ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4731/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și admiterea cererii de transfer la Tribunalul Timiș.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că prin hotărârea atacată a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Timișoara la Tribunalul Timiș.

Arată că în sesiunea de transfer respectivă au fost formulate șase cereri de transfer de la Judecătoria Timișoara la instanțe superioare, din care au fost admise trei cereri, dispunându-se transferul unei judecătoare la Tribunalul București și a două judecătoare la Tribunalul Timiș. În esență, cererea de transfer formulată de contestatoare a fost respinsă întrucât cele trei judecătoare îndeplinesc mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, iar Judecătoria Timișoara a formulat aviz negativ cu privire la transfer.

Consideră contestatoarea că în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, care reglementează criteriile de transfer, cât și cele ale art. 57 alin. (1), (2) și (6) din același act normativ, care reglementează delegarea judecătorilor, întrucât celor două judecătoare transferate la Tribunalul Timiș le-a fost acordată prioritate în raport de împrejurarea că erau delegate și își desfășurau activitatea în cadrul acestui tribunal.

Susține contestatoarea că intimatul nu a respectat dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în cuprinsul hotărârii nefiind efectuată o analiză a motivelor cuprinse în avizele consultative. Consiliul a acordat prioritate la transfer judecătoarelor delegate la Tribunalul Timiș, observând că cererile de transfer au fost avizate pozitiv de Judecătoria Timișoara, însă nu a analizat motivele avizelor pozitive, acordate tocmai în considerarea delegării existente.

Totodată, arată contestatoarea, intimatul CSM a analizat un criteriu de transfer care nu se regăsește în cuprinsul enumerării limitative a art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, respectiv existența delegării la instanța la care s-a solicitat transferul.

Apreciază contestatoarea că prin hotărârea atacată au fost încălcate și dispozițiile art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, referitoare la specializarea judecătorului, specializările complementare și vechimea corespunzătoare în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secția sau completul corespunzător specializării postului vacant. Intimatul CSM nu a indicat în anunțul privind organizarea sesiunii de transfer secțiile sau specializările posturilor vacante, menționând doar numărul total de posturi vacante în cadrul Tribunalului Timiș, astfel că judecătorii interesați de transfer s-au aflat în imposibilitatea cunoașterii secțiilor la care existau posturi vacante, iar această omisiune a condus la lipsa analizei criteriilor prevăzute de art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004.

Arată contestatoarea că prin cererea de transfer a expus parcursul său profesional și și-a arătat disponibilitatea de a activa cu prioritate în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar a secției a II-a civilă din cadrul Tribunalului Timiș. Raportând situația sa la criteriile prevăzute de art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, solicită a se avea în vedere că vechimea sa, atât în profesie, cât și la Judecătoria Timișoara, este mai mare decât cea a judecătoarei B. al cărei transfer a fost admis, iar vechimea în specializare este de asemenea de durată mai îndelungată, astfel că se impunea ca cererea sa de transfer să fie admisă cu prioritate față de cererea respectivei judecătoare.

În cuprinsul contestației, A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 57 alin. (1), (2) și (6) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (2) din Constituție.

Pentru soluționarea acestei cereri, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2022, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține intimatul că, prin Hotărârea nr. 402/24.02.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Timișoara la Tribunalul Timiș, reținând, din analiza traseului profesional al contestatoarei, că aceasta avea o vechime în funcția de judecător de 9 ani și 3 luni, dintre care 6 ani la Judecătoria Timișoara, precum și o vechime în grad de tribunal de 3 ani și 2 luni.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Judecătoria Timișoara, instanța de la care se solicita transferul, din cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 52 de posturi, fiind vacante 2 posturi. Totodată, în cazul a doi judecători de la această instanță se hotărâse înaintarea către Președintele României a propunerilor de eliberare din funcție prin pensionare. De asemenea, erau temporar vacante 6 posturi, acestea fiind ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Timișoara încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1070, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 959, comparativ cu media națională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la Tribunalul Timiș, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 52 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 42 posturi, fiind vacante 11 posturi. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 512, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 442, comparativ cu media națională de 396.

Mai învederează intimatul că Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara au transmis avize favorabile, în timp ce Judecătoria Timișoara a formulat un aviz negativ pentru transferul contestatoarei.

Prin urmare, arată intimatul, la soluționarea cererii de transfer formulate de contestatoare, pe lângă motivele invocate în cerere și criteriile prevăzute de art. 6l

2

din Legea nr. 303/2004, au fost avut în vedere și volumul de activitate, numărul posturilor vacante la Judecătoria Timișoara, respectiv al posturilor care se vor vacanta ca urmare a eliberărilor din funcție prin pensionare, reținând și că, în mod frecvent, pentru Judecătoria Timișoara se formulează opțiuni de ocupare a posturilor, concluzionând că era oportun transferul a 3 judecători de la această instanță. Reținând concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Timișoara și analizând concomitent aceste cereri, în raport de motivele de ordin profesional/personal invocate de cei șase solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, secția pentru judecători a apreciat că la momentul soluționării cererii erau prioritare cererea de transfer formulată de judecătoarea C., care a solicitat transferul la Tribunalul București și care avea cea mai mare vechime în funcțiile de judecător și procuror, precum și cererile judecătoarelor D. și B., care erau delegate la Tribunalul Timiș, în vederea asigurării continuității în activitate.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. Dispozițiile art. 6l

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de judecător și cea de la Judecătoria Timișoara a reclamantei, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la omisiunea analizei motivelor expuse în cuprinsul avizelor consultative emise de instanțele implicate în transfer, intimatul CSM solicită a se avea în vedere prevederile art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 și împrejurarea că secția pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate și temeinicie a avizelor, iar în hotărârea atacată nu s-a reținut în vreun fel caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizul consultativ.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la aplicarea greșită a criteriului delegării, care nu se regăsește în enumerarea art. 6l

2

din Legea nr. 303/2004, intimatul CSM solicită a se avea în vedere că principiul asigurării continuității în activitate al judecătorilor delegați la Tribunalul Timiș a fost analizat prin coroborare cu alte criterii relevante, respectiv volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și încărcătura acestora, precum și vechimea în funcție a reclamantei și a celorlalți solicitanți. Consideră că transferul unui judecător care este deja delegat la instanța respectivă este o măsură firească, de natură să permanentizeze o stare de fapt preexistentă din perspectiva mobilității personalului, fără a fi afectată, în mod real, situația instanței de unde se solicită transferul, ci dimpotrivă reprezintă un avantaj pentru aceasta, prin efectul vacantării postului judecătorului delegat.

Referitor la criticile contestatoarei privind pretinsa omisiune a analizării criteriilor prevăzute de art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, intimatul susține că art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu instituie obligația de a prevedea în cuprinsul anunțului privind declanșarea sesiunii de transfer informații referitoare la secțiile sau specializarea completurilor aferente posturilor vacante, iar din considerentele actului administrativ atacat rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele privind specializarea judecătorului și disponibilitatea de a funcționa în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit că transferul la o altă instanță reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

Concluzionează intimatul că instanța de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situație neregăsită în speță, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 - art. 60

6

din Legea nr. 303/2004, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

Cât privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, apărările formulate de intimat vor fi expuse în cuprinsul încheierii pronunțate în dosarul asociat nr. x/2022

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/25.01.2018, contestatoarea A., judecător cu grad profesional de tribunal în cadrul Judecătoriei Timișoara, a solicitat transferul la Tribunalul Timiș.

Prin Hotărârea nr. 402/24.02.2022 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 a secției pentru judecători au fost expuse: situația posturilor vacante la Judecătoria Timișoara și la Tribunalul Timiș, precum și volumul de activitate la ambele instanțe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională; avizele favorabile față de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, precum și avizul negativ al Judecătoriei Timișoara; condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează toți cei șase judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Timișoara.

Reținând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis admiterea a trei cereri, după cum urmează:

- cererea de transfer la Tribunalul București, formulată de C., motivele admiterii fiind vechimea judecătoarei solicitante în funcțiile de judecător/procuror, numărul mare al posturilor vacante la Tribunalul București, încărcătura pe judecător la Tribunalul București prin raportare la media națională, precum și avizarea favorabilă a cererii de transfer de toate instanțele implicate;

- cererile de transfer la Tribunalul Timiș, formulate de judecătoarele E. și B., motivele admiterii fiind încărcătura ridicată a cauzelor pe judecător la acest tribunal față de media națională, avizarea favorabilă a cererilor de toate instanțele implicate și faptul că judecătoarele sunt delegate la instanța la care au solicitat transferul, aspect de natură să asigure continuitatea completurilor de judecată și să diminueze efectele negative ale fluctuației de personal.

Alăturat acestor motive de admitere a celor trei cereri de transfer, secția pentru judecători a reținut și că, în cazul contestatoarei A., s-a formulat aviz negativ de către Judecătoria Timișoara.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 evidențiind, pe de-o parte, analiza incompletă a criteriilor amintite, iar pe de altă parte, folosirea de către intimat a unui criteriu neprevăzut de lege.

În ceea ce privește criteriul delegării la instanța la care se solicită transferul, Înalta Curte reține că instituția delegării nu este menționată printre criteriile enumerate limitativ de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 și, contrar susținerilor intimatului, se constată că argumentul delegării judecătoarelor E. și B. la Tribunalul Timiș a prevalat în analiza cererilor de transfer, fiind valorificat cu prioritate față de criteriile legale.

Astfel, în ceea ce privește criteriile volumului de activitate și al încărcăturii instanțelor implicate, nu au fost relevate diferențe care să conducă la prioritizarea unei cereri de transfer față de celelalte. Mai departe, deși a redat în considerentele hotărârii atacate condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează toți cei șase judecători care au solicitat transferul, intimatul CSM nu a mai analizat aceste criterii, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererii de transfer formulate de cele două judecătoare, respectiv al respingerii cererii contestatoarei, fiind acela al delegării judecătoarelor E. și B. la Tribunalul Timiș.

S-a reținut și că Judecătoria Timișoara a emis un aviz negativ transferului contestatoarei, însă motivele acestui aviz nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizelor favorabile emise în cazul judecătoarelor E. și B., astfel cum în mod corect a sesizat contestatoarea. Este adevărat că nu intră în atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii să efectueze o analiză de legalitate a avizelor instanțelor, cum a susținut prin întâmpinare, însă prevederile art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

Înalta Curte constată că avizul nefavorabil al Judecătoriei Timișoara este motivat atât de situația de personal și de volumul de muncă al judecătoriei, cât și de delegarea a doi judecători din cadrul judecătoriei la alte instanțe; cât privește avizele pozitive emise în cazul celorlalte două judecătoare, acestea s-au fundamentat pe faptul delegării acestora la Tribunalul Timiș. Așadar, argumentele CSM din hotărâre se suprapun cu cele din avizul negativ al Judecătoriei Timișoara, în condițiile în care, cum s-a arătat anterior, delegarea nu reprezintă un criteriu de valorificat în cazul transferului la o altă instanță/parchet.

Trebuie subliniat că existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere.

Deși scopul asigurării continuității completurilor de judecată și al diminuării efectelor negative ale fluctuației de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situații preferențiale la transfer judecătorilor delegați în cadrul instanței unde doresc transferul.

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul CSM, prin secția pentru judecători, a uzat în mod nelegal de existența delegărilor unor judecători la instanța la care se solicită transferul, pentru a da preferință cererilor acestora în detrimentul cererii contestatoarei, creând astfel o situație de inegalitate de tratament juridic care afectează legalitatea Hotărârii nr. 402/24.02.2022.

Înalta Curte constată că este întemeiată și critica de nelegalitate susținută de contestatoare în raport de dispozițiile art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, care prevăd criterii referitoare la specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant.

Intimatul CSM a susținut că a analizat inclusiv criteriile prevăzute de aceste norme legale, or considerentele hotărârii atacate nu relevă o astfel de analiză. Singura mențiune referitoare la specializarea contestatoarei și disponibilitatea sa de a activa în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Timiș se regăsește în cel de-al doilea paragraf al hotărârii secției pentru judecători, unde sunt redate motivele formulării cererii de transfer. Ulterior, intimatul nu prezintă o analiză comparativă a acestor criterii cu privire la contestatoare și la judecătorii ale căror cereri de transfer au fost admise, fiind întemeiat argumentul din contestație referitor la omisiunea analizării tuturor criteriilor prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, prin cererea de transfer, contestatoarea și-a manifestat disponibilitatea de a activa, în principal, în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar a secției a II-a civilă din cadrul Tribunalului Timiș, fiind îndeplinit criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. g) din Legea nr. 303/2004.

Cât privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. c) din Legea nr. 303/2004, reclamanta A. susține că avea, la data formulării cererii de transfer, o vechime în completul specializat în cauze privind azilul/contencios administrativ și fiscal de 5 ani și două luni (aspect necontestat de intimat), iar din perspectiva criteriilor prevăzute de lit. d), e) și f) ale aceluiași articol, contestatoarea avea o vechime de 6 ani la Judecătoria Timișoara, o vechime efectivă în funcția de judecător de 9 ani și trei luni și o vechime în gradul profesional de tribunal de 3 ani și patru luni (astfel cum rezultă chiar din hotărârea atacată).

Pe de altă parte, în cazul judecătoarei B., una din cele două judecătoare ale căror cereri de transfer au fost admise prin valorificarea prioritară a delegării sale la Tribunalul Timiș, se constată că aceasta avea o vechime de 2 ani și nouă luni la Judecătoria Timișoara, o vechime efectivă în funcția de judecător de 9 ani și o lună și aceeași vechime ca reclamanta în gradul profesional de tribunal.

Rezumând, în cazul contestatoarei, era îndeplinit criteriul disponibilității de a activa în cadrul secției specializate, iar în privința criteriilor vechimii la instanța de la care solicită transferul și a vechimii efective în funcție, cererea contestatoarea avea prioritate față de cererea solicitantei B., întrucât beneficia de o vechime mai îndelungată.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM, referitor la existența delegării la Tribunalul Timiș, precum și cel referitor la avizul negativ al Judecătoriei Timișoara, care s-a bazat în principal tot pe argumentul delegării, și având în vedere strict criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererea solicitantei B., astfel că soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Timișoara la Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 402 din 24.02.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Timișoara la Tribunalul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.