ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5850/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată în perioada ianuarie- martie 2023, domnul judecător A. a solicitat transferul de la Judecătoria Caransebeș la Judecătoria Timișoara.

Prin Hotărârea nr. 1008 din 30 martie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer.

În motivarea hotărârii, secția pentru judecători a avut în vedere, în esență, prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, situația posturilor vacante la Judecătoria Caransebeș, volumul de activitate la instanțele implicate și motivele de ordin personal invocate prin cererea de transfer.

Împotriva acestor hotărâri, domnul judecător A. a formulat contestație prin care a solicitat anularea hotărârii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Caransebeș la Judecătoria Timișoara, apreciind că hotărârea a fost emisă cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

În motivarea contestației, referindu-se la cele arătate în susținerea cererii de transfer, a precizat contestatorul că nu ar fi afectată activitatea Judecătoriei Caransebeș, pentru că la 02.03.2023 se va finaliza examenul de admitere în magistratură organizat în perioada 12.07.2022-02.03.2023, Judecătoriei Caransebeș fiindu-i repartizat un post de judecător, care se va ocupa cu certitudine. De asemenea, la examenul de admitere în magistratură organizat în perioada 14.10.2022-15.06.2023 a fost repartizat judecătoriei un post de judecător pe lista posturilor de judecător din care se dispune reîntregirea listei principale, astfel încât în luna iunie 2023 se va mai ocupa încă un post de judecător la instanța de la care provin. Aceste aspecte nu au fost analizate cu ocazia soluționării cererii sale de transfer, intimatul raportându-se la o situație a personalului care nu corespundea situației faptice de la momentul soluționării cererii, 30.03.2023.

De asemenea, deficitul de personal invocat este același de aproximativ 10 ani, intimatul având prerogativa declanșării concursurilor de admiterea în magistratură precum și stabilirea numărului de locuri vacante pentru fiecare instanță.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 79/18.05.2023, s-a hotărât indisponibilizarea unui număr de 76 de posturi de judecători pentru repartiția candidaților admiși la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada octombrie 2022- iunie 2023, fiind indisponibilizate 2 posturi de judecător la Judecătoria Timișoara și 1 post la Judecătoria Caransebeș. Așa fiind, intimatul CSM a considerat că există un deficit mai mare de personal în cadrul Judecătoriei Timișoara față de Judecătoria Caransebeș, iar posturile alocate Judecătoriei Timișoara sunt poziționate înaintea postului alocat Judecătoriei Caransebeș.

Astfel, respingerea cererii de transfer a fost făcută cu exces de putere, iar faptul că nu sunt ocupate locurile vacante din cadrul instanței nu-i poate fi imputat, intimatul invocându-și propria culpă.

A mai apreciat contestatorul că nu a fost analizat în concret criteriul prevăzut de art. 192 din Legea nr. 303/2022, motivarea respingerii cererii de transfer fiind una pur formală. În plus, de vreme ce au fost alocate 2 posturi Judecătoriei Timișoara, intimatul a apreciat că există o dificultate mai mare de ocupare a posturilor la Judecătoria Timișoara față de Judecătoria Caransebeș, însă, cu toate acestea, i-a respins cererea de transfer.

De asemenea, Judecătoria Timișoara funcționa cu un deficit de personal de 33,33% din schema de 54 de posturi, dovada situației cu care se confrunta insatnța la data cererii de transfer rezultând și din Adresa CSM nr. x/31.01.2023 privind solicitarea Judecătoriei Timișoara referitoare la posibilitatea delegării la această instanță a judecătorilor de la alte instanțe.

În etapa a II-a, cu ocazia soluționării cererilor de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante la Judecătoria Caransebeș ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate, s-au admis cererile formulate de doamnele judecător B. și C., fiind respinsă cererea sa. secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acordat prioritate la transfer doamenlor B. și C., în considerarea faptului că acestea fie se aflau delegate la Judecătoria Timișoara, fie se afla în procedura delegării.

Hotărârea atacată este nelegală întrucât, în fapt, la soluționarea cererilor de transfer s-a acordat prioritate judecătorilor care erau deja delegați sau aflați în procedura delegării la Judecătoria Timișoara, încălcându-se art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022. Simplul fapt că anumite cereri de transfer au fost avizate favorabil nu poate reprezenta un criteriu de diferențiere, fiind necesar a se analiza motivele cuprinse în avize și nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În ceea ce privește pe doamna judecător B. avizul pozitiv al Curții de Apel Timișoara a fost acordat tocmai în considerarea delegării doamnei judecător de la Judecătoria Arad la Judecătoria Timișoara, în vreme ce în cazul său avizul a fost nefavorabil.

Secția pentru judecători a avut în vedere faptul că doamnele judecător B. și C. erau delegate sau în procedura de delegare, aspect de natură să asigure continuitatea completurilor de judecată și să diminueze efectele negative ale fluctuației de personal. Or, acest criteriu nu se găsește în enumerarea limitativă prevăzută de art. 192 din Legea nr. 303/2022, prin luarea în considerare a unui asemenea criteriu intimatul adăugând la lege.

Secția pentru judecători a decis transferul doamnei judecător B., care avea o vechime în profesie și la instanță mai mică decât a sa. Mai mult, doamna judecător B. a optat pentru un post la Judecătoria Arad în condițiile în care la Judecătoria Timișoara erau posturi vacante, nefiind respectat criteriul prevăzut de art. 192 lit. d) din Legea nr. 303/2022 privind vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul.

Astfel, trebuie înlăturat din analiza cererilor de transfer criteriul faptic avut în vedere de CSM referitor la existența delegării la Judecătoria Timișoara precum și cel referitor la avizul negativ al Curții de Apel Timișoara, care s-a bazat, în principal, tot pe argumentul delegării, cererea sa întrunind mai multe criterii de admitere a transferului față de cea a solicitantei B..

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând contestația formulată și apărările intimatului, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Pentru respingerea cererii contestatorului A. de transfer prin Hotărârea nr. 1008/30.03.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a avut în vedere dispozițiile art. 188 alin. (1)-(3), art. 189 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv situația posturilor, încărcătura cauzelor/judecător, avizele instanțelor implicate, necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Caransebeș, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, dar și motivele personale invocate, evidențiindu-se date relevante privind traseul profesional al domnului judecător.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Caransebeș, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, s-a reținut că instanța de la care s-a solicitat transferul se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante sau temporar vacante, precum și cu efectele negative ale fluctuației de personal și cu dificultatea ocupării posturilor vacante. Totodată, secția a reținut faptul că Judecătoria Caransebeș funcționa cu un deficit de personal reprezentând 37,5% din schemă, în contextul în care încărcătura cauzelor/judecător depășise semnificativ media națională, fiind mai mare față de instanța la care s-a solicitat transferul.

În aceste condiții, aprobarea transferului domnului judecător A. ar fi amplificat deficitul de personal cu care se confrunta la acel moment instanța la care acesta funcționa, activitatea fiind grav perturbată prin supraîncărcarea judecătorilor rămași în funcție și ar fi dus la o scădere a eficienței instanței, ca urmare a majorării termenelor acordate ori ca urmare a creșterii duratei de soluționare a cauzelor, de pronunțare și de redactare a hotărârilor judecătorești.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilește următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 1008/30.03.2023 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestator.

Astfel, este nefondată critica referitoare la motivarea formală a hotărârii atacate. Fără a se mai relua datele statistice reținute prin hotărârea contestată, se constată că intimatul a avut în vedere informațiile și datele referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea contestatorului și motivele familiale invocate. Motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestator.

Referitor la alegațiile contestatorului privind cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. și C., delegate sau în curs de delegare la instanța unde contestatorul a solicitat transferul și ale căror cereri de transfer ar fi fost admise, Înalta Curte reține că existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere.

Or, în cauză, nu se poate reține că intimatul CSM ar fi dat prioritate doamnelor judecător menționate de contestator, B. și C., motivat de faptul că acestea erau delegate/se aflau în procedura delegării la Judecătoria Timișoara pentru că, din cuprinsul hotărârii contestate și a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că secția pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer la aceeași instanță, respectiv că cererea contestatorului venea în concurs cu cererile doamnelor judecător.

De altfel, judecătorii menționați nu au solicitat transferul de la Judecătoria Caransebeș, la fel ca și contestatorul, ci de la Judecătoria Arad și, respectiv, Galați, oportunitatea transferurilor fiind apreciată prin raportare la vechimea la instanța de la care s-a solicitat transferul, situația instanțelor implicate în procedură, avizele și punctele de vedere ale acestora, precum și motivele de ordin personal ale celor două doamne judecător.

Înalta Curte reține că fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocație la transfer, și nu un drept.

Totodată, contrar susținerilor contestatorului, situația posturilor vacante și dificultățile de ocupare a acestora reprezintă criterii legale, prevăzute la art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, iar analiza acestui criteriu presupunea inclusiv luarea în considerare a ocupării posturilor temporar vacante prin delegare.

Avându-se în vedere volumul de activitate și situația de personal de la Judecătoria Caransebeș, coroborat cu motivele expuse în avizele nefavorabile emise de Judecătoria Caransebeș și Curtea de Apel Timișoara, în cadrul cărora s-a reținut că Judecătoria Caransebeș se confrunta cu un deficit de personal ce îngreuna desfășurarea activității, în mod corect a apreciat intimatul că, la acel moment, nu era oportună admiterea cererii de transfer formulate de contestator, motivele personale invocate de acesta neputând prevala față de interesele instanței de la care provenea.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, motivele de ordin personal invocate de acesta pentru admiterea cererii de transfer nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, neavând caracter excepțional. Acestea nu sunt suficiente pentru a da preeminență interesului său privat în fața interesului public al instanței la care activează.

În raport cu cele reținute, nu pot fi avute în vedere nici argumentele referitoare la situația concursurilor de admitere în magistratură și la indisponibilizarea a 2 posturi pentru Judecătoria Timișoara și 1 post pentru Judecătoria Caransebeș, intimatul CSM având prerogativa organizării și administrării resurselor umane în raport cu nevoile sistemului judiciar.

Nu în ultimul rând, contrar criticilor contestatorului, se reține că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere și nu a vătămat drepturile și interesele legitime ale acestuia.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Or, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea legii, normele care reglementează instituția transferului având caracter supletiv și de natură să confere doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat.

În condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația expusă de contestator nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, nu se poate reține ca fiind îndeplinite condițiile excesului de putere.

Față de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor coroborate cu cele ale art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte urmează a respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1008 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.