ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 591/2024

Ședința publică din data de 01 februarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04 iulie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a solicitat anularea hotărârii nr. 1312 din 06 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acestuia de la Judecătoria Caransebeș la Judecătoria Timișoara.

În motivare, contestatorul a învederat, în esență, că hotărârea contestată este netemeinică și nelegală întrucât, chiar dacă nu se menționează în mod expres, în fapt, la soluționarea cererilor de transfer formulate în etapa a II-a, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acordat prioritate judecătorilor care erau deja delegați sau aflați în procedura delegării la Judecătoria Timișoara.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022, simplul fapt că anumite cereri de transfer au fost avizate favorabil nu poate reprezenta un criteriu de diferențiere, fiind necesar a se analiza motivele cuprinse în avize și nu doar caracterul favorabil/nefavorabil al transferului.

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere, pentru diferențierea judecătorilor care au depus cereri de transfer, faptul că doamnele judecător B. și C. erau delegate sau se aflau în procedura delegării la instanța la care au solicitat transferul, aspect de natură să asigure continuitatea completurilor de judecată și să diminueze efectele negative ale fluctuației de personal.

Or, acest criteriu al existenței delegării nu se regăsește în enumerarea limitativă reglementată de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Astfel, prin luarea în considerare a unui asemenea criteriu, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a adăugat la lege.

Contestatorul a mai solicitat și înlăturarea din analiza cererilor de transfer a criteriului faptic avut în vedere de intimat referitor la existența delegării la Judecătoria Timișoara, precum și cel referitor la avizul negativ al Curții de Apel Timișoara, care s-a bazat în principal tot pe argumentul delegării, și având în vedere strict criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, să se constate că cererea sa întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererea solicitantei B., astfel că soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere. Prin raportare la acestea, a considerat că se impunea ca cererea sa de transfer să fie admisă cu prioritate față de cererea doamnei judecător B..

Printr-un alt set de critici, contestatorul a arătat că intimatul nu a analizat toate aspectele învederate prin cererea de transfer, raportându-se la o situație a personalului care nu corespundea situației faptice de la momentul soluționării cererii – 30 martie 2023, în condițiile în care la data de 22 martie 2023 a fost numită în funcție doamna judecător D., astfel încât nu subzistau motivele privind fluctuațiile de personal în cadrul acestei instanțe invocate de intimat în cuprinsul cererii de transfer.

Mai mult decât atât, deficitul de personal invocat de către intimat, care este același de aproximativ 10 ani de zile, nu poate fi imputat judecătorilor instanței, intimatul fiind cel care are prerogativa declanșării concursurilor de admitere în magistratură, precum și stabilirea numărului de locuri vacante pentru fiecare instanță.

Așa fiind, a considerat că soluția de respingere a cererii de transfer dispusă de intimat s-a făcut cu exces de putere întrucât, pe de o parte, motivele privind deficitul de personal cu care se confruntă în prezent Judecătoria Caransebeș nu au fost analizate în concret de intimat, iar pe de altă parte, faptul că nu sunt ocupate toate locurile vacante din cadrul instanței nu îi poate fi imputat, intimatul invocându-și propria culpă sub acest aspect.

De asemenea, contestatorul a considerat că soluția de respingere a cererii de transfer s-a pronunțat cu exces de putere, în condițiile în care, pe de o parte, s-a apreciat necesar să fie alocate posturi Judecătoriei Timișoara la concursul de admitere directă în magistratură datorită lipsei de personal iar, pe de altă parte, a fost respinsă cererea de transfer formulată de subsemnatul, cu aceeași motivare, arătându-se că deficitul de personal este mai mare în cadrul instanței de la care se solicită transferul, respectiv Judecătoria Caransebeș.

Nu în ultimul rând, contestatorul a considerat că intimatul nu a analizat în concret criteriul prevăzut de art. 192 din Legea nr. 303/2022, motivarea respingerii cererii de transfer fiind una pur formală, în condițiile în care, ulterior pronunțării soluției de respingere a cererii de transfer, a apreciat că deficitul de judecători este mai mare la Judecătoria Timișoara și a alocat 2 posturi acestei instanțe la concursul de admitere în magistratură, nemaifiind analizate celelalte criterii prevăzute de lege.

Nici argumentele intimatului privind încărcătura efectivă pe judecător mai mare la Judecătoria Caransebeș față de Judecătoria Timișoara nu pot fi avute în vedere în condițiile în care decizia cu privire la indisponibilizarea posturilor la concursul de admitere în magistratură a aparținut tot intimatului, fiind repartizate 2 locuri Judecătoriei Timișoara.

În concret, în ceea ce privește criteriul privind volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura de transfer, a menționat că ambele instanțe figurau cu posturi de execuție vacante utile în procedura de transfer - 10 posturi în cazul Judecătoriei Timișoara și 2 posturi în cazul Judecătoriei Caransebeș.

În ceea ce privește Judecătoria Timișoara, deși aceasta figura cu un număr de 10 posturi utile în procedura de transfer, numărul de posturi vacante efectiv este unul mult mai mare, instanța funcționând efectiv cu un deficit de 18 judecători.

Din hotărârea nr. 1317/06.04.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a admis cererea de transfer formulată de doamna judecător B. rezultă că s-a admis transferul acesteia la Judecătoria Timișoara în considerarea situației dificile a resurselor umane disponibile la această instanță, cauzată de cele 18 posturi vacante sau temporar vacante, respectiv de faptul că instanța funcționează cu un deficit de personal reprezentând 33,33% din schema de 54 de posturi.

În drept, a invocat dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 și ale art. 191 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 alin. (5) – (7) din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația expusă de contestator nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

În consecință, în mod corect s-a apreciat că nu era oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului, având în vedere deficitul de personal cu care se confrunta Judecătoria Caransebeș, cauzat de numărul posturilor vacante și temporar vacante, în contextul unui volum de activitate situat peste media națională, precum și cu efectele negative ale fluctuației de personal, sens în care a considerat că se impunea respingerea cererii de transfer.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1312 din 06 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Caransebeș, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Timișoara.

Prin Hotărârea nr. 1312/06.04.2023, emisă în etapa a II-a a sesiunii de transferuri, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele Hotărârii nr. 1312/06.04.2023 a secției pentru judecători fiind expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantului, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Caransebeș, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, s-a reținut că instanța de la care s-a solicitat transferul se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante sau temporar vacante, precum și cu efectele negative ale fluctuației de personal și cu dificultatea ocupării posturilor vacante. Totodată, secția a reținut faptul că Judecătoria Caransebeș funcționa cu un deficit de personal reprezentând 37,5% din schemă, în contextul în care încărcătura cauzelor/judecător depășise semnificativ media națională, fiind mai mare față de instanța la care s-a solicitat transferul.

În aceste condiții, aprobarea transferului domnului judecător A. ar fi amplificat deficitul de personal cu care se confrunta la acel moment instanța la care acesta funcționa, activitatea fiind grav perturbată prin supraîncărcarea judecătorilor rămași în funcție și ar fi dus la o scădere a eficienței instanței, ca urmare a majorării termenelor acordate ori ca urmare a creșterii duratei de soluționare a cauzelor, de pronunțare și de redactare a hotărârilor judecătorești.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. în cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 1312/06.04.2023 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestator.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la nemotivarea ori, mai exact, motivarea formală a hotărârii atacate. Verificând hotărârea ce face obiectul contestației, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatorului, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte o soluție de respingere a solicitării de transfer.

Astfel, intimatul a reținut că petentul avea o vechime de 3 ani și 1 lună în funcția de judecător și la Judecătoria Caransebeș, a expus datele statistice și cele referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalentă unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea acestuia și motivele familiale invocate.

De altfel, în realitate, această critică este una care ține de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege. Se observă că motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestator.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatorul a susținut utilizarea unui criteriu străin de acest text de lege, respectiv cel al delegării preexistente a unui judecător la instanța unde se solicită transferul, caz în care, pretinde contestatorul, acest judecător este favorizat în analiza cererilor de transfer formulate în respectiva etapă de transferuri.

Înalta Curte reține că instituția delegării nu este menționată printre criteriile enumerate limitativ de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în raport de care se analizează cererile de transfer. Existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere.

Totuși, în cauza de față nu se constată utilizarea de către intimatul CSM a criteriului delegării în analiza cererii de transfer depuse de contestatorul A..

Astfel, din cuprinsul Hotărârii nr. 1312/06.04.2023 și a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că secția pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer la aceeași instanță, respectiv că cererea contestatorului venea în concurs cu cererea/cererile depuse alt judecător/alți judecători pentru Judecătoria Timișoara și că aceste cereri ar fi fost preferabile față de cererea contestatorului, pentru invocatul motiv al delegării.

Nici criticile potrivit cărora intimatul ar fi aprobat transferul la Judecătoria Timișoara al doamnelor judecător B. și C., motivat de faptul că acestea erau delegate/se aflau în procedura delegării la Judecătoria Timișoara, nu pot fi reținute, în condițiile în care în Hotărârile secției pentru judecători nr. 1314/06.04.2023 și nr. 1317/06.04.2023 prin care s-a aprobat transferul acestora, nu s-a reținut o asemenea împrejurare, oportunitatea transferurilor fiind apreciată prin raportare la vechimea la instanța de la care s-a solicitat transferul, situația instanțelor implicate în procedură, avizele și punctele de vedere ale acestora, precum și motivele de ordin personal ale celor două doamne judecător.

În orice caz, trebuie avut în vedere că fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocație la transfer, și nu un drept. În acest sens, se reține că transferul doamnelor judecător s-a dispus de la alte instanțe decât Judecătoria Caransebeș, respectiv de la Judecătoria Arad și Judecătoria Galați, astfel că legalitatea hotărârii contestate nu poate fi afectată prin prisma acestor argumente aduse de contestator. Din această împrejurare derivă o diferențiere în situația celor trei judecători, întrucât Înalta Curte, nefiind învestită cu analiza de legalitate a hotărârilor prin care s-au admis cele două cereri de transfer, nu poate face aprecieri cu privire la situația comparativă a activității instanței de la care se solicită transferul și a activității instanțelor la care s-a dorit transferul, acestea având situații distincte cu privire la situația posturilor vacante, încărcătura pe judecător și volumul de activitate.

Totodată, contrar susținerilor contestatorului, situația posturilor vacante și dificultățile de ocupare a acestora reprezintă criterii legale, prevăzute la art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, iar analiza acestui criteriu presupunea inclusiv luarea în considerare a ocupării posturilor temporar vacante prin delegare.

Așadar, în considerarea volumului de activitate și a situației de personal de la Judecătoria Caransebeș, coroborat cu motivele expuse în avizele nefavorabile emise de Judecătoria Caransebeș și Curtea de Apel Timișoara, în cadrul cărora s-a reținut că judecătoria Caransebeș se confrunta cu un deficit de personal ce îngreuna desfășurarea activității, în mod corect a apreciat intimatul că la acel moment nu era oportună admiterea cererii de transfer formulate de contestator, motivele personale invocate de acesta neputând prevala față de interesele instanței de la care provenea.

În acest context, în ceea ce privește aspectul că Judecătoria Timișoara este o instanță atractivă, pentru care se formulează în mod constant numeroase cereri de transfer, spre deosebire de Judecătoria Caransebeș, se reține că în etapa a II-a sesiunii de transferuri din 06 aprilie 2023 au fost formulate 13 cereri de transfer la Judecătoria Timișoara, în ce timp ce pentru Judecătoria Caransebeș a existat o cerere de transfer, aceasta fiind o opțiune secundară, opțiunea principală fiind tot Judecătoria Timișoara. De altfel, așa cum s-a precizat în avizul nefavorabil emis de Judecătoria Caransebeș, la momentul emiterii acestuia, în cadrul Judecătoriei Caransebeș funcționau efectiv 3 judecători titulari și 2 judecători delegați de la alte instanțe, pe perioade succesive de câte 6 luni, un judecător de la această instanță fiind delegat la Tribunalul Caraș-Severin având în vedere deficitul de resursă umană care exista la această instanță. De asemenea, s-a arătat că în ultimii 5 ani niciun judecător stagiar nu a mai optat pentru un loc în cadrul Judecătoriei Caransebeș, singura modalitate de ocupare a posturilor vacante de judecător fiind prin admiterea directă în magistratură, în contextul în care Judecătoria Caransebeș are cea mai întinsă circumscripție din raza Tribunalului Caraș-Severin, având arondate 1 municipiu, 2 orașe și 25 de comune care au în componență 80 de sate.

Este adevărat că această situație nu îi poate fi imputată contestatorului însă, Înalta Curte constată că, în cauză, motivele de ordin personal invocate de acesta pentru admiterea cererii de transfer nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, neavând caracter excepțional. Astfel, acestea nu sunt suficiente pentru a da preeminență interesului său privat în fața interesului public al instanței la care activează.

Cât privește situația concursurilor de admitere în magistratură organizate în perioada 12 iulie 2022 – 02 martie 2023, respectiv 14 octombrie 2022 – 15 iunie 2023, se reține că postul ocupat în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 12 iulie 2022 – 02 martie 2023 a fost avut în vedere de secția pentru judecători la momentul soluționării cererii, în cuprinsul hotărârii contestate arătându-se că la Judecătoria Caransebeș erau ocupate 5 posturi, 4 judecători titulari și un judecător delegat la Tribunalul Caraș-Severin, iar în ceea ce privește postul indisponibilizat în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 14 octombrie 2022 – 15 iunie 2023, la momentul emiterii actului administrativ contestat acest concurs nu era finalizat, nefiind certă exprimarea unei opțiuni pentru acest post.

Referitor la criticile potrivit cărora în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada octombrie 2022 - iunie 2023 fuseseră indisponibilizate 2 posturi de judecător la Judecătoria Timișoara și 1 post la Judecătoria Caransebeș, se are în vedere că aceasta sunt proceduri diferite, scopul organizării concursurilor de admitere în magistratură fiind tocmai acela al ocupării posturilor vacante cu persoane din afara sistemului judiciar, fără a angaja resursele umane ale altor instanțe care se confruntă, la rândul lor, cu dificultăți de ocupare a schemelor de personal.

De asemenea, raportat la diferența semnificativă între schemele de personal ale celor două instanțe, respectiv 54 de posturi la Judecătoria Timișoara, dintre care 39 de posturi ocupate efectiv la momentul de referință și 8 posturi la Judecătoria Caransebeș, dintre care 5 posturi ocupate la momentul de referință, rezulta că la Judecătoria Caransebeș exista un deficit de personal mai mare decât cel de la Judecătoria Timișoara, schemele fiind ocupate după cum urmează: 62.5% la instanța de la care s-a solicitat transferul și 78% la instanța la care s-a solicitat transferul, rezultând astfel un deficit de 37.5% la Judecătoria Caransebeș, spre deosebire de un deficit de 22% la Judecătoria Timișoara.

Nu în ultimul rând, contrar criticilor contestatorului, se reține că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere și nu a vătămat drepturile și interesele legitime ale acestuia.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor" or, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea legii, normele care reglementează instituția transferului având caracter supletiv și de natură să confere doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat.

În condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația expusă de contestator nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, nu se poate reține ca fiind îndeplinite condițiile excesului de putere.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatorului la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 1312 din 06 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.