ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5452/2023

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 1809 din 27.06.2023 a secției pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Călărași, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;

- suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea contestației, contestatorul a susținut că, deși au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcția de judecător și aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1809/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerințele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege.

Astfel, din chiar considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, de la care provine solicitanta, este de 156 cauze/procuror, apropiat de media națională, iar în ce privește gradul de ocupare a schemei de personal, se reține că Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași funcționează efectiv cu 6 procurori, dintr-o schemă prevăzută de 12 posturi, gradul de ocupare fiind de 50%.

Referitor la criteriul dificultății ocupării posturilor la parchetul de proveniență, se evidențiază că, cel puțin în ultimii 3 ani, gradul de ocupare a schemei de personal de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a fost de maximum 83%.

Totodată, se mai constată că prin Hotărârile nr. 1807/27.06.2023 și nr. 1811/27.06.2011 ale secției pentru judecători (aceeași ședință) au fost numiți în funcția de judecător și procurorii B. și C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, practic unitatea fiind pusă în situația de a pierde 3 procurori simultan și de a rămâne cu un singur procuror în funcție de execuție.

Contestatorul a susținut că cel mai acut argument în sensul caracterului nelegal al hotărârii contestate constă în aceea că, prin eliberarea din funcția de procuror a doamnei A. și numirea sa în funcția de judecător, gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași devine 25%, unitatea urmând să funcționeze cu un singur procuror cu funcție de execuție.

Comparativ, la Judecătoria Călărași (instanță la care s-a dispus numirea în funcția de judecător) situația de personal este radical diferită, fiind ocupate 8 posturi din cele 10 prevăzute în statele de funcții și personal (grad de ocupare de 80%).

Prin urmare, Hotărârea nr. 1809/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este emisă cu încălcarea prevederilor art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022.

În opinia contestatorului, secția pentru judecători a emis hotărârea atacată cu ignorarea situației de personal foarte dificile a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași raportate la un volum de cauze de soluționat ridicat și a avizului negativ al parchetului în cauză.

Textul indicat nu acordă preferință în ce privește aceste două criterii analizate de secția competentă a Consiliului Superior al Magistraturii între instanțele de judecată și parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcție în alta să nu se genereze disfuncționalități la instanța/parchetul de proveniență al magistratului.

Întrucât fac parte dintr-un întreg, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere în procesul decizional doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independența justiției (deci și buna ei funcționare) în ansamblu.

Așadar, Hotărârea nr. 1809/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, ]n ceea ce privește obiectivul strategic 3, cu unul din obiectivele sale specifice, cel al echilibrării schemelor de personal.

Or, prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum și în funcționarea unității respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracționalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate și într-un termen rezonabil.

A mai arătat că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind și unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei hotărâri pe fond, contestatorul a susținut că sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, cu privire la prima cerință, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secția pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiției de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 în dimensiunea resurselor umane și volumului de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcționează solicitantul.

Cât privește cerința producerii unei pagube iminente, se poate observa din chiar definiția conferită sintagmei "pagubă iminentă" la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că aceasta se referă la perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, după cum a menționat în cele ce preced, însăși funcționarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași este pusă în pericol prin numirea a 3 din cei 6 procurori de la acest parchet în funcția de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcții și personal devine 25%. Acesta ar fi, în mod indubitabil, de natură să afecteze nu doar funcționarea unității de parchet menționate, dar însăși acordarea unui serviciu către cetățenii din localitățile arondate circumscripției respective, în condițiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună analizarea luării unor măsuri preventive.

Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1809/2023 a secției pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond apare ca firească având în vedere potențiala începere a activității în funcția de judecător a doamnei procuror A. și efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de aceasta în funcția de judecător.

I.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe fond, respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, intimatul a susținut că prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, acesta nu justifică legitimare procesuală activă, pe care o are "orice persoană interesată" în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, dat fiind că, în speță, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași nu a contestat actul administrativ în discuție.

Orice altă interpretare ar conduce la situația în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (de exemplu promovare, delegare, transfer, numiri în funcții de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activității sale, ceea ce nu poate fi primit.

Totodată, a arătat că dispozițiile legale și regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acțiunii [art. 66 alin. (1), art. 69 alin. (1) și (2), art. 75 alin. (1) și (2) și art. 76 din Legea nr. 304/2022 și respectiv art. 14 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Hotărârea secției pentru procurori nr. 947/14.11.2019], prezintă un caracter general și nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete aduse unui drept sau interes legitim propriu.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcția de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care aceștia provin și al președintelui instanței la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să fie implicat în această procedură.

Cu privire la criticile formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1809 din data de 27.06.2023, intimatul a susținut că Hotărârea secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1809/27.06.2023 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea dispozițiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcția de judecător - art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (1) - (4) și art. 196 din Legea nr. 303/2022 - rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, însă și cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză.

În opinia intimatului, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu a emis Hotărârea nr. 1809 din data de 27.06.2023 cu exces de putere.

Contrar susținerilor contestatorului, secția pentru judecători a analizat comparativ situația unităților implicate în procedura numirii în funcția de judecător din perspectiva posturilor temporar vacante și a volumului de activitate, aceste date fiind cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii și în avizele exprimate de conducerea acestor unități.

Astfel cum rezultă și din considerentele actului administrativ atacat, secția pentru judecători a analizat comparativ situația posturilor vacante și volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de la Judecătoria Călărași (unități implicate în procedura numirii în funcția de judecător) reținând că la Judecătoria Călărași încărcătura de dosare/judecător s-a situat considerabil peste media națională, această situație impunând luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea activității instanței prin diminuarea încărcăturii cauzelor/judecător.

Totodată, volumul de activitate și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași au fost avute în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de doamna procuror A., însă situația statistică, astfel cum rezulta din datele comunicate de direcția de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost coroborată cu criteriile privind vechimea efectivă în funcția de procuror și vechimea la parchetul de proveniență, precum și cu datele relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii și în mapa profesională a procurorului, acestea reprezentând criterii legale conform prevederilor art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.

În egală măsură, a arătat intimatul că potrivit relațiilor comunicate de direcția de resort prin Hotărârea nr. 744/23.05.2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost indisponibilizate pentru concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada mai - octombrie 2023, 4 posturi de execuție, unul dintre posturi fiind deja ocupat astfel cum rezultă din tabelul cu rezultatele finale publicat pe pagina de internet a Consiliului.

Totodată, prin Hotărârea nr. 974/29.06.2023, secția pentru procurori a dispus delegarea în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a doamnei D., procuror în cadrul aceluiași parchet, pentru o perioadă de 6 luni.

Prin urmare, intimatul a dovedit preocupare pentru ameliorarea situației de personal de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, luând măsurile necesare pentru evitarea provocării unor disfuncționalități în activitatea acestuia prin numirea ca judecător a doamnei A..

Dincolo de datele statistice care relevă situația dificilă cu care se poate confrunta la un anumit moment o unitate de parchet, o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat este reprezentată chiar de vocația numirii din funcția de procuror în funcția de judecător sau viceversa, aceasta reprezentând o manifestare a libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit, pe de o parte, stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul doamnei A. 13 ani și 11 luni), iar pe de altă parte, motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție în cadrul profesiei de magistrat.

Or, dacă ar fi acceptată teza contestatorului ar însemna că un procuror care provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un grad scăzut de ocupare a posturilor, din motive independente de persoana acestuia, niciodată nu ar putea accede la profesia de judecător, deși acesta manifestă aptitudini deosebite specifice acestei din urmă profesii.

De asemenea, secția pentru judecători a avut în vedere aspectele de ordin motivațional prezentate de doamna procuror cu ocazia susținerii interviului, precum și faptul că aceasta a dat dovadă de o buna cunoaștere și înțelegere a elementelor de etică specifice profesiei de judecător. Raportat la vechimea doamnei procuror A. în funcția de procuror și în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, la evoluția profesională a acesteia, precum și la volumul de activitate al parchetului, respectiv a instanței implicate în procedură, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că era oportună numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Călărași.

Referitor la imposibilitatea funcționării Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, aceasta nu poate constitui un temei pentru anularea actului administrativ atât timp cât, chiar și în condițiile numirii doamnei procuror A. în funcția de judecător, în cadrul parchetului în discuție își vor desfășura în continuare activitatea 2 procurori cu funcții de execuție (1 post de execuție fiind ocupat ca urmare a examenului de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada mai - octombrie 2023) și 2 procurori cu funcții de conducere, iar volumul de activitate pe procuror și pe schemă se situează mult sub media națională.

Pe de altă parte, a arătat că în cauză nu există niciun impediment obiectiv pentru delegarea unor procurori în cadrul acestei unități de parchet, iar aceasta cu atât mai mult cu cât atribuția delegării procurorilor revine chiar procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile art. 177 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

De asemenea, referitor la eventuala încălcare a principiului independenței funcționale a unității de parchet vizate, a precizat că, pe de o parte, această situație este numai ipotetică de vreme ce la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași își vor desfășura activitatea 2 procurori cu funcții de execuție (1 post de execuție fiind ocupat ca urmare a examenului de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada mai - octombrie 2023) și 2 procurori cu funcții de conducere, iar pe de altă parte, în asemenea situații excepționale, cauzele ar putea fi preluate de alte parchete în condițiile art. 325 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, intimatul a arătat că obiectul strategic nr. 3 indicat în acțiune vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, precum eronat susține contestatorul.

Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, intimatul a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acțiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acțiunii în anulare pe rolul instanței.

În lipsa etapei recursului grațios, o cerere de suspendare a executării actului administrativ, pe parcursul unei asemenea etape, apare ca fiind inadmisibilă.

În măsura în care cererea ar fi întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta este neîntemeiată, niciuna dintre cele două condiții nefiind îndeplinită.

Contestatorul a invocat în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce țin de însăși oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei și care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.

În aceste condiții, nu se poate aprecia că susținerile contestatorului ar putea fundamenta prezenta cerere de suspendare a actului administrativ contestat, împrejurările de fapt și de drept care ar putea contura existența unui caz bine justificat neputând coincide cu motivele de nelegalitate ale actului administrativ.

Referitor la paguba iminentă, intimatul a arătat că reclamantul nu a invocat, în concret, în susținerea acestei cerințe nicio pagubă proprie și directă în desfășurarea activității specifice ce ar putea rezulta din numirea doamnei procuror A. în funcția de judecător. De altfel, numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activității sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă.

Pe de altă parte, nu este îndeplinită condiția pagubei iminente de vreme ce, chiar și în condițiile numirii doamnei procuror A. în funcția de judecător, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași își vor desfășura activitatea în continuare 2 procurori cu funcții de execuție și 2 procurori cu funcții de conducere, iar volumul de activitate pe procuror și pe schemă se situează mult sub media națională.

În plus, Consiliul a adoptat măsurile necesare pentru a asigura continuitatea activității unității de parchet în discuție, atât timp cât 4 posturi de execuție au fost indisponibilizate pentru concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada mai - octombrie 2023, un post fiind ocupat în urma desfășurării concursului, iar o funcție de conducere a fost ocupată prin delegare.

Nu în ultimul rând, a arătat că situația de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași poate fi ameliorată prin delegarea unor procurori pe funcțiile de execuție vacante, această măsură putând fi dispusă chiar de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1809 din 27.06.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatulelor și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație formulată este neîntemeiată.

II.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect anularea și suspendarea Hotărârii nr. 1809 din 27.06.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcția de procuror Ia Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Călărași, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)

Art. 195 din același act normativ prevede procedura unui astfel de tip de transfer, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanțele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcției în condițiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la parchetul ori instanța la care se solicită numirea și durata vacantării posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

Art. 196 din același act normativ reglementează criteriile avute în vedere de secția Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susținut (alin. (2) și criteriile pentru admiterea cererii de transfer (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivația de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi numit;

c) existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, integritatea și responsabilitatea.

(3) La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

II.2. Analizând cu prioritate, așa cum cer dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022: "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâre, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.

Or, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că justifică un interes, în accepțiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ce privește contestarea hotărârii menționate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor și de asigurare a independenței funcționale, sens în care dispozițiile se răsfrâng asupra bunei funcționări în ansamblu a Ministerului Public și a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.

Înalta Curte confirmă acest punct de vedere, ținând seama de dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2022, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ajutat de un prim-adjunct și un adjunct, coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public și de cele ale art. 76 din același act normativ, potrivit cărora Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă Ministerul Public în relațiile cu celelalte autorități publice.

Hotărârea prin care se aprobă transferul unui procuror ca judecător nu este doar o hotărâre care vizează cariera magistratului, ci, în egală măsură, una care produce consecințe cu privire la organizarea și funcționarea parchetului de la care se dispune transferul, astfel încât nu s-ar putea susține că autoritatea căreia îi revin atribuții prevăzute de lege cu privire la organizarea acestei activități, în speță Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are calitatea procesuală activă pentru a ataca această hotărâre, acesta fiind o persoană interesată tocmai din perspectiva interesului pe care îl justifică în buna organizare a activității parchetelor din subordine din perspectiva bunei gestionări a resurselor umane, în temeiul atribuțiilor sale de organizare și control.

Prin urmare, este nefondată, urmând a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

II.3. Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1809 din data de 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea atacată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 194- art. 196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)"

Numirea doamnei A. în funcția de judecător la Judecătoria Călărași a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În primul rând, în ceea ce privește analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reține că hotărârea atacată cuprinde, contrar celor susținute de contestator, o analiză efectivă a acestora.

Astfel cum rezultă și din considerentele actului administrativ atacat, secția pentru judecători a analizat comparativ situația posturilor vacante și volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de la Judecătoria Călărași (unități implicate în procedura numirii în funcția de judecător) reținând că la Judecătoria Călărași încărcătura de dosare/judecător s-a situat considerabil peste media națională, această situație impunând luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea activității instanței prin diminuarea încărcăturii cauzelor/judecător.

Totodată, volumul de activitate și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași au fost avute în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de doamna procuror A., însă situația statistică, astfel cum rezulta din datele comunicate de direcția de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost coroborată cu criteriile privind vechimea efectivă în funcția de procuror și vechimea la parchetul de proveniență, precum și cu datele relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii și în mapa profesională a procurorului, acestea reprezentând criterii legale conform prevederilor art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.

În al doilea rând, referitor la imposibilitatea funcționării Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, aceasta nu poate constitui un temei pentru anularea actului administrativ atât timp cât, chiar și în condițiile numirii doamnei procuror A. în funcția de judecător, în cadrul parchetului în discuție își vor desfășura în continuare activitatea 2 procurori cu funcții de execuție (1 post de execuție fiind ocupat ca urmare a examenului de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada mai - octombrie 2023) și 2 procurori cu funcții de conducere, iar volumul de activitate pe procuror și pe schemă se situează mult sub media națională.

În analiza acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte reține și că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, deși nu a avizat favorabil solicitarea formulată de doamna procuror A., nici nu a contestat hotărârea secției pentru judecători prin care acesteia i-a fost aprobat transferul.

Or, în condițiile în care contestatorul își justifică contestația pe imposibilitatea desfășurării activității parchetului, rămâne neclar de ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, parchetul direct interesat și care ar fi justificat o vătămare în sensul celor susținute de contestatorul din prezenta cauză nu a contestat el însuși transferul, după cum nu a făcut-o nici prim procurorul curții de apel în a cărui circumscripție se situează Tribunalul Călărași, în condițiile în care conducătorul unității de parchet unde activa solicitanta era cel mai în măsură să evalueze impactul și riscurile potențiale ale demersurilor efectuate de doamna procuror asupra modului de desfășurare a activității în unitatea de parchet respectivă.

Criza de resurse umane invocată de contestaor derivă din aceea că prin Hotărârile nr. 1807/27.06.2023 și nr. 1811/27.06.2011 ale secției pentru judecători (aceeași ședință) au fost numiți în funcția de judecător și procurorii B. și C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, contestaorul arătând că unitatea a fost astfel pusă în situația de a pierde 3 procurori simultan și de a rămâne cu un singur procuror în funcție de execuție.

Or, secția pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, având în vedere situația particulară ce rezultă în urma aplicării în cauză a criteriilor stabilite de lege.

Înalta Curte, care în prezenta cauză este învestită cu anularea doar a hotârârii nr. 1809/27.06.2023, celelalte transferurii fiind atacate în dosare distincte, față de care contestatorul nu a cerut conexarea, nu ar avea niciun instrument legal să spună că tocmai transferul doamnei procuror A. este cel care trebuie anulat, atâta vreme cât situația dificilă semnalată de contestator este rezultatul a trei hotărâri ce se constituie în acte administrative distincte.

Or, în prezenta cauză, Înalta Curte nu a fost învestită să facă o analiză comparativă a celor trei cereri de transfer distincte aprobate prin hotărâri individuale, pentru a putea spune că din cele trei transferuri, în egală măsură generatoare ale pretinsei crize de resurse umane invocate de parchet cel care trebuie anulat este cel de față, al doamnei procuror A..

Din contră, ceea ce instanța supremă este chemată a analiza este dacă autoritatea emitentă a actului atacat, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, a comis un exces de putere în cazul particular al hotărârii atacate în prezenta cauză, cu alte cuvinte dacă actul emis a fost emis cu încălcarea criteriilor stabilite de lege și cu depășirea puterii de apreciere a emitentului, elemente care nu se regăsesc în cauză.

În lipsa unui criteriu legal care să permită instanței să spună că acest transfer ar trebui anulat prin comparație cu celelalte două, anularea prezentei hotărâri s-ar face pe un criteriu de oportunitate (acela că nu e oportun a fi transferați toți cei trei procurori), cenzură nepermisă instanței învestite în cadrul procesual al prezentei contestații, care permite exclusiv un control de legalitate.

Nu este lipsit de relvanță nici faptul că această dificultate în desfășurarea activității nu este una imposibil de depășit în condițiile unei bune gestionări a resursei umane, la îndemâna contestatorului din prezenta cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție existând instrumente precum delegarea, în condițiile art. 177 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 sau preluaarea cauzelor de alte parchete în condițiile art. 325 alin. (1) din C. proc. pen.

Situația resurselor umane este în permanentă fluctuație, iar dificultatea de moment în care se găsesște un parchet din cauze obiective precum transferul în cauză nu constituie, de regulă, o situație care se perpetuează în timp, existând remedii precum ocuparea posturilor ca urmare a concursurilor de admitere în magistratură/INM, delegare, transfer etc.. Tocmai de aceea, acest aspect, deși constituie un criteriu important în procesul de evaluare ce precede acordarea transferului, nu poate constitui un fine de neprimire pentru acordarea unui transfer al unui procuror dintr-un parchet cu o situație deficitară a resurselor umane.

În al treilea rând, Înalta Curte reține că vocația numirii din funcția de procuror în funcția de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul doamnei A. 13 ani și 11 luni), iar pe de altă parte, motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție în cadrul profesiei de magistrat.

Or, această opțiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate și situația precară a parchetului de la care se solicită transferul constituie fine de neprimire ale cererii de transfer, nu s-ar mai regăsi însuși scopul susținerii unui interviu în fața secției pentru judecători, în cadrul căruia se verifică aspecte precum motivația de a accede în profesia de judecător, activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției de judecător, existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, integritatea și responsabilitatea.

Secția pentru judecători a avut în vedere aspectele de ordin motivațional prezentate de doamna procuror cu ocazia susținerii interviului, precum și faptul că aceasta a dat dovadă de o buna cunoaștere și înțelegere a elementelor de etică specifice profesiei de judecător.

Nu poate fi ignorat faptul că doamnei procuror i s-a admis transferul în aceeași localitate, la o instanță de rang inferior (judecătorie), față de cea la care își desfășura activitatea ca procuror (Tribunal), aspect care relevă faptul că motivația esențială a transferului nu a fost schimbarea locului de desfășurare a profesiei, ci chiar schimbarea profesiei, un aspect important al carierei, față de care legiuitorul este permisiv, admițând transferul de la procuror la judecător, în condiții care țin nu doar de analiza schemei de personal a instanței/parchetului implicat, ci și de motivația și vocația candidatului la transfer pentru profesia în favoarea căreia optează.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenței funcționale a unității de parchet atâta vreme cât secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acționat în limitele atribuțiilor conferite de lege.

În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reține că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători și procurori din sistemul judiciar, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea transferului de la procuror la judecător pentru ocuparea schemei instanței la care operează transferul.

Criticile de oportunitate formulate de contestator sunt și ele nefondate, sens în care Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul de la procuror la judecător, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce secția pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege, a ținut seama de avizul pozitiv al parchetului de la care s-a solicitat transferul și și-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

În raport de aceste considerente, având în vedere că prezumția de legalitate și temeinicie a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte concluzionează că este neîntemeiată contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1809 din 27.06.2023, aceasta urmând a fi respinsă.

II.4. Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea până la soluționarea contestației, iar contestația a fost soluționată la termenul de astăzi, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect.

III. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În unanimitate:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Cu majoritate:

Respinge contestația formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1809 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 noiembrie 2023.

Cu opinia separată a doamnei judecător E., în sensul admiterii contestației formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și anulării Hotărârii nr. 1809 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Spre deosebire de opinia exprimată majoritar de ceilalți membri ai completului, apreciez că în cauză a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului atacat și există suficiente indicii privind existența unui exces de putere la adoptarea hotărârii contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor", impunându-se admiterea contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1809 din 27.06.2023.

Astfel, instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea actului cu legea și respectarea în cond