procuror a domnului A. și numirea sa în funcția de judecător gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia devine 0 %, unitatea urmând să funcționeze fără niciun procuror cu funcție de execuție.

Prin urmare, Hotărârea nr. 1814/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este emisă cu încălcarea prevederilor art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, fiind, în egală măsură, neoportună.

În opinia contestatorului, secția pentru judecători a emis hotărârea atacată cu ignorarea situației de personal dificile a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia raportate la un volum de cauze de soluționat ridicat. Textul indicat nu acordă preferință în ce privește aceste două criterii analizate de secția competentă a Consiliului Superior al Magistraturii între instanțele de judecată și parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcție în alta să nu se genereze disfuncționalități la instanța/parchetul de proveniență al magistratului.

Întrucât fac parte dintr-un întreg, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere în procesul decizional doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independența justiției (deci și buna ei funcționare) în ansamblu.

Așadar, Hotărârea nr. 1814/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanțe și parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menționată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficiență și eficacitate în funcționarea componentelor sale. Rezultatele așteptate corelative acestui obiectiv - în ce privește parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal.

Or, prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum și în funcționarea unității respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracționalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate și într-un termen rezonabil.

Mai mult, trebuie menționat faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcționând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuație de personal.

A mai arătat că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind și unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei hotărâri pe fond, contestatorul a susținut că sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, cu privire la prima cerință, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secția pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiției de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 în dimensiunea resurselor umane și volumului de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcționează solicitantul.

Cât privește cerința producerii unei pagube iminente, se poate observa din chiar definiția conferită sintagmei "pagubă iminentă" la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că aceasta se referă la perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, după cum a menționat în cele ce preced, însăși funcționarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia este pusă în pericol prin numirea singurului procuror de la acest parchet în funcția de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcții și personal devine 0%. Acesta ar fi, în mod indubitabil, de natură să afecteze nu doar funcționarea unității de parchet menționate, dar însăși acordarea unui serviciu către cetățenii din localitățile arondate circumscripției respective, în condițiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună analizarea luării unor măsuri preventive.

Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1814/2023 a secției pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond apare ca firească având în vedere potențiala începere a activității în funcția de judecător a domnului procuror și efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de acesta în funcția de judecător.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului și a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea, respectiv suspendarea executării Hotărârii nr. 1814/27.06.2023 emise de secția pentru judecători prin care s-a propus Președintelui României eliberarea domnului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Buftea, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul a arătat că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu justifică legitimarea sa procesuală activă.

Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispozițiile art. 194 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dispoziții care recunosc atributul CSM de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcția de judecător se dispune cu observarea intereselor unității de parchet și instanțelor judecătorești implicate.

Or, în speță, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Noțiunea de "orice persoană interesată" în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 se raportează la măsura dispusă prin actul administrativ contestat, iar în speță reclamantul nu are calitatea de persoană interesată atâta vreme cât numirea unui procuror din cadrul unei alte unități de parchet în funcția de judecător nu afectează în niciun fel activitatea acestuia, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia nu a contestat actul administrativ în discuție.

Orice altă interpretare ar conduce la situația în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (de exemplu promovare, delegare, transfer, numiri în funcții de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activității sale, ceea ce nu poate fi primit.

Totodată, subliniază că dispozițiile legale și regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acțiunii au un caracter general și nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim propriu.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcția de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să fie implicat în această procedură.

Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1814 din data de 27.06.2023, intimatul a arătat că din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcția de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, însă și cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză, hotărârea atacată nefiind emisă cu exces de putere, întrucât numirea domnului procuror în funcția de judecător la Judecătoria Buftea, a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Volumul de activitate și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia au fost avute în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de domnul procuror, însă aceste criterii nu trebuie absolutizate, ci trebuie coroborate și cu celelalte criterii stabilite de lege, în contextul în care evaluarea unor astfel de cereri presupune o analiză complexă în raport de elementele particulare ale fiecărui caz, în așa fel încât să se stabilească o imagine de ansamblu a situației unităților implicate în procedura numirii în funcția de judecător, iar soluția să susțină rațiunile și necesitățile sistemului judiciar.

Intimatul arată că secția pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, având în vedere situația particulară ce rezultă in urma aplicării în speță a criteriilor stabilite de lege.

Dincolo de datele statistice care relevă situația dificilă cu care se poate confrunta la un moment o unitate de parchet, o componentă importantă a dreptului la carieră a unui magistrat este reprezentată chiar de vocația numirii din funcția de procuror în cea de judecător și invers, aceasta reprezentând o manifestare a libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit, pe de o parte stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă de timp, iar pe de altă parte motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție a profesiei de magistrat.

Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arată următoarele:

Prealabil, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acțiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acțiunii în anulare pe rolul instanței.

Nu aceeași este situația în speța de față, unde reclamantul a invocat în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce țin de însăși oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei și care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.

Sub acest aspect, reclamantul nu a invocat, în concret, în susținerea acestei cerințe nicio pagubă proprie și directă în desfășurarea activității specifice ce ar putea rezulta din numirea domnului procuror în funcția de judecător. Astfel, arată că numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activității sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1817 din 27.06.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimaților și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație formulată este neîntemeiată.

II.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect anularea și suspendarea Hotărârii nr. 1814 din 27.06.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea domnului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Buftea, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)

Art. 195 din același act normativ prevede procedura unui astfel de tip de transfer, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanțele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcției în condițiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la parchetul ori instanța la care se solicită numirea și durata vacantării posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

Art. 196 din același act normativ reglementează criteriile avute în vedere de secția Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susținut (alin. (2) și criteriile pentru admiterea cererii de transfer (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivația de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi numit;

c) existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, integritatea și responsabilitatea.

(3) La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

II.2. Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1801 din data de 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, sunt neîntemeiate.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea atacată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 194-196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Într-adevăr, avizul conducătorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia de la care provine domnul procuror A. a fost negativ, ca de altfel și avizul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pe de altă parte, intimatul a primit aviz favorabil de la Curtea de Apel Craiova, Judecătoria Strehaia, Judecătoria Buftea, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Judecătoria Cornetu și Curtea de Apel București.

Înalta Curte constată că volumul de activitate și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care au constituit temeiul pentru care au fost emise avizele negative menționate, au fost avute în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de domnul procuror, însă aceste criterii nu trebuie absolutizate, ci trebuie coroborate și cu celelalte criterii stabilite de lege, în contextul în care evaluarea unor astfel de cereri presupune o analiză complexă în raport de elementele particulare ale fiecărui caz.

În ceea ce privește analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reține că hotărârea atacată cuprinde, contrar celor susținute de contestator, o analiză efectivă a acestora.

Astfel, se reține prin hotărârea atacată că, din datele furnizate de direcția de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a rezultat că la Judecătoria Buftea, instanță la care a fost numit în calitate de judecător domnul A., încărcătura de dosare/schemă a fost de 1634 față de media națională de 893 de dosare/schemă în timp ce media de dosare/judecător a fost de 1900 față de media națională de 1159 de dosare/judecător. Totodată, s-a arătat prin aceeași hotărâre cum sunt repartizate cele 29 de posturi de judecător, la momentul respectiv fiind vacante 2 posturi pentru procedura de numire.

De asemenea, mai multe instanțe au avizat și favorabil numirea domnului procuror, astfel că secția pentru judecători a apreciat că este oportună numirea domnului A. în funcția de judecător, având în vedere că, în urma interviului a demonstrat că întrunește calitățile și aptitudinile specifice acestei funcții, precum și o bună cunoaștere și înțelegere a elementelor de etică specifice profesiei de judecător, reținând în același timp și situația particulară a instanțelor la care domnul procuror a solicitat numirea în funcția de judecător.

Totodată, aceste date sunt coroborate și cu celelalte criterii stabilite de lege, respectiv criteriile privind vechimea acumulată în funcția de procuror și datele relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii și în mapa profesională a procurorului, care reprezintă criterii legale conform prevederilor art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestor criterii.

Or, secția pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, având în vedere situația particulară ce rezultă în urma aplicării în cauză a criteriilor stabilite de lege.

Înalta Curte reține că vocația numirii din funcția de procuror în funcția de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul domnului procuror A., 3 ani și 4 luni, din care 1 an și 4 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia), precum și motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu.

Or, această opțiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate și situația precară a parchetului de la care se solicită transferul constituie fine de neprimire ale cererii de transfer, nu s-ar mai regăsi însuși scopul susținerii unui interviu în fața secției pentru judecători, în cadrul căruia se verifică aspecte precum motivația de a accede în profesia de judecător, activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției de judecător, existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, integritatea și responsabilitatea.

Or, așa cum rezultă din hotărârea atacată, domnul procuror a susținut interviul prevăzut de art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în fața secției pentru judecători, în ședința din data de 27.06.2023, rezultatul interviului relevând că posedă aptitudinile specifice funcției de judecător, că este motivată să abordeze activitatea de judecător cu asumarea tuturor provocărilor ce decurg din această profesie și deține o experiență extinsă în înfăptuirea actului de justiție, experiență acumulată din perioada în care a exercitat funcția de procuror, dar și experiență profesională anterioară.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenței funcționale a unității de parchet atâta vreme cât secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acționat în limitele atribuțiilor conferite de lege.

În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reține că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători și procurori din sistemul judiciar, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea transferului de la procuror la judecător pentru ocuparea schemei instanței la care operează transferul.

În ceea ce privește criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale, iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul de la procuror la judecător, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce secția pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege și și-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

În raport de aceste considerente, având în vedere că prezumția de legalitate și temeinicie a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte concluzionează că este neîntemeiată contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1814 din 27.06.2023, aceasta urmând a fi respinsă.

II.3. Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea până la soluționarea contestației, iar contestația a fost soluționată la termenul de astăzi, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect.

III. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Respinge contestația formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1814 din 27 iunie 2023 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.