ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5890/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.08.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat anularea Hotărârii nr. 1250/06.04.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și să se dispună acordarea transferului de la Judecătoria Corabia la Judecătoria Craiova, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de transfer de la Judecătoria Corabia la Judecătoria Craiova.

În motivarea contestației, a susținut că a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Corabia din data de 24.12.2019, prin Decretul Președintelui României nr. 1202 din data de 23.12.2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1039/24. XII.2019; în această calitate a formulat la data de 17.02.2023 cerere de transfer de la Judecătoria Corabia la Judecătoria Craiova, etapa a II-a, solicitând admiterea cererii.

Prin Hotărârea nr. 1250/06.04.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cererea de transfer a fost respinsă. S-a reținut în motivare că în raport de volumul de activitate ridicat înregistrat la Judecătoria Corabia, precum și numărul mare de posturi vacante la sesiunea de transfer nu este oportun transferul unui judecător la Judecătoria Craiova, argumentul principal fiind deficitul de personal al instanței de unde se solicită transferul, cât și încărcătura instanței situată peste media națională.

În ceea ce privește situația la nivel de instanța de unde a solicitat transferul, Judecătoria Corabia, contestatoarea a arătat că sunt ocupate trei posturi din cele cinci posturi aflate pe schemă, la momentul actual celelalte două posturi fiind înscrise la concursul de admitere în magistratură, anunțat la data de 07.07.2023.

Referitor la numărul posturilor existente pe schemă este de menționat faptul că ori de câte ori s-a scos un post de execuție la concursul de admitere în magistratură, acesta s-a ocupat. Astfel la concursurile anterioare anii 2017, 2018, 2019 (în anul 2020 nu s-a organizat concurs, iar pentru concursul organizat în 2021-2022 nu s-au scos posturi la nivelul instanței) s-au ocupat de fiecare dată posturile scoase la concurs, unul, respectiv două; instanța este atractivă, mai mulți candidați admiși și-au manifestat interesul pentru instanță. De menționat este faptul că, deși s-a arătat că la concursul de admitere în magistratură în anul 2023, s-a menționat pe lista finală, anterior datei pentru repartiție, doar un singur loc era diponibil la Judecătoria Corabia, iar nu două locuri.

Or, în aceste condiții, cu un an în care nu s-a organizat concurs de admitere, iar apoi un concurs de admitere în desfășurare pe parcursul a doi ani și fără a fi un post scos la concurs pentru Judecătoria Corabia apare evidentă situația discriminatorie în care se află contestatoarea. Astfel deși hotărârea de respingere a cererii de transfer este motivată în mare parte pe avizul nefavorabil al Judecătoriei Corabia și al Curții de Apel Craiova, a solicitat să se ia în calcul că intimatul își invocă propria culpă atunci când motivează raportat la lipsa personalului fără a organiza concursuri de admitere sau fără a fi scoase posturi la concurs din anul 2019, fie și scoaterea pe lista suplimentară, contestatoarei creându-i-se astfel o situație discriminatorie față de alți colegi care activează la instanțe cu o schemă de personal numeric mai mare, unde posibil s-a dorit scoaterea locurilor vacante la concurs și există astfel posibilitatea ocupării în continuare chiar și în eventualitatea admiterii cererii de transfer a unui judecător.

Invocând dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, contestatoarea a susținut că discriminarea se observă și din soluțiile intimatului, astfel în unele situații s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcția de judecător, însă în alte situații s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea în mod rezonabil care cerere va fi admisă și ce criteriu se va aplica. În alte situații s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanței, pentru "asigurarea continuității activității", fără a se ține seama de niciun criteriu prevăzut de Lege.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise și că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă și în soluționarea abuzivă și arbitrară a cererilor de transfer.

Este real că normele care reglementează instituția transferului conferă o vocație și nu un drept, dar, în opinia sa, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleași condiții pentru toți petenții care urmăresc transformarea vocației în drept, deoarece unii obțin transferul, iar ceilalți nu se mai pot prevala nici măcar de vocație.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de transfer a contestatoarei de Judecătoria Corabia la Judecătoria Craiova, cât și nemotivarea cu respectarea în integralitate a art. 192 din Legea nr. 303/2022, care impun ca la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor nu au ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, evaluare care trebuie realizată de către pârât într-o modalitate care să nu imprime adoptării soluției ipoteza excesului de putere.

Contestatoarea a mai susținut că se observă ambiguitatea evidentă a motivării hotărârii contestate în ceea ce privește afectarea activității Judecătoriei Corabia prin acordarea transferului contestatoarei raportat la deficitul de personal al instanței de unde se solicită transferul comparativ cu instanțele la care se solicită transferul. Judecătoria Craiova, conform motivării hotărârii contestate la nivelul Judecătoriei Corabia există un număr de 2 posturi vacante, iar la nivelul Judecătoriei Craiova - 14 posturi; ori criteriul posturilor vacante, astfel încât în mod singular, acest criteriu nu poate conduce prin sine însuși la concluzia că prin transferul contestatoarei activitatea Judecătoriei Corabia ar fi grav afectată, câtă vreme și instanța la care se solicită transferul are un număr de posturi vacante, iar contestatoarea are vocația ocupării unuia dintre acestea.

În opinia sa, nu poate fi reținută motivarea pârâtului referitoare la incidența criteriului prevăzut de dispozițiile art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, referitoare la volumul de activitate al instanței de la care sau la care se solicită transferul, și care ar fi fundamentat și îndeplinirea criteriului prevăzut la lit. a) din același text al legii, respectiv avizul consultativ negativ al celor două instanțe, având în vedere faptul că ambele instanțe au înregistrat în anul de referință 2022 încărcătura (cauze/judecători și cauze/schemă) valori sub media națională.

Astfel de menționat în mod concret este situația Judecătoriei Corabia, unde în anul 2022 deși se arată că încărcătura pe judecător a fost de 1.411 dosare, iar pe schemă de 931 de dosare, la ambele criterii instanța de unde se solicită trasferul fiind peste media națională; ori analizând raportul de activitate la nivel de Judecătoria Corabia în anului 2022 se observă cel puțin în materie civilă că jumătate din numărul dosarelor noi înregistrate, 3.052 cauze civile, sunt cauze care au ca obiect "încuviințare executare siliră" și "cerere de valoare redusă", mai exact numărul cauzelor cu obiect "încuviințare exxecutare silită" fiind de 1.250 cauze, respectiv un procent clar de 40,95%, se deduce astfel că deși cu o încărcătură peste media națională, complexitatea cauzelor la nivel de Judecătoria Corabia fiind redusă, "încuviințările de executare silită" având un punctaj de complexitate de 1; ori dacă cel puțin 40,95% dintre cauzele civile nou intrate la nivel de instanță au punctaj de complexitate de 1 este neelocventă analiza cererii de transfer a contestatoarei privind raportarea și motivarea exclusiv la criteriile posturilor ocupate și încărcătura numerică a instanței.

Se poate observa că intimatul a procedat strict la analiza a două criterii din cele 10 prevăzute de dispozițiile legale care reglementează procedura transferului judecătorilor, criterii care sunt apreciate ca nefiind sustenabile pentru adoptarea măsurii respingerii cererii de transfer, dreptul legitim al contestatoarei în ceea ce privește concretizarea dreptului său de a funcționa la instanța din localitatea de domiciliu a fost ignorat de către pârât pe baza unor argumente nevalide.

Analizând în mod cumulativ criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 contestatoarea apreciază că cererea de transfer este admisibilă:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) - motivele vizează aspectul invocat în mod repetat în avizele nefavorabile emise de Judecătoria Corabia privind faptul că se înregistrează dificultăți de ocupare a posturilor, fiind practic invocată propria culpă a instanței - pentru lipsa solicitării repetate a scoaterii posturilor la concursurile de admitere directă în magistratură, cu atât mai mult cu cât se cunoaște proveniența și intenția fiecărui judecător din cadrul instanței.

Este de menționat faptul că ori de câte ori s-a scos un post de execuție la concursul de admitere în magistratură, s-a ocupat. Astfel la concursurile anterioare anii 2017, 2018, 2019 (în anul 2020 nu s-a organizat concurs, iar pentru concursul organizat în 2021-2022 nu s-au scos posturi la nivelul instanței) s-au ocupat de fiecare dată posturile scoase la concurs, unul, respectiv două, astfel că instanța este atractivă, mai mulți candidați admiși și-au manifestat interesul pentru instanță.

În ceea ce privește situația lucrărilor și a hotărârilor restante ale contestatoarei, a arătat că nu a înregistrat lucrări restante și în ceea ce privește lucrările în derulare, în eventualitatea admiterii cererii de transfer le va finaliza cu profesionalism și în termenul optim, indicele de eficiență în ultimii ani fiind unul foarte bun. Totodată, în perioada începând cu data de 24.12.2019 și până în prezent a desfășurat efectiv activitatea la Judecătoria Corabia, nu a beneficiat de detașări, delegări, desemnări, concediu medical, exceptând perioada infectării cu virusul SARS-COV 2, sau concediu creștere copil, a soluționat cauze fără nicio limitare sau degrevare, fără existența unor punctaje de complexitate.

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicita transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora - în ceea ce privește situația la nivel de instanța de unde solicită delegarea, Judecătoria Corabia, sunt ocupate trei posturi din cele patru de execuție, al cincilea post fiind cel de conducere, iar ambele posturi libere sunt înscrise la cele două concursuri de admitere în magistratură, ambele în desfășurare.

A mai susținut că este firesc încărcătura cauze/judecător sau cauze/schemă diferă de la o instanță la alta, dar atât instanța de unde solicit transferul, Judecătoria Corabia, cât și instanțele unde solicită transferul. Judecătoria Craiova, se situează cu o încărcătură sub media națională.

Apreciază că în eventualitatea admiterii cererii de transfer activitatea Judecătoriei Corabia nu ar fi prejudiciată, la acest moment nu doar că sunt ocupate trei din cele patru posturi de execuție, dar în ultimii trei ani, de când activează aici, au existat situații de blocare completuri pe durată nedeterminată, atribuirea de punctaje de complexitate unor completuri, situații care dacă ar fi evitate și chiar în eventualitatea admiterii cererii de transfer a acesteia ar permite în continuare funcționarea instanței în aceeași parametri ca și cei existenți. Totodată activitatea instanței nu este complexă, iar ulterior transferului lipsa unui coleg poate fi suplinită cu activitatea personalului auxiliar în ceea ce privește tehnoredactarea hotărârilor, schema personalului auxiliar este completă la nivel de instanță.

Activitatea instanței este situată pe un indice foarte bun, asemănător ultimilor ani. În ultimii ani, cu preponderență anii 2020-2022, volumul de activitate a fost de aproximativ 3.000 de dosare, din care 1.000 de dosare au ca obiect cerere de încuviințare executare silită, cu grad de complexitate 1.

A precizat că la un calcul simplu matematic rezultă că raportat la durata medie a timpului acordat navetei de 3 ore/zi pe parcursul unei săptămâni timpul alocat navetei este de 15 ore (3 ore/zi x 5 zile/sapt), aproximativ durata unei zile, astfel dacă s-ar adăuga si timpul de odihnă ar rezulta o zi de 24 ore - altfel spus contestatoarea o zi din cele 5 zile lucrătoare din săptămână trebuie să o aloce navetei: deplasării dus întors de la domiciliu la instanță, rămânând doar 4 zile timp în care trebuie să desfășoare activitatea profesională cu pregătirea necesară, să își refacă capacitatea de muncă, să desfășoare activități igienico-sanitare și să mai aibă și viață personala. La nivel de instanța unde funcționează nu există posibilitatea lucrului de la domiciliu, deși s-au alocat laptop-uri, prin intermediul acestora nu s-a acordat acces la ecris-ul instanței, ori fără dosar, fie el și în format electronic, nu se poate lucra de la domiciliu și scuti din timpul de navetă.

j) starea de sănătate și situația familială - prin transferul la instanța din localitatea de domiciliu, la Judecătoria Craiova, instanță situată la o distanță apropiată de cea de domiciliu, astfel că poate fi redus semnificativ timpul de navetă, raportat la distanța rutieră și la infrastructura actuală și astfel ar avea posibilitatea nu doar să ajungă fizic în fiecare seară acasă, ci și să se dezvolte personal și profesional, sa se implice în activitățile de familie, să dedice mai mult timp studiului individual, dat fiind faptul că serile târziu sau uneori weekend-ul s-au dovedit a fi insuficiente dezvoltării relației dintre soți și menținerii acesteia pe termen lung, cât și refacerii capacității de muncă.

Admiterea cererii de transfer ar duce la dezvoltarea profesională, sporirea cunoștințelor, studiul, capacitatea de muncă și timpul acordat soluționării cauzelor; deopotrivă ar aduce o împlinire personală în viața de familie și starea fizică acutizată de oboseala acumulată la naveta de 200 km/zi.

Precizează că a formulat, până în prezent, 5 (cinci) cereri de transfer și 4 (patru) cereri de delegare de la Judecătoria Corabia la Judecătoria Craiova deși au fost respinse, intenția de a fi cât mai aproape de localitatea de domiciliu, cât mai implicată în viața de familie și pregătirii profesionale și-a manifestat-o mereu.

Dreptul legitim al contestatoarei în ceea ce privește concretizarea dreptului de a funcționa la instanța din localitatea de domiciliu și la viața de familie nu poate fi ignorat. Soluționarea acestei cereri este supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care garantul independenței justiției este obligat să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale subsemnatei, cererea fiind pe deplin admisibilă raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a instanței unde se solicita transferul și nefiind discreționară instanței de unde se solicită transferul, în acest caz transferul devenind un drept iluzoriu al contestatoarei, iar factorul decizional al organului competent fiind ignorat cu desăvârșire. Pe aceleași considerente, respectiv necesitatea asigurării bunei funcționări a ambelor instanțe, se impune analizarea probelor depuse, cât și a celor la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că hotărârea contestată este legală, în considerentele actului administrativ fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantului, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, așa încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar criticilor contestatoarei, au fost analizate criteriile în discuție în mod obiectiv și coroborat, raportat la situația celor două instanțe implicate în procedura de transfer.

A mai arătat intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

A concluzionat intimatul că instanța de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situație neregăsită în speță, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatorului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor privind transferul prevăzute de Legea nr. 303/2022, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat, în cauză neregăsindu-se nici o situație de discriminare astfel cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 7 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 1250/06.04.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 1250/06.04.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1):

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1250/2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor 189-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile petentei referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate și legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de petentă, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 189 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul dispozițiilor din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor instanțelor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, s-a reținut că din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător A. are o vechime de 3 ani și 2 luni în funcția de judecător și la instanța de la care solicită transferul.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Corabia, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 5 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 3 posturi, fiind vacante 2 posturi de judecător. Totodată, este vacantă funcția de președinte al instanței. În anul 2022, la Judecătoria Corabia, încărcătura pe judecător a fost de 1411 dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 931 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Craiova, instanță la care s-a solicitat transferul, dintre cele 62 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 49 de posturi, dintre care 3 de către judecători stagiari, fiind vacante 14 posturi. Sunt temporar vacante 7 posturi, dintre care 1 post ocupat pe perioadă nedeterminată, în condițiile legii. Dintre posturile vacante, 1 post este util în etapa a II-a a sesiunii. În anul 2022, la Judecătoria Craiova, încărcătura pe judecător a fost de 1071 dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 784 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

De asemenea, se constată că secția pentru Judecători a reținut că Judecătoria Corabia a avizat negativ cererea de transfer formulată de doamna judecător A., punctul de vedere al Curții de Apel Craiova fiind tot unul nefavorabil transferului, având în vedere dificultățile de ocupare a posturilor la instanța de la care se solicită transferul. Judecătoria Craiova a transmis un aviz favorabil, raportat la numărul efectiv de judecători care activează în cadrul acestei instanțe.

Prin urmare, secția pentru judecători a avut în vedere că vacantarea unui post la Judecătoria Corabia, instanța la care încărcătura de cauze depășește semnificativ media națională, ar determina ca activitatea instanței, a cărei schemă cuprinde 5 posturi de judecător, să fie asigurată de un număr de doar 2 judecători, dintre care unul îndeplinește condițiile pentru pensionare, aspect ce ar genera efecte negative din perspectiva volumului de activitate care ar reveni spre soluționare acestora, încărcătura de cauze/judecător ajungând să se situeze în apropierea dublului mediei naționale, dată fiind schema redusă a instanței, constatând și faptul că la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada octombrie 2022 - iunie 2023, deși au fost indisponibilizate 2 posturi de judecător la Judecătoria Corabia, nu au fost înregistrate opțiuni pentru acestea.

Față de toate aceste aspecte, fără a ignora motivele de ordin personal invocate de doamna judecător, secția pentru judecători a apreciat că la acel moment prioritară este creșterea sau, cel puțin, menținerea gradului actual de ocupare a schemei instanței.

Înalta Curte amintește că din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, se constată că la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere.

Aspectele menționate în avizele consultative exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante la aceste instanțe, precum și gradul de încărcare al lor.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituțional de unificare a jurisprudenței, consacrat și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

Prin urmare, la soluționarea cererilor de transfer prevalează interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secția pentru Judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de transfer prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecința faptului că fiecare se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

În acest context, contrar susținerilor contestatoarei, în speță nu sunt întrunite nici condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale contestatoarei, în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de transfer, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de transfer, astfel cum s-a reținut anterior.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 1250/2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Consiliului Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva Hotărârii nr. 1250 din 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.